Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 509/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 509/CA/2009
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de reclamanta C și pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr.1170/CAF/7 10 2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care expune dispozițiile instanței de la termenul de judecată din 31 martie 2009.
În cauză s-a efectuat notă telefonică cu din care rezultă că prin Încheierea nr. 2281/15 04 2009 s-a respins cererea de strămutare formulată de reclamantă.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea părților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanta Cac hemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază, până la încetarea raportului de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății.
În motivare se arată că reclamanta este funcționar public în cadrul Casei Județene de Pensii
În această calitate are dreptul conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative.
În drept se invocă dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Legea nr.188/1999, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004 și Constituția României.
Prin Sentința administrativă nr. 1170/CAF/7. 10. 2008 Tribunalul Albaa admis acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 27.08.2005 și până la data de 7. 10. 2008, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății efective, reținând că începând cu perioada 2004 - 2006 în art.31 alin.1 al Legii nr.188/1999 este prevăzut ca drept salarial, iar ca urmare a încetării suspendării, aceste reglementări au fost repuse în vigoare. S-a respins în rest cererea.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A și reclamanta C criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâtei se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale, drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare și fără a fi prevăzute în bugetul instituției sume cu această destinație. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative.
În drept se invocă prevederile art. 304 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.
Reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului și modificarea acesteia în sensul de a i se acorda drepturile solicitate începând cu data de 1.01.2004 și nu cu data de 28.08.2005.
În drept invocă disp.art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâta recurentă prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului reclamantei.
Verificând actele și lucrările dosarului, sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu Curtea reține următoarele.
Cu privire la recursul pârâtei, se apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legale. Astfel,ispozițiile legale invocate și incidente în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:" Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanta când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
În cauză nu s-ar încălca, prin neacordarea drepturilor solicitate, prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței. Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și nu se poate reține că s-ar nesocoti dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale prin neacordarea acestor sporuri.
Instanța, față de cele de mai sus, consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu greșita interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului, astfel că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 /1 pr. civ. și recursul pârâtei va fi admis, în temeiul art. 312 al 2. pr. civ., în sensul că se va modifica hotărârea atacată și se va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.
Cât privește recursul reclamantei, față de considerentele mai sus expuse, se privește a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr.1170/CAF/7 10 2008 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei C împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.ȘF
Dact./ex.2/14 05 2009
Jud.fond.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Ștefan
