Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 505/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 505/CA
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul-intimat, domiciliat în comuna, satul S, județul I, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului I și intimatul-recurent Corpul Național al Polițiștilor, având ca obiect-litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999), recursuri împotriva sentinței numărul 330/CA/16.04.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatul cauzei de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința public de la 05 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre.Din lipsă de timp pentru deliberare,cât și pentru a se da posibilitate părților de a depune la dosar și concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 12 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față reține cele ce urmează.
Prin sentința civilă nr.330/CA din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respinsă excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul -., domiciliat în comuna, satul Satul, județul I în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție a Județului I, cu sediul în I, str. - nr. 2, ca nefondată.
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Corpul Național al Polițiștilor, cu sediul în B,-, sector 5, cerere formulată în interesul reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 11.09.2008, reclamantul și-a dat demisia din funcția de polițist arătând că "probleme personale nu îi mai permit să desfășoare activitatea în cadrul instituției". Deși reclamantul a susținut că demisia a fost scrisă sub presiunea și amenințarea superiorilor, nu a făcut nici un fel dovada afirmațiilor sale,astfel că, față de dispozițiile art. 1169 Cod civil, instanța nu le-a primit, fiind nedovedite
Instanța a considerat că nu se poate reține că demisia ar fi afectată de vreun viciu de consimțământ, în lipsa unor probe concludente, pertinente și utile cauzei în acest sens, probe care nu au fost solicitate și administrate de reclamant.
Având în vedere manifestarea unilaterală de voință a reclamantului, șeful Iae mis Dispoziția nr. 1253/12.09.2008 prin care a dispus încetarea raporturilor de serviciu la inițiativa funcționarului public prin demisie începând cu data de 11.09.2008 Cum între timp reclamantul a cerut să revină asupra demisiei, conducerea, fiind în fața unei situații mai deosebite nu a soluționat acest raport, dispunând conform rezoluțiilor că nu poate hotărî decât "după primirea punctelor de vedere de la. și ".
-2-
S-a constatat că în cauză Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului nu are reglementări speciale cu privire la procedura încetării raporturilor de serviciu prin demisie, fiind incidente dispozițiile de drept comun din Codul Muncii și Legii nr. 188/19999. Astfel, art. 79 din Legea nr. 53/2003 prevede că prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
Articolul 102 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public prevede că funcționarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competența legală de numire în funcția publică. Demisia nu trebuie motivată și produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
Din interpretarea sistematică și teleologică a celor două prevederi legale menționate rezultă faptul că în materia încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici termenul de preaviz instituit expres de către art. 102 din Legea nr. 188/1999 a fost stabilit de către legiuitor exclusiv în favoarea și interesul angajatorului instituție publică.
Se poate renunța la termenul de preaviz și în această situație "contractul încetează la data renunțării totale de către angajator la termenul respectiv" ipoteză care s-a produs și în speță însuși reclamantul la interogator recunoscând că la data de 11.09.2008 la sediul Poliției a fost informat cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, cerându-i-se predarea legitimației de polițist.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, care consideră sentința ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că, deși ambele rapoarte au fost primite la.J I în aceeași zi, 11.09.2009, și între cele două rapoarte( nr.- și -) există o diferență de numai număr de înregistrare în J I, la instanță s-a prezentat o copie cu data modificată cu pixul peste scrierea din calculato, la al doilea raport, respectiv din data de 11.09.2009 s-a scris 12.09.2009.
Apreciază recurentul că doar din motive de imagine publică șeful JIs -a grăbit la emiterea dispoziției de încetare a raporturilor de serviciu, când demisia nici nu intrase în vigoare, ba chiar se revenise asupra ei, că emiterea dispoziției s-a făcut cu încălcarea unei dispoziții obligatorii a instituției centrale căreia îi este subordonat J I, respectiv ale Dispoziției nr.13/22.11.2007, dată în completarea I nr.400/2004 privind regimul disciplinar al polițiștilor, care, pe fondul lipsei de personal din poliție, mai ales la operativ și în mediul rural, impunea discuții cu demisionarul pentru identificarea motivelor reale ale plecării și satisfacerea pe cât posibil a solicitărilor polițistului pentru a se răzgândi. Chiar dacă motivul ar fi fost o abatere disciplinară de genul celei făptuite și conștiința sa ar fi fost aceea de a pleca, dispoziția IGPR nu distinge vreo excepție.
La data de 26.09.2009, s-a discutat raportul de revenire asupra demisiei în ședința conducerii IPJ I, iar recurentului i s-a spus că este considerat în concediu de odihnă, s-a emis un ordin de serviciu și a fost îndrumat să întocmească un al treilea raport, cu nr.-/26.09.2009 prin care arăta că este de acord ca soluționarea acestui raport de revenire asupra demisiei să aparțină conducerii IPJ și să fie pus la dispoziție pentru cercetări până la soluționare.
Pe cel de al treilea raport, susține recurentul, șeful IPJ Iap us rezoluția către serviciul " demersurile conform legislației și drepturilor polițiștilor".
Instanța de fond, mai susține recurentul, nu a ținut cont faptele ce dovedesc presiunea la care a fost supus ca polițist și nu a luat în discuție motivele depunerii demisiei, vicierea consimțământului, respectiv că voința sa era aceea de a refuza să demisioneze, și că formula"am probleme personale" nu îi aparține.
De asemenea, susține că instanța de fond a considerat fără temei legal că nu a existat acordul tacit al conducerii IPJ de acceptare a continuării serviciului până la finalizarea cercetărilor, deși s-au prezentat multiple dovezi în cererea de chemare în judecată, că nu s-a făcut
-3-
o aplicare greșită a legislației privind demisia, că, potrivit Legii nr.360/2002, ce se completează cu cele ale Legii nr.188/1999 ar fi trebuit să se rețină că IPJ I nu avea dreptul să renunțe unilateral la preaviz.
Consideră recurentul că, potrivit art.97 din Legea nr.188/1999, constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu trebuia să se facă în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenția lui, printr-un act administrativ al persoanei competente legal a numi în funcția publică. Instanța de fond l-a privat de dreptul la dovedirea ilegalității activității după 12.09.2009 prin faptul că nu a obligat pârâtul IPJ I să prezinte dovezi aflate în deținerea sa și nu s-a pronunțat asupra mai multor înscrisuri și situații de fapt care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii., cum ar fi copii după condici și documente primite și înregistrate la Poliția, copie după dispozițiile de zi, situația financiară la lichidare, și asupra audierii martorului, șeful Postului de Poliție, invocându-se în schimb adresele nr.-/01.04.2009, -/02.04.2009, nr.-/10.04.2009, care, după părerea sa, nu conțin toate datele solicitate de recurenți, evită răspunsul direct și conțin chiar susțineri în afara adevărului din actele originale pe care le-a invocat.
Aceleași motive de recurs au fost formulate și de Corpul Național al Polițiștilor.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Ias olicitat respingerea recursurilor, motivat de faptul că instanța de fond a reținut corect că inițiativa încetării raporturilor de serviciu a aparținut exclusiv reclamantului.
În recurs nu au fost solicitate noi probe.
Curtea, examinând cererile de recurs și dosarul de fond, reține următoarele considerente.
La data de 10 septembrie 2008, reclamantul, aflându-se sub influiența băuturilor alcoolice( cu o concentrație alcoolică de 0,58 mg în aerul expirat), a condus autoturismul - și a fost implicat într-un accident rutier soldat cu rănirea a patru persoane și avarierea autoturismului în proporție de 40%.
Urmare a evenimentului rutier, la data de 10.09.2008, reclamantul a întocmit în mod voluntar și în deplină cunoștință de cauză un raport adresat conducerii JIp rin care solicita aprobarea încetării raporturilor de serviciu prin demisie motivată de existența unor probleme personale"care nu îi mai permit să mai desfășoare activități în cadrul instituției".Ulterior. la data de 11.09.2009, reclamantul depune un nou raport, înregistrat sub nr.22162, prin care solicita revenirea asupra raportului de demisie, raport înaintat și înregistrat la Serviciul Management Resurse Urmane al J I la data de 12.09.2008, sub nr.-.
Șeful I:P:J, urmare manifestării unilaterală de voință a reclamantului, a emis Dispoziția nr.1253/12.09.2008 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu la inițiativa funcționarului public prin demisie, începând cu data de 11.09.2008, reclamantul fiind înștiințat despre aprobarea cererii de demisie și încetarea raporturilor de serviciu prin adresa nr.-/12.09.2008, ce a fost primită de reclamant, sub semnătură, la data de 16.09.2008.
Legea nr.360/2002 privind statutul polițistului nu prevede reglementări distincte cu privire la procedura încetării raporturilor de serviciu prin demisie, în speță fiind aplicabile dispozițiile de drept comun, din Codul Muncii și Legea nr.188/1999-privind statutul funcționarului public.
Astfel, conform art.79 din Legea nr.53/2003 prevede că prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
Articolul 102 din Legea nr. 188/1999- privind statutul funcționarului public prevede că funcționarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris persoanei care are competența legală de numire în funcția publică. Demisia nu trebuie motivată și produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare.
Deoarece manifestarea de voință a reclamantului, exprimată în raportul de demisie din 10.09.2008, s-a întâlnit cu acceptarea totală și necondiționată a acesteia de către instituția
-4-
publică, s-a emis în mod necesar și legal o dispoziție prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, dispoziție ce și-a produs efectele de îndată, fără a fi supusă nici unui termen sau condiție suplimentară.
Prin emiterea dispoziției Șefului J I nr.1253/12.09.2008, unitatea a renunțat expres în deplină cunoștință de cauză la termenul de preaviz, instituit de lege, apreciind că, față de natura atribuțiilor de serviciu și complexitatea funcției deținute de către reclamant, nu se impunea amânarea producerii efectelor demisiei până la durata maximă de 30 de zile.
În domeniul încetării raporturilor de serviciu din inițiativa angajatorului din cauze neimputabile angajatului legislația, art.73 din Codul Muncii, prevede termene de preaviz obligatorii în favoarea angajatorului, în mod corespunzător, dacă angajatul intenționează să înceteze unilateral raporturile de serviciu cu angajatorul, efectele acestei manifestări de voință sunt condiționate de trecerea unui termen stabilit în favoarea acestuia.
Susținerile recurentului, conform cărora a fost forțat să-și prezinte demisia, de către superiorii săi, au fost corect respinse de către instanța de fond ca fiind nedovedite. Corect s-a reținut că manifestarea de voință a reclamantului nu a fost viciată în vreun fel.
Referitor la pretinsa desfășurare tacită a raporturilor de serviciu de către reclamant după data emiterii dispoziției din 12.09.2008, se reține că acesta a luat cunoștință personal, sub semnătură, la data de 12.09.2008, de respingerea raportului din 11.09.2008, prin care se solicita revenirea asupra demisiei.
Susținerile recurentului referitoare la faptul că revenirea asupra demisiei s-a făcut în termen legal, în mai puțin de 24 de ore, nu are suport real, legislația specifică neprevăzând un asemenea termen și nici instituția revenirii asupra demisiei.
Încetarea raporturilor de serviciu s-a făcut în urma cererii de demisie formulată de recurent și nu ca urmare a aplicării unei sancțiuni disciplinare d destituire din poliție.
În cauză, nu se mai impunea declanșarea unei cercetări prealabile pentru a se stabili dacă agentul a săvârșit o abatere disciplinară și pentru faptul că, prin dispoziția contestată, s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, acesta nemaiavând calitatea de polițist, astfel că, în aceste condiții, rezoluția procurorului de netrimitere în judecată nu are nici o relevanță asupra raporturilor de serviciu, încetate prin demisie Prin rezoluția procurorului s-a dispus doar cu privire la răspunderea penală și civilă a celui cercetat, pe plan administrativ neluându-se nici o măsură în ceea ce îl privea pe recurentul - reclamant.
Mai mult, faptul că reclamantul a dori să revină asupra demisiei în termenul de 30 de zile nu produce nici un fel de consecințe juridice atâta timp cât nu există și acordul angajatorului în acest sens. De asemenea, instanța apreciază ca fără relevanță în cauză faptul dacă ulterior datei de 11.09.2009 reclamantul a mai desfășurat sau nu vreo activitate specifică de polițist atâta timp cât a fost deja semnată dispoziția nr. 1253/12.09.2009 și nu există alt act de revocare a acesteia în termenul de preaviz de 30 de zile, această facultate fiind exclusiv la aprecierea și neputând fi cenzurată de instanță, atâta timp cât reclamantul și-a dat demisia iar acest act juridic este valabil. În plus, din actele depuse la dosar adresa nr. -/02.04.2009, nr. -/10.04.2009, adresa nr. -/01.04.2009 rezultă că reclamantul nu a mai desfășurat activități specifice de polițist ulterior aprobării demisiei sale.
Astfel fiind și având în vedere că reclamantului - recurent nu i-au fost încălcate drepturi legale din cele precizate în motivele de recurs atât de acesta cât și de Corpul Național al Polițiștilor, urmează a se constata că recursurile nu sunt fondate și, conform art.312 din Codul d e Procedură civilă, vor fi respinse, fiind menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de și CORPUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR împotriva sentinței nr.330/CA/16.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
-5-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier,
Red.jud.RL/03.11.2009
Tehnored. gref.TN/12.11.2009
2 ex.
Jud.fond - Tribunalul Iași -
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
