Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 503/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 503
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Elena Tănăsică Florentina
- -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de recurenții pârâți CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P șiMINISTERUL JUSTIȚIEI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 475 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI - P,-, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și intimații reclamanți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că toți recurenții pârâți au solicitat și judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, după care,
Curtea, față de lipsa părților și luând act de împrejurarea că toți recurenții pârâți au solicitat și judecata în lipsă în cuprinsul motivelor de recurs, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Prin cererea inregistrata la nr- la Tribunalul Prahova, reclamantii, și au chemat in judecata paratii Curtea de Apel P, Ministerul Justitiei, Ministerul Economiei si Finantelor, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si au solicitat obligarea primilor 3 parati la plata drepturilor salariale reprezentand diferenta dintre salariul prevazut pentru functionarii publici din cadrul Departamentului Economico Financiar si Administrativ din cadrul ICCJ si cel prevazut pentru functionarii publici din cadrul Departamentelor Economice si Administrative ale celorlalte instante judecatoresti pentru perioada 1.07.2005-1.11.2007, actualizata in continuare in raport cu rata inflatiei la data platii efective, obligarea acodarii in continuare a acelorasi drepturi salariale cu cele prevazute in lege pentru acesti functionari publici pana la elaborarea unui sistem nediscriminatoriu de salarizare si obligarea paratilor sa includa in bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, dupa ramanerea definitiva a sentintei, sumele datorate reclamantilor.
In motivarea cererii, au aratat ca sunt functionari publici in cadrul Departamentului Economico Financiar si Administrativ al Curtii de Apel P, desi isi desfasoara activitatea in cadrul unor departamente cu atributii similare cu cele ale functionarilor publici din cadrul departamentelor economico financiare si administrative ale ICCJ, bneneficiaza de o salarizare diferita, discriminatorie de cea prevazuta pentru aceeasi categorie de personal, dar care functioneaza la ICCJ.
Astfel, incepand cu data de 1.11.2004, salarizarea functionarilor publici din cadrul Departamentului Economico Financiar si Administrativ al ICCJ a fost stabilita in anexa 1 OUG 82/2004, in timp ce functionarii publici din cadrul departamentului celorlalte instante au fost salarizati potrivit anexei 3. Ulterior, aceeasi situatie discriminatorie, prin inscrierea unei categorii in anexa 1 si a celeilalte categorii in anexa 3, s-a perpetuat prin OUG 92/2004, OG 2/2006, OG 6/2007.
Arata reclamantii ca prin aplicare acestui criteriu discriminatoriu de salarizare se incalca flagrant art. 20 din Constutia Romaniei, art. 6 alin. 2 Cod muncii, art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din CEDO, precum si o serie intreaga de norme comunitare in materia raporturilor de munca si drepturilor salariale.
Prin cererea inaintata la 18.12.2007 reclamantii au aratat ca in mod gresit au shemat in judecata CNCD, solicitand scoaterea din cauza.
Paratul Ministerul Justitiei a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemiata.
A aratat ca reclamantii solicita plata unor drepturi salariale in alt cuantum decat cel stabilit de actul normativ incident in materia salarizarii functionarilor publici, OG 6/2007, atributia de a analiza tratamentul discriminatoriu instituit prin dispozitiiile legale apartine altor organe, in masura in care o dispozitie legala sau dintr-o ordonanta este in contradictie cu disp. art. 16 Constitutie, existand posibilitatea ca intr-un litigiu de competenta instantelor judecatoresti cei interesati sa invoce exceptia de neconstitutionalitate.
Precizeaza paratul ca in speta de unde se ridica chestiunea unei discriminari in materie de salarizare existenta unor situatii analoage sau comparabile trebuie analizata din punctual de vedere al continutului concret al atributiilor de serviciu sau inclusiv in institutia in care functionarii publici isi desfasoara activitatea.
Art. 4 din OG 6/2007 stabileste criteriile pentru salarizarea functionarilor publici; o diferentiere in ceea ce priveste felul muncii prestate, in raport de caracterul local sau central al autoritatii publice rezulta si din dispozitiile art. 90 al. 5 din Lg 188/1999.
Curtea de Apel Pas olicitat prin intampinare respingerea actiunii, a aratat ca legiuitorul a prevazut o delimitare a celor doua categorii de personal, stabilind modalitati de salarizare diferite in functie de caracterul central sau local al institutiilor in care acestia lucreaza.
in care lucreaza cele doua categorii de functionari publici au situatii diferite, structura, activitatea si finantarea lor bugetara este reglementata diferit prin acte normative distincte.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de CNCD a ramas fara obiect, urmare precizarii reclamantilor.
Prin sentinta nr. 475/18.12.2007 Tribunalul Prahovaa admis actiunea, a obligat paratii Curtea de Apel P si Ministerul Justitiei sa plateasca reclamantilor drepturi banesti reprezentand diferenta dintre salariul prevazut pentru functionarii publici din cadrul Departamentului economico financiar si administrativ al ICCJ si cel prevazut pentru functionarii publici din cadrul departamentului economico financiar si administrativ al celorlalte instante judecatoresti pentru perioada 1.07.2005-1.11.2007, actualizata in raport cu rata inflatiei la data platii efective.
A obligat acesti parati sa plateasca reclamantilor si in continuare aceleasi drepturi salariale pana la elaborarea unui sisten nediscriminatoriu de salarizare.
A obligat paratii Ministerul Justitiei si MEF sa include in bugetul de stat la prima rectificare de buget sumele datorate reclamantilor, dupa ramanerea definitiva a hotararii.
Tribunalul a retinut ca reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Departamentului Economico Financiar si Administrativ al Curtii de Apel PSalarizarea se face potrivit OUG nr.92/2004.
Constatandu-se existenta unei discriminari in materia drepturilor salariale, practica instantei este constanta in a inlatura respectivele situatii discriminatorii prin acordarea drepturilor cuvenite si pentru viitor.
Desi potrivit art. 125-128 din Legea 304/2004 functionarea departamentelor economico financiare si administrative este uniforma, atat pentru tribunale, cat si curti de apel, respectiv ICCJ, se constata ca salarizarea este diferita, astfel dispozitiile anexei 1 din OUG 92/2004 reglementeaza salarizarea functionarilor din cadrul ICCJ, pe de alta parte functionarii publici din cadrul departamentelor tribunalelor, respectiv curtilor de apel, sunt salarizati potrivit anexei 3 din OUG 92/2004, care stabileste un nivel salarial inferior, situatie mentinuta de disp. OG 2/2006, OG 6/2007.
Este de necontestat ca o astfel de diferentiere salariala este inechitabila si discriminatorie, incalcandu-se art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, care stipuleaza ca pentru toti salariatii se garanteaza retributie egala pentru munca si pregatire profesionala egala.
In conditiile existentei unor atributii sensibil asemanatoare in multe cazuri chiar identice si a unei pregatiri profesionale situata la acelasi nivel, salarizarea diferita a acestor categorii de functionari publici apare incontestabil discriminatorie, aspect ce contravine si Normelor comunitare privind raporturile de munca si drepturile salariale consacrate prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 CEDO, practica in materie CEDO, norme care, potrivit art. 20 Constitutie, trebuie aplicate si interpretate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si tratatele la care Romania este parte, in consecinta reclamantii se afla in imposibilitatea de a-si exercita in mod liber si neingradit dreptul la munca, atat timp cat se afla in situatia de a incasa un venit lunar mai mic in raport cu ceilalti salariati care functioneaza si indeplinesc aceeasi functie in cadrul altor instante, avand atributii identice, dar care beneficiaza de un salariu mult mai mare,
In sensul acesta s-a pronuntat CNCD prin Hotararea nr.262/2007.
In consecinta a admis actiunea si obligat cei doi parati la plata drepturilor banesti, iar pe MEF care are atribtia de elaborarea a bugetului de stat si de rectificare bugetara si Ministerul Justitiei, care are calitatea de ordonator principal de credite, sa includa aceste drepturi la urmatoarea rectificare de buget.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Curtea de Apel P, Ministerul Justitiei, DGDFP P pentu Ministerul Economiei si Finantelor.
In motivarea recursului, recurenta Curtea de Apel Paa ratat ca legiitorul a prevazut o delimitare a celor doua categorii de personal, stabilind modalitati de salarizare diferite, in functie de caracterul central sau local al institutiei in care acestia lucreaza, institutiile in care lucreaza cele doua categorii de functionari publici au situatii diferite, structura, activitatea si finantarea lor bugetara este reglementata diferit prin acte normative distincte. Nu exista o discriminare in sensul art. 2 din OG 137/2000.
In motivarea recursului, Ministerul Justitiei a aratat ca art. 6 alin. 2 Codul Muncii, text legal invocat de instanta de fond, este neconstitutional, in masura in care prin aplicarea sa permite instantelor sa cenzureze solutia aleasa de legiuitor si sa acorde drepturi salariale prevazute exclusiv in beneficiul altor categorii de functioanri publici. actiunea, instanta de fond a acordat reclamantilor drepturi inexistente, neprevazute de lege, arogandu-si atributii de legiferare, specifice altor puteri ale statului.
Intr-o masura semnificativa motivarea sentintei se bazeaza pe Hotararea nr. 262/21.06.2007 a, or, din examinarea OG 137/2000 rezulta ca atributiile Consiliului nu privesc modul de reglementare a unor relatii sociale prin lege ori alte acte normative. Stabilirea prin lege a unor drepturi in favoarea unor categorii profesionale, in mod diferit de alte categoriia este o problema ce poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii, depasind cadrul legal reglementat de OG 137/2000. Este adevarat ca in conformitate cu art. 18 Consiliul are atributii in ceea ce priveste armonizarea dispozitiilor din cuprinsul actelor normative care contravin principiului nediscriminarii, insa actele prin care Consiliul examineaza solutiile legislative au un simplu caracter de recomandare.
Din interpretarea dispozitiilor art. 18, 27 rezulta ca hotararile emise de Colegiul Director sunt pronuntate doar in materia investigarii si sanctionarii contraventionale a faptelor/actelor de discriminare, nici o prevedere nu abiliteaza Colegiul sa emita hotarari in exercitarea atributiei de armonizare a legislatiei.
Recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 4 Cod proced. civ. si a aratat ca tribunalul isi depaseste competentele, constand in a stabili o situatie de fapt, in aoa precia si a aplica dispozitiile legale cazului concret, iar nu de a modifica actele normative si de a acorda drepturi despre care se recunoaste ca nu sunt prevazute de lege, o astfel de cerere fiind inadmisibila. Acest fapt este cu atat mai evident cu cat se obliga la plata drepturilor salariale solicitate pentru viitor, pana la elaborarea unui act nediscriminatoriu de salarizare.
De asemenea, a invocat dispoziiiile art. 304 pct. 9 Cod proced. civ. aratand faptul ca instanta ar fi trebuit sa respinga capatul de cerere referitor la acordarea in continuare a diferentelor salariale solicitate, aceasta cerere neputand fi primita deoarece se refera la un drept viitor, care nu s-a nascut inca, neconstituindu-se ca un drept actual ce poate fi valorificat, doar pe masura si sub conditia desfasurarii raporturilor de serviciu al functionarilor publici.
De asemenea, din examinarea dispozitiilor care reglementeaza drepturile salariale si alte drepturi ale categoriei functionarilor publici rezulta ca functionarii publici din cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitiei sunt salarizati diferit de functionarii publici din cadrul celorlalte instante judecatoresti, pe de alta parte existenta unei situatii comparabile intre categoriile de functionari publici din sistemul justitiei este gresita, salarizarea acestora realizandu-se nu prin raportare la atributiile de serviciu generice, ci prin raportare la continutul concret al acestora.
Situatiile deosebite in care se gasesc diferitele categorii de salariati determina solutii diferite ale legiuitorului, in ceea ce priveste salarizarea acestora, fara ca prin aceasta sa se incalce principiul egalitatii, ce nu semnifica uniformitate.
In motivarea recursului, DGFP Paa ratat ca sentinta este netemeinica si nelegala in ceea ce priveste solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, precum si a cererii de chemare in garantie, intrucat nu poate fi ordonator priuncipal de credite pentru alte institutii sau ministere care la randul lor sunt ordonatori principali de credite si nu repartizeaza sume de la buget acestora. MEF nu trebuie confundat cu Statul R si cu bugetul de stat, doar raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Reclamantii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate si au depus la dosar practica judiciara.
Examinand recursurile, prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constata ca sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursurile formulate paratii Curtea de Apel P si Ministerul Justitiei:
Reclamantii au calitatea de functionari publici in cadrul Departamentului Economico Financiar si Administrativ al Curtii de Apel P, iar salarizarea acestora se face potrivit OUG nr.92/2004.
Dispozitiile anexei 3 din OUG 92/2004 reglementeaza salarizarea functionarilor publici din cadrul departamentelor tribunalelor, respectiv curtilor de apel, iar dispozitiile anexei 1 din OUG 92/2004 reglementeaza salarizarea functionarilor publici din cadrul ICCJ, cei din prima categorie avand un nivel salarial inferior, situatie prevazuta si de dispozitiile OG 2/2006, OG 6/2007.
Prin Hotararea nr. 262/21.06.2007, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a hotarat ca salarizarea diferentiata a functionarilor publici din cadrul departamentelor economico-financiare si administrativ din cadrul instantelor de judecata reprezinta un tratament diferentiat.
Avand in vedere ca potrivit dispozitiilor art. 125-128 din Legea 304/2004 functionarea departamentelor economico financiare si administrative este uniforma, atat pentru tribunale, cat si curti de apel, respectiv ICCJ, salarizarea diferentiata este inechitabila si discriminatorie, incalcandu-se art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, care stipuleaza ca pentru toti salariatii se garanteaza retributie egala pentru munca si pregatire profesionala egala, aspect ce contravine si Normelor comunitare privind raporturile de munca si drepturile salariale consacrate prin Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ratificata de Romania in anul 1955, care la art. 23 prevede ca toti cetatenii au dreptul fara nici o discriminare la salariu egal pentru munca egala, art. 14 CEDO, art. 4 pct 3 din Carta Sociala Europeana Revizuita adoptata la Strazburg la 1 mai 1906 ratificata de Romania prin Legea 77/1999.
de aceste imprejurari, in mod intemeiat, bazandu-se pe situatia de fapt, si constatand situatia discriminatorie, tribunalul a aplicat si interpretat in mod correct dispozitiile legale interne si internationale aplicabile in cauza si a obligat paratii la plata drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre salariul prevazut pentru functionarii publici din cadrul Departamentului economico financiar si administrativ al ICCJ si cel prevazut pentru functionarii publici din cadrul departamentului economico financiar si administrativ al celorlalte instante judecatoresti, actualizata in raport cu rata inflatiei la data platii efective, si obligat la plata si in continuare a acelorasi drepturi salariale, pana la elaborarea unui sisten nediscriminatoriu de salarizare.
Sustinerile privind depasirea atributiilor puterii judecatoresti nu pot fi retinute, deoarece instanta de judecata a constatat ca o lege incalca dispozitiile legale interne si prevederile reglementarilor internationale, avand astfel obligatia de a restabili egalitatea cetatenilor si sa impuna autoritatilor publice respectarea drepturilor fundamentale ale cetatenilor ocrotite de legislatia interna si internationala.
In ceea ce priveste recursul MEF, este de observat, pe de o parte, ca acesta nu a invocat la instanta de fond exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, in cauza nu s-a formulat cerere de chemare in garantiei, iar pe de alta parte acesta are calitate procesuala pasiva, potrivit dispozitiilor art. 42 alin. 1 din Legea 511/2004 raspunde de elaborarea proiectului buget de stat in baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, nu a fost obligat la plata, ci sa asigure sumele necesare platilor de catre angajator, prin includerea in bugetul de stat la prima rectificare de buget a sumelor datorate reclamantilor.
Pentru aceste motive, curtea constata ca hotararea este legala si temeinica, nu sunt incidente in cauza motivele de nelegalitate invocate prevazute de art. 304 pct. 4 si 9 Cod procedura civila, considerente pentru care va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții pârâțiCURTEA DE APEL PLOIEȘTI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,cu sediul în B,-, sector 5, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județul P și MINISTERUL JUSTIȚIEI, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 475 din 18 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, cu domiciliul ales la Curtea de APEL PLOIEȘTI - P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Elena Tănăsică Florentina
- - - - - -
GREFIER,
Nora
Red.
Tribunalul Prahov a;
f-;
;
;
2 ex.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120.
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Elena Tănăsică Florentina
