Obligația de a face. Decizia 504/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 504/CA
Ședința public de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
Judector - - - -
Judector - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul, domiciliat în I,-, județul I, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului I, având ca obiect - obligația de a face, recurs împotriva sentinței numrul a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, fcut în ședința public, sunt lips prțile.
Procedura legal îndeplinit.
Se refer, de ctre grefier, c dezbaterile au avut loc în ședința public de la 05 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, încheiere ce face parte integrant din aceast hotrâre, și c, din lips de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțrii pentru astzi 12 octombrie 2009.
Dup deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de faț;
Prin sentința nr. 391/CA din 19 mai 2009, Tribunalul Iași, respingând excepția inadmisibilitții acțiunii și excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantului, a respins acțiunea formulat de reclamantul -, în contradictor cu pârâtul Instituția Primarului Municipiului
Pentru a se pronunța astfel, prima instanț a reținut c reclamantul a chemat în judecat pe pârât pentru a se dispune ca acesta s-i elibereze autorizație de demolare privind construcția edificat fr drept pe terenul proprietatea sa.
Examinând excepțiile invocate de pârât, prima instanț a reținut c acțiunea este admisibil, din moment ce reclamantul a înregistrat la Primria I, sub nr. 90101 din 05.11.2008, o cerere prin care solicita emiterea autorizației de demolare cu privire la construcția provizorie "garaj" amplasat pe terenul proprietatea sa, acesta fcând totodat dovada existenței dreptului vtmat.
S-a reținut de asemenea c, prin sentința nr. 1870 din 28.02.2003, Judec toria Iașia admis acțiunea formulat de reclamantul -, în contradictor cu pârâta, în contradictor cu pârâta, pe care a obligat-o s lase reclamantului, în deplin proprietate și liniștit posesie, suprafața de 19,15. teren situat în I,-, inclus în titlul de proprietate nr. 18610 din 13.02.2002, s evacueze suprafața de teren respectiv, și s ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului, hotrâre care a fost schimbat în parte, prin decizia nr. 3 din 05.01.2004 a Tribunalului Iași, în sensul respingerii captului de cerere privind obligarea pârâtei s ridice construcția edificat, pe motiv c respectiva construcție nu se încadreaz în categoria celor cu caracter provizoriu, limitativ enumerate la lit. p) a art. 3 din Legea nr. 50/1991.
Pe fond, prima instanț a constatat c, la data de 05.11.2008, reclamantul a adresat o cerere Primriei I, înregistrat sub nr. 90101, prin care solicita emiterea autorizației de demolare cu privire la construcția provizorie "garaj", amplasat pe terenul proprietatea sa, situat în I,-, c acest garaj este o anex gospodreasc și nu o construcție cu caracter provizoriu, neavând o existenț limitat, și c Comisiile tehnice din cadrul Primriei I nu și-au spus punctul de vedere, întrucât reclamantul nu a depus actele prevzute de lege în vederea obținerii certificatului de urbanism și a autorizației de demolare.
Raportându-se la prevederile Legii nr. 50/1991, referitoare la construcțiile cu caracter provizoriu, prima instanț a reținut c, în sensul acestui act normativ, construcțiile provizorii se autorizeaz în aceleași condiții în care se autorizeaz construcțiile definitive și c, potrivit art. 7 alin. 12 din Legea nr. 50/1991, autorizațiile de construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete, prevzut în anexa 1, cu excepția situațiilor prevzute de alin. 16, concluzionând c reclamantul nu a fcut dovada depunerii documentației.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul -, care critic hotrârea primei instanțe pe motiv c în mod eronat s-a reținut c nu a depus documentația necesar eliberrii autorizației solicitate, ignorându-se totodat faptul c, în luna martie 2004, i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 606, pentru dezafectarea garajului, și c solicitarea de a se depune copie de pe autorizația de construire a garajului și acordul vecinului era tot nejustificat, din moment ce prin adresa nr. 65644/20.07.2004, însuși pârâtul a menționat c "în cazul în care garajul nu este autorizat și face obiectul unui litigiu, se demoleaz pe baza hotrârii judectorești", hotrârea atacat nefcând altceva decât s consacre înclcarea dreptului de proprietate de ctre.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, reiterând excepția inadmisibilitții acțiunii, precum și excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantului, apreciind c hotrârea prin care se afirm c se poate executa demolarea construcției din litigiu în baza autorizației de demolare nu-și este opozabil, doar reclamantul putând cere obligarea persoanei care deține construcția s o demoleze.
Din examinarea actelor și lucrrilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține ca fiind dovedit faptul c reclamantul este proprietarul terenului în suprafaț de 22. situat în I, Bd. - -, drept consacrat prin titlul de proprietate nr. - din 13.02.2002, și c, prin sentința civil nr. 5059 din 05 mai 2003 Judec toriei Iași, rmas definitiv, a fost respins acțiunea în constatarea nulitții absolute a titlului de proprietate menționat, acțiune promovat de reclamanta, în contradictor cu pârâții - și Comisia Județean I pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.
Este de asemenea necontestat faptul c, prin sentința civil nr. 1870 din 28.02.2003, Judec toria Iașia admis acțiunea în revendicare formulat de reclamantul -, în contradictoriu cu pârâta, persoan pe care a obligat-o s-i lase reclamantului, în deplin proprietate și liniștit posesie, suprafața de 19,15. situat în I,-, inclus în titlul de proprietate nr. 18610 din 13.02.2002, și s evacueze acest teren, aparținând reclamantului, hotrâre care, în aceast parte, a rmas irevocabil.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei s ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantei, Tribunalul Iași care, prin decizia nr. 3/05.01.2004, a admis apelul introdus de, și a schimbat în parte sentința nr. 1870/28.02.2003, în sensul c a respins captul de cerere privind obligarea pârâtei s-și ridice construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului, a reținut c "desființarea construcțiilor și amenajrilor prevzute la art. 3 se face pe baza autorizației de desființare, obținut în prealabil"; Curtea de APEL IAȘI, investit cu soluționarea recursului promovat de, reținând la rândul su, prin decizia nr. 857 din 07.12.2004, c "din conținutul raportului de expertiz depus la dosar rezult c recurenta ocup din suprafața de 22. înscris în titlul de proprietate eliberat pe numele reclamantului-intimat, suprafața de 19,15. fr drept".
Chiar dac Primarul municipiului I nu a fost parte în litigiile ce au fcut obiectul dosarelor nr. 2896/2003 și nr. 5538/2004, acest fapt nu poate avea semnificația eliberrii sale de obligațiile stabilite prin Legea nr. 50/1991, referitoare la eliberarea autorizației de desființare a construcțiilor edificate cu ignorarea legii, din moment ce, prin adresa nr. 22516 din 12.07.2002, Primria I confirm c "la aceast adres este amplasat fr autorizație de construire un garaj al crei proprietar este ", iar Legea nr. 50/1991 îi recunoaște dreptul de a decide asupra menținerii sau desființrii construcțiilor realizate fr autorizația de construire.
În raport de cadrul normativ evocat și de împrejurarea c, prin hotrâri judectorești trecute în puterea lucrului judecat, s-a stabilit c nu are niciun drept asupra terenului pe care a fost edificat garajul și s-a dispus ca aceasta s-l evacueze, reținându-se totodat c pentru a obține ridicarea construcției este nevoie de obținerea în prealabil a autorizației de demolare, rspunsul dat de Serviciul de și Urbanism din cadrul Primriei I, prin adresa nr. 65644 din 20.07.2004, apare nu doar ca pur formal și total nedocumentat, dar și contrar situației de fapt reținute prin hotrârile judectorești evocate, neputându-se pretinde solicitantului s depun autorizația de construire, din moment, ce înc din anul 2002, Serviciul Control Urbanism a constatat inexistența acesteia; ori "acordul vecinului ", din moment ce la data menționat se soluționase acțiunea în revendicare și se dispusese ca s lase reclamantului - în deplin proprietate terenul în suprafaț de 19,15. și s "evacueze suprafața de teren aparținând reclamantei".
În atare situație, deși pârâtul afirm, prin mai multe adrese, datând din anii 2002-2005, c a somat-o pe s demoleze garajul în cauz, iar la data de 08 martie 2004 eliberat lui - certificatul de urbanism nr. 606, pentru terenul situat în I, Bd. - -, refuzul acestuia de a elibera autorizația de demolare, dup ce s-a dovedit înclcarea dreptului de proprietate și s-a.dispus evacuarea persoanei vinovat de aceast înclcare, în condițiile în care instanțele au stabilit c aceasta era obligatorie, potrivit Legii nr. 50/1991, fiind impus ca o cerinț obligatorie de chiar instanța judectoreasc competent, apare ca nejustificat, prin conduita sa autoritatea administrativ contribuind în mod direct la perpetuarea înclcrii dreptului garantat reclamantului.
Drept urmare, constatând c s-a fcut o greșit aplicare a legii, ignorându-se consecințele ce decurgeau din chiar propria constatare a pârâtului-intimat, referitoare la edificarea unei construcții fr autorizație, precum și efectele decurgând din hotrârea prin care a fost soluționat acțiunea în revendicare promovat de reclamantul -, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedur civil, va admite recursul reclamantului, va modifica în parte hotrârea atacat, și, în fond, constatând c în mod nejustificat se refuz eliberarea actului administrativ solicitat, va admite acțiunea, în sensul c va obliga pe Primarul Municipiului I s elibereze reclamantului autorizația de demolare a construcției, cu destinația de garaj, amplasat pe terenul situat în I,-, de pe care s-a dispus evacuarea numitei, prin sentința civil nr. 1870 din 28.02.2003 a Judec toriei Iași.
În ceea ce privește excepțiile pe care pârâtul-intimat le reitereaz prin întâmpinare, Curtea, constat c acestea au fost rezolvate de ctre prima instanț prin sentința nr. 391/CA din 19.05.2009 și c împotriva acestei prți din hotrâre nu s-a declarat recurs, de ctre nici una din prți, consider c soluția dat celor dou excepții a trecut în puterea lucrului judecat și c, în atare condiții, ele nu mai pot fi reexaminate în cadrul recursului promovat de reclamant, ținând cont c acestea nu sunt de ordine public.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de - împotriva sentinței nr. 391/CA/19.05.2009 a Tribunalului Iași, sentinț pe care o modific în parte.
În fond, admite acțiunea introdus de reclamantul - în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului
Oblig pe pârâtul Primarul Municipiului I s elibereze reclamantului - autorizația de demolare a construcției, care are destinația de garaj, amplasat pe terenul situat în I,-, teren de pe care s-a dispus evacuarea numitei prin sentința civil nr. 1870/28.02.2003 a Judec toriei Iași.
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- --- --- - -
Grefier,
Red. -
14.10.2009
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
19.10.2009
2 ex.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
