Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 511/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.511
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în P, str. -, nr. 5, Județul P, împotriva sentinței nr.453 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în P,-, Județul
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei, potrivit chitanței nr. - din 9.03.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat reprezentând recurentul-reclamant, lipsind intimatul-pârât Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că s-au depus la dosar înscrisurile solicitate de la intimatul pârât, după care:
Avocat pentru recurentul-reclamant, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul asupra recursului, avocat pentru recurentul-reclamant, arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit a fost admisă excepția tardivității acțiunii și a fost respinsă acțiunea. Precizează că, împrejurarea că reclamantul a luat la cunoștință de retrogradare indirect, semnând o serie de acte în calitate de inspector, nu este de natură să califice drept tardivă acțiunea, deoarece comunicarea deciziei de retrogradare presupune comunicarea întregului conținut al acesteia, prin arătarea temeiurilor de drept și nu poate fi înlocuită cu alte probe indirecte din care s-ar deduce ca cel în cauză a aflat în alt mod de existența deciziei. Termenul de contestare se calculează de la data comunicării deciziei. Astfel, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada comunicării deciziei nr. 51/02.04.2001, chiar dacă există semnătura reclamantului, nu există data, apreciază că reclamantul se află în termen pentru aoc ontesta.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii. Solicită obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxe timbru și onorariu expert.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se anuleze decizia OJPC P nr. 51/2.04.2001, reîncadrarea sa pe funcția deținută anterior, aceea de consilier, și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești ce i se cuvin potrivit funcției deținute anterior.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin Decizia 19/13.07.2000, reclamantul a fost încadrat pe funcția de consilier categoria A clasa I, gradul 2, dobândind calitatea de funcționar public, ulterior, s-a modificat unilateral încadrarea, fiind retrogradat fără niciun motiv pe o funcție inferioară, respectiv inspector spec. categoria A, clasa II, gradul 2, conform Deciziei 51/2.04.2001, decizie ce nu i-a fost comunicată niciodată, i-a fost menținut același salariu, însă în timp a fost prejudiciat material întrucât toate majorările salariale ulterioare retrogradării s-au raportat la funcția de inspector, inferioară celei de consilier.
Prin întâmpinarea depusă la 27.05.2008, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reîncadrarea reclamantului pe postul de inspector de specialitate A,II, 2 s-a făcut în baza adresei 1/1378/23.01.2001, emisă de ANPC B și a statului de funcții valabil începând cu 01.04.2001, la acea dată reclamantul îndeplinea funcția de inspector șef al OJPC P, urmare a reorganizării instituției conform HG 166/2001.
La termenul din 9.09.2008, pârâtul a invocat excepția tardivității formulării acțiunii.
După administrarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică salarizare normare, Tribunalul Prahova, a admis excepția de tardivitate a acțiunii invocată de pârâtul P și a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut de tribunal că, reclamantul este funcționar public, conform deciziei nr. 19/31.07.2000, emisă de OJPC P, fiind numit consilier, categoria A, clasa I, gradul 2, iar în data de 01.04.2001, a fost reîncadrat în funcția de inspector specialist, categoria A, clasa II, gradul 2, potrivit poziției 70 din carnetul său de muncă, reîncadrarea fiind efectuată conform OUG 33/2001 și Deciziei 51 /2.04.2001, cu menținerea aceluiași salariu, schimbarea funcției reclamantului efectuându-se în baza adreselor 1/1378/23.01.2001 și 1/2107/26.04.2001, emise de ANPC B, prin care se comunică numărul și structura de personal aprobate în urma reorganizării ANPC B, valabile din 01.04.2001.
Prima instanță, a constat că reclamantul a semnat de primire pe Decizia 51/02.04.2001, iar în noua sa calitate a semnat diverse acte ce priveau activitatea curentă a instituției, având astfel posibilitatea de a contesta noua încadrare, procesul verbal de constare a contravenției nr. 110/32/336/8.06.2005, a fost întocmit de
, în calitate de agent constatator, menționând personal calitatea în care a efectuat controlul, respectiv inspector principal, chiar de la acest moment, 8.06.2005, reclamantul avea posibilitatea de a contesta schimbarea încadrării însă, nu a fost respectat termenul de un an de la data luării la cunoștință de acutul contestat prevăzut de legea contenciosului administrativ, astfel că acțiunea a fost formulată tardiv.
Împotriva acestei soluții, a declarat recurs reclamantul solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea în tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului, considerând că prin semnarea unor acte ce priveau activitatea curentă a instituției, recurentul a luat cunoștință de retrogradare, iar semnătura de pe Decizia 51/02.04.2001, echivalează cu comunicarea și luarea la cunoștință, această semnătură este indescifrabilă, nu există o dată de luare la cunoștință și nu se poate echivala cu comunicarea acesteia.
S-a mai susținut că, semnarea de către recurent a unor acte cu calitatea de inspector, nu este de natură să califice drept tardivă acțiunea, comunicarea deciziei de retrogradare presupune comunicarea întregului conținut al acesteia, neputând fi înlocuită prin alte probe indirecte, data comunicării are importanță, în raport de aceasta se calculează termenul de contestare, în cauză nefăcându-se dovada comunicării la o dată certă.
Instanța de recurs, în baza rolului său activ a solicitat intimatei să comunice copii lizibile vizate pentru conformitate a Deciziei 51/01.04.2001 și a procesului verbal de contravenție 110/32/336/8.06.2005.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reclamantul este funcționar public începând cu data de 01.08.2000, conform Deciziei 19/31.07.2000, îndeplinind funcția de consilier, categoria A, clasa I, gradul 2 în cadrul Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorilor
Urmare reorganizării, Agenției Naționale Pentru Protecția Consumatorului conform HG 166/2001, pentru Oficiile Județene au fost aprobate noi organigrame fiind stabilit numărul și structura de personal valabile începând cu 01.04.2001, sens în care pârâtului Pis -a comunicat adresa 1/1378/23.01.2001, în care sunt evidențiate funcțiile de execuție existente începând cu 01.04.2001, Oficiile Județene fiind obligate să întreprindă demersurile necesare pentru încadrarea în noua structură. Astfel, P emite Decizia 51/02.04.2001, prin care reclamantul este reîncadrat în funcția de inspector de specialitate categoria A, clasa II, gradul 2, începând cu data de 01.04.2001, decizie ce poartă semnătura de primire a lui, ce nu a fost contestată de acesta, fiind asemănătoare cu semnăturile de pe cererile înregistrate la P la data de 30.10.2001 și 01.07.2001(filele 52-53) dosar fond.
Noua reîncadrare a reclamantului în funcția de inspector de specialitate categoria A, clasa II, gradul 2 este evidențiată și în carnetul de muncă al acestuia, la poziția 70 cum a constatat expertul, ce a efectuat expertiza de specialitate dispusă de instanța de fond. De asemenea, reclamantul a întocmit acte de
constatare a contravenției în care a menționat funcția deținută în cadrul P, respectiv aceea de inspector de specialitate, cum rezultă din procesele verbale de constatare nr. 110/32/336 din 8.06.2005 și -/620 din 29.05.2003, având deci cunoștință de reîncadrarea sa în funcția în care pretinde că a fost retrogradat.
Potrivit art. 109 din Legea 188/1999, litigiilor privind funcționarii publici le sunt aplicabile dispozițiile legii contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește termenul de sesizare a instanței ce este de 6 luni ce curge de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, conform art. 11 alin.1 lit. c din legea 554/2004, putându-se promova acțiunea pentru motive temeinice și peste acest termen dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, acest termen fiind unul de prescripție conform alin. 5 al acestui text de lege, în mod similar fiind reglementat acest termen și de Legea 29/1990 - art.5 alin.5 - fiind prevăzut termenul de un an de la data comunicării actului.
Astfel, reclamantul a luat cunoștință de Decizia 51/2001 la data emiterii acesteia, prin semnarea sa, din 2.04.2001 curge termenul de 30 de zile în care se putea promova plângerea prealabilă prevăzută de art.7 din legea contenciosului administrativ, art.5(1) din Legea 29/1990, iar de la expirarea acestui termen curge termenul de 30 de zile prev. de art. 2 lit. h din Legea 554/2004, art. 5(1) teza finală din Legea 29/1990, în care autoritatea avea obligația să răspundă persoanei pretins vătămate, trebuia să sesizeze instanța de judecată în termenul de șase luni sau de un an, pentru motive temeinice, ce s-au împlinit încă din 02.12.2001, respectiv 02.06.2002, acțiunea a fost promovată la 4.04.2008, cu depășirea termenului de prescripție, astfel că în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia Decizia 51/2001, nu a fost comunicată reclamantului, Curtea reține că este nefondat, pe această decizie este semnătura de primire a recurentului, semnătură ce nu a fost contestată de acesta și este asemănătoare cu cele de pe cererile scrise de mână de la 29.10.2001 și 4.07.2001, faptul că recurentul a avut cunoștință de reîncadrarea sa în noua funcție de inspector de specialitate fiind dovedit și prin întocmirea proceselor verbale de constatare a contravenției în calitate de agent constatator, în care se menționează expres funcția deținută.
Nici motivul de recurs potrivit căruia dovada comunicării trebuie făcută în mod cert și nu prin alte probe indirecte, reclamantul fiind îndreptățit să cunoască întregul conținut al deciziei de retrogradare, data comunicării deciziei având importanță în ceea ce privește calculul termenului de contestare, nu este întemeiat întrucât, a luat cunoștință de Decizia 51/2001, dovadă în acest sens fiind semnătura sa de pe acest înscris, nefiind obligatorie comunicarea deciziei prin poștă sau alt mijloc de transmitere a conținutului acesteia. Faptul că recurentul a avut cunoștință de întregul conținut al deciziei de reîncadrare este probat și de împrejurarea că acesta a întocmit procese verbale de constare a contravenție în care se menționează calitatea sa de inspector de specialitate, funcție în care a fost reîncadrat începând cu 01.04.2001, urmare a reorganizării ANPC conform HG 166/2001 și aprobării noilor structuri de personal din cadrul acesteia și a oficiilor județene.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahova, a admis excepția tardivității promovării acțiunii pentru nerespectarea termenului prev. de art. 11 din legea contenciosului administrativ,
sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau temeinicie, recursul nu este fondat urmând ca în conformitate cu art. 312 alin. 1 pr. civ. să fie respins.
De asemenea, instanța va respinge și cererea recurentului privind obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 274 pr.civ. în sarcina acestei părți nereținându-se culpa procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de reclamantul cu domiciliul ales la Cabinet Avocat în P, str. -, nr. 5, Județul P, împotriva sentinței nr. 453 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR cu sediul în P,-, Județul
Respinge cererea recurentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red.
Tehnored. DL.
2 ex.08.04.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
