Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 513/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.513
Ședința publică din data de 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanții, C, și împotriva sentinței nr. 39 din data de 22.01.2009, pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile: reclamanții, C, și intimatul Primarul Comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, luând act că s- solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare:
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanții, C, au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din același salariu, de la data
nașterii acestor drepturi până la plata efectivă actualizate cu indicele de inflație în conformitate cu art. 31 din Legea 188/1999 republicată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt funcționari publici, însă nu au beneficiat de un drept legal și imperativ prevăzut de art. 29 devenit 31 din legea 188/1999, respectiv acela de a primi un salariu care să cuprindă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, calculate la salariul de bază, ce au luat naștere prin intrarea în vigoare a Legii 161/2003, aceste drepturi au fost suspendate pentru anul 2005 prin art. 44 OUG 92/2004, pentru anul 2006 prin art. 48 din OG 2/2006, iar pentru anii 2007 și 2008, această suspendare nu a mai fost menținută însă drepturile nu au fost acordate deși sunt componente ale salariului funcționarului public.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă, s-a arătat că în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2008 există fonduri pentru acoperirea cheltuielilor de salarizare însă nu cu această destinație, urmând să se procedeze la rectificarea bugetului dacă drepturile solicitate vor fi acordate prin hotărâre judecătorească.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința civilă nr.39/22.01.2009, prin care a respins acțiunea reclamanților,
reținându-se că aceștia au calitatea de funcționari publicii și dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art. 31 din Legea 188/1999, însă dispozițiile cuprinse de lit. c și d din acest act normativ au fost suspendate prin acte normative succesive.
De asemenea, instanța de fond a reținut că cele două suplimente nu au stabilite cuantumul printr-un act normativ de către legiuitor, fiind evident că stabilirea acestor cuantumuri a fost lăsată în seama administrației, a cărei activitatea fundamentală este aceea a organizării legii sau executării acesteia în concret, fiind deci, atributul exclusiv al administrației să execute în concret dispozițiile art. 31 din Legea funcționarului public, beneficiind de o largă marjă de apreciere, singurul criteriu avut în vedere de legiuitor fiind cel al treptei de salarizare pentru fiecare categorie de funcționari publici, instanța neputând determina întinderea suplimentelor salariale solicitate, întrucât s-ar substitui administrației și ar încălca principiul separației puterilor în stat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs comun reclamanții, C, și separat, criticându-se sentința 39/2009 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se admiterea căii de atac, modificarea hotărârii iar pe fond admiterea acțiunii și acordarea celor două suplimente salariale.
În motivarea celor două recursuri s-a arătat că instanța de fond, recunoaște legalitatea drepturilor solicitate, însă respinge acțiunea pentru că nu a fost stabilit cuantumul celor două suplimente, fără a lua în considerare adresa 129/28.10.2008, prin care Sindicatul Funcționarilor Public, a solicitat acordarea acestor drepturi în procent de 25% din salariul de bază, solicitare ce a primit răspuns negativ prin adresa 4387/30.10.2008, aceasta ducând la nașterea conflictului de muncă.
S-a mai susținut de recurenți că, acest conflict de muncă nu a fost soluționat, s-a creat o diferențiere între salariații instituțiilor ale căror litigii de muncă cu același obiect și cauză au fost soluționate favorabil, soluția instanței fiind contrară Hotărârii CEDO pronunțată în cauza Hoffman contra Austriei din 23.06.1993, în care s-a statuat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenție, atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea, au învederat instanței recurenții, că art. 31 din Legea 188/1999, prevede în mod operativ și expres componența salariului funcționarului public, situația juridică a suplimentului postului și treptei de salarizare fiind identică cu cea a primei de vacanță, pentru care legiuitorul a emis OUG 146/2007, aprobată prin Legea 172 /2008, neputându-se considera că drepturile solicitate nu au existat și nu există deoarece, s-ar încălca principiul constituțional ce garantează realizarea drepturilor acordate, numai exercițiul acestora a fost suspendat și nu înlăturat.
Curtea, analizând sentința recurată în prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041pr.civ. constată că recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce succed:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtei Primăria comunei, salarizarea recurenților este reglementată de Legea nr.188/1999, cu modificările ulterioare, art. 31 prevede că, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, acordarea acestora din urmă, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată succesiv prin OUG nr.92/2004 pentru anii 2004-2005, OG nr.2/2006 pentru anul 2006, OG nr. 6/2007 pentru anul 2007 și până la intrarea în vigoare a Legii privind sistemul unitar de salarizare a funcționarilor publici, astfel că, suspendarea acestor dispoziții legale împiedică producerea de efecte juridice până la încetarea cauzei de suspendare, până în prezent, legiuitorul neprevăzând acordarea acestor suplimente și nici cuantumul lor, cum corect a concluzionat și prima instanță.
În situația în care aceste suplimente se acordă funcționarilor publici, încetând cauza de suspendare a dispozițiilor legale ce le reglementează, este necesar ca printr-un act normativ ulterior, să se prevadă modalitatea în care să fie stabilite, respectiv cuantumul acestora, categoriile de funcționari publici beneficiare, astfel de reglementări legale nu există până în prezent, urmând a fi stabilite prin Legea privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare conform art. 31 alin.3 din Legea nr.188/1999.
Astfel, în condițiile în care, în prezent, acordarea suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este suspendată prin actele normative precizate mai sus, iar modalitatea de calcul a acestora nu este prevăzută de lege, în mod corect, Tribunalul Buzăua respins acțiunea recurenților, întrucât, pe cale judecătorească, nu se pot crea norme de salarizare, printr-o astfel de modalitate s-ar încălca atribuțiile puterii legislative, contravenindu-se principiului separării puterilor în stat consacrat de Constituția României, precum și celor statuate de deciziile Curții Constituționale nr.818 și 820 /2008, potrivit cărora, instanțele judecătorești nu au
competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, deciziile Curții
Constituționale fiind obligatorii pentru instanțele judecătorești, conform art. 147 alin.4 din Constituția României.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond recunoaște legalitatea drepturilor solicitate însă respinge acțiunea pentru faptul că nu a fost stabilit cuantumul celor două suplimente de Administrația Publică Locală, neluând în considerare înscrisurile depuse la dosar prin care Sindicatul a solicitat acordarea celor două suplimente în cuantum de câte 25% din salariul de bază, Curtea constată că este nefondat, salarizarea funcționarilor publici este reglementată de legea 188/1999, în această lege nu este prevăzut cuantumul suplimentelor treptei de salarizare și a postului, nici categoriile de funcționari beneficiari, iar o astfel de atribuție nu a fost lăsată la latitudinea angajatorului prin lege specială, precizarea cuantumurilor în cererea Sindicatului, neavând nicio relevanță.
Nici motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond nu a soluționat conflictul de muncă și a creat o diferențiere față de alți salariați, contrar Hotărârii CEDO pronunțată în cauza Hoffman contra Austriei din 23.06.1993, nu este întemeiat întrucât legea funcționarului public este aplicabilă tuturor categoriilor de funcționari publici, neconținând dispoziții care să introducă distincții între situații analoge și comparabile, neputându-se vorbi de discriminare în condițiile în care practica judiciară în această materie nu este unitară.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs, conform căruia situația celor două suplimente salariale este identică cu cea a primei de vacanță, întrucât cuantumul celor două suplimente nu este reglementat printr-un act normativ ulterior în sensul de modalitate de calcul, categorii de funcționarii publici beneficiare, în lipsa unor astfel de prevederi legale dreptul nu este determinat și nici determinabil, ori, în ceea ce privește prima de vacanță, aceasta era reglementă și sub aspectul cuantumului în actele normative de salarizare a diferitelor categorii de personal beneficiare.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia, prin suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 lit. c și d din Legea funcționarilor publici, s-au încălcat dispozițiile constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, îngrădindu-se aceste drepturi, fără însă a fi înlăturate sau anulate, Curtea constată nu este întemeiat, în condițiile în care, din 2004 și până în prezent, prevederile legale în discuție au fost suspendate, iar până în prezent nu s-a emis un act normativ prin care să se stabilească în concret modalitatea de cuantificare a celor două suplimente, o astfel de atribuție revenind puterii legislative și nu celei judecătorești.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că cele două suplimente prevăzute de art. 31 lit. c și d din Legea nr.188/1999 nu pot fi acordate reclamanților întrucât întinderea lor nu este determinată, iar instanța nu se poate substitui altei puteri din stat, decât prin încălcarea principiului separației puterilor, sentința recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursurile nu sunt fondate, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții, C, și împotriva sentinței nr. 39 din data de 22.01.2009, pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
red. MS
Tehnored. DL
2 ex.8.04.2009
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana, Stoicescu Maria Duboșaru
