Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 514/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 514/CA
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurentulNAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI GRUPA SINDICALĂ AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SOCIALE C pentru reclamanții, si- cu sediul procesual ales în C,-, jud.C, în cntradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SOCIALE C - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.216/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic -, pentru recurent, în baza delegației depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile,obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic -, pentru recurent, solicită admiterea recursului, pentru motivele expuse și dezvoltate pe larg în cererea de recurs.
In baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.12.2008 pe rolul Tribunalului Constanța -Secția contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamanții, si, prin Sindicatul National al Functionarilor Publici-Grupa Sindicala Agentia Judeteana pentru Sociale Constanta, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeana pentru Prestații Sociale Constanta, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanti a drepturilor de natură salarială reprezentând suplimentul postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, conform dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c și d din nr.188/1999, republicată, începând cu data de 01.01.2004 până în prezent, precum și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
În fapt, reclamanții susțin că au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Prestații Sociale Constanta și au dreptul pentru activitatea prestată la acordarea sumelor de bani aferente suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază, și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul de bază, suplimente salariale prevăzute de disp.art.31 lit.c și d din nr.188/1999.
Se mai susține că prevederile art.31 alin.1 lit. c și d din nr.188/1999 rep. au fost suspendate succesiv până la data de 31.12.2006 prin art.44 din OUG nr.92/2004 și prin art.48 din OG nr.2/2006.
Reclamanții arată că suspendarea acestor drepturi s-a realizat cu încălcarea drepturilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, deoarece acest drept a fost nu doar restrâns, ci îngrădit, atingându-se însăși esența dreptului.
In drept au fost invocate disp.art.31 alin.1, art.117 din nr.188/1999 rep. art.28 din nr.54/2003,.art.44 din OUG nr.92/2004, art.48 din OUG nr.2/2006, art.18, 38, 39, 40alin.2 lit. c din nr.53/2003, art.15 alin.2, 16, 41, 53 din Constituția României, art.1 din Protocolul 1 al CEDO, art.37 alin.3 din OG 6/2007.
Pârâta a formulat și depus întâmpinare-filele 32-34- prin care s-a solicitat instanței a dispune respingerea acțiunii promovate de către reclamanți, ca neîntemeiată. Se susține că procentajul solicitat de către reclamanți pentru suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu are un temei legal, stabilirea valorilor, cu raportare la salariul de baza, fiind atributul exclusiv al legiuitorului iar instanța de judecata, prin raportare la practica Curții Constituționale, nu se poate substitui legiuitorului. S-a invocat de asemenea faptul că în bugetul acestei instituții-ordonator terțiar de credite - nu au fost prevăzute sumele de bani aferente sporurilor salariale solicitate de către reclamanți.
Prin sentința civilă nr. -.02.2009 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici în cadrul Agenției Județene pentru Prestații Sociale Constanta, calitate în care s-a susținut că au dreptul la plata unui procent de 25% din salariul de bază, cu titlu de supliment al postului, și la un procent identic, reprezentând suplimentul corespunzător treptei de salarizare, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr. 188/1999, republicată și modificată prin Legea nr.161/2003.
Art.31 alin.(1) lit. c) și d) din nr.188/1999, în forma legii astfel cum a fost republicată în anul 2007, prevede ca: " Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului".
Prin alineatul 3 al aceluiași text normativ se dispune că: "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin nr.76/2005 și prin OG nr.2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin nr.417/2006.
Conform Legii nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici - "Art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Prin rt. 3 din nr.OG6/2007-privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, se prevede că: "Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii".
În aplicarea dispozițiilor art.29 (actual 31) din nr.188/1999, text introdus prin nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici. Proiectul reglementa modul unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului ca părți componente ale salariului funcționarilor publici, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.31 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din nr.188/1999.
În condițiile în care, până în prezent, nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii ar reprezenta o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dacă s-ar accepta ipoteza contrară, în sensul că instanța ar putea cuantifica sporurile menționate, aceasta ar echivala cu încălcarea principiului separației puterilor în stat, prevăzut de art.1 alin. 4 din Constituția României.
Astfel, până în prezent, în cazul suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), legea nu reglementează modalitatea de calcul, aceasta urmând a se stabili odată cu adoptarea, prin lege, a sistemului unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Mai mult decât atât, Statului funcționarilor publici nu prevede criterii concrete de determinare a drepturilor salariale solicitate, procentul de 25% indicat de către reclamanți în petitul acțiunii promovate fiind arbitrar și fără susținere legală. Aceste considerente conduc la concluzia că Statului funcționarilor publici, prin art.31 alin.1 stabilește cadrul general al salarizării funcționarilor publici, urmând ca determinarea concreta a drepturilor salariale să fie stabilită ulterior. În această situație, reclamanții sunt în imposibilitatea de a realiza prin intermediul instanței de judecată o creanța salarială al cărei cuantum nu este stabilit de lege pentru a putea fi determinat sau determinabil. Recunoașterea vocației generale la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanți ar lipsi hotărârea judecătorească de scopul final al acesteia-punerea în executare.
Drepturile solicitate nu constituie un "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Instanța Europeană a decis în jurisprudența sa, că atât timp cât acțiunile reclamanților se află "pendinte" pe rolul instanțelor interne, acestea nu fac să se nască niciun drept de creanța, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe. Astfel, s-a stabilit cu valoare de principiu că "o creanța nu poate fi considerată "bun" în sensul art.1 din Protocolul nr.1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat." - (decizia din 18.10.2002, - și alții contra Spaniei).
Prin urmare, creanța invocată de către reclamanți, nefiind constatată printr-o hotărâre irevocabilă, nu beneficiază de protecția art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO.
Soluția a fost atacată cu recurs de către reclamanți reprezentați de sindicat.
Prin motivele de recurs se arată că tocmai art. 31 alin. 1 lit. c și d din legea nr. 188/1999 reprezintă baza legală pentru acordarea sporurilor. Deși aplicarea acestor dispoziții a fost suspendată până la 01.01.2007 prin legile ce reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, suspendarea a produs efecte temporare. De asemenea, norma de suspendare contravine dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție deoarece sunt suspendate retroactiv drepturi câștigate.
Cum cele două sporuri sunt componente ale salariului de bază, se plătesc înaintea altor obligații și nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
Recurenții mai arată că nu le poate fi imputată lipsa unei reglementări exprese cu privire la cuantumul celor două sporuri, iar prin neacordarea lor s-ar crea o discriminare în raport cu funcționarii publici care au câștigat aceste drepturi prin intermediul instanțelor judecătorești.
În drept se invocă art. 28 alin. 2 din legea nr. 54/2003, dispozițiile codului d e procedură civilă în materia recursului, art. 31 alin. 1 lit. c) și d), art. 117 din legea nr. 188/1999, art. 44 din OUG nr. 92/2004, art. 48 din OG nr. 2/2006, art. 18,38,39 și 40 alin. 2 lit. c) din legea nr. 53/2003, art. 15 alin. 2, art. 16, 41 și 53 din Constituția României, art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 37 alin. 3 din OG nr. 6/2007.
Intimata nu depune întâmpinare.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, art.31 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, prevede că "uncționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
3 al aceluiași articol prevede că "Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
În forma sa inițială, legea nr. 188/1999 prevedea la art. 29 că "pentru activitatea depusă funcționarii publici au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații". Prin legea nr. 161/2003 s-a adus o modificare art. 29, acesta prevăzând că "Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, a fost suspendată.
Prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006, începând cu data de 23 ianuarie 2006, fost suspendată aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006.
Art. 29 alin. 1 lit d) a fost modificat prin legea nr. 251/2006, funcționarii publici având dreptul la un salariu care să includă "suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Art. 13 din legea nr. 251/2006 prevede următoarele:" Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilorart. 29,56,57,58^1și aleart. 60^1alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".Întrucât textul nu face referire la dispoziția cu care a fost modificat textul art. 29 ci face referire la art. 29 în integralitatea sa, cu specificația expresă că acest text este cel din legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare și completările aduse prin legea nr. 251/2006, concluzia este aceea că legiuitorul a dorit ca acest text integral să intre în vigoare la 01.01.2007.S-a stabilit astfel că un text inițial inaplicabil datorită suspendărilor succesive, să fie desființat în totalitate pentru perioada anterioară datei de 01.01.2007. Ca urmare a republicării legii nr. 188/1999, art. 29 din lege a devenit art. 31.
Prin decizia nr. 185/12.02.2009 a Curții Constituționale, publicată în monitorul Oficial nr. 187/25.03.2009, s-a constatat neconstituționalitatea art. XIII din legea nr. 251/2006 care prevedea intrarea în vigoare la 01.01.2007 a prevederilor art. 29 din legea 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin legea nr. 251/2006.
În consecință, suspendarea succesivă intervenită a încetat la 01.01.2007, dreptul la acțiune născându-se la această dată, fără să fie afectată existența dreptului pentru perioada supusă suspendării.
Însă, cu privire la aplicabilitatea dreptului pentru toată perioada vizată, instanța constată următoarele:
Din analiza textului art. 31 din legea nr. 188/1999 rezultă că, dacă în ceea ce privește sporul de vechime în muncă există norme care stabilesc procentul său raportat la vechimea efectivă, suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu sunt identificate nici în lege și nici într-un alt act normativ. Este de remarcat că legiuitorul nu a dorit ca acestea să reprezinte sporuri la salariul de bază (vezi litera baa rt. 31 care folosește expres termenul "spor") reglementându-le ca " suplimente", ceea ce duce la concluzia că reprezintă o sumă fixă (și nu un procent din salariul de bază) care se poate acorda în funcție de postul ocupat și treapta de salarizare. Atâta timp cât nu s-a stabilit care sunt posturile pentru care se acordă acest supliment și cuantumul lui precum și cuantumul suplimentului pentru fiecare treaptă de salarizare, dreptul este doar unul virtual, fără aplicabilitate practică, nefiind doar o problemă de executare.Stabilirea cuantumului suplimentelor de către reclamanți la un procent de 25% din salariul de bază este aleatorie, fără nici o bază legală. Instanța nu se poate substitui legiuitorului pentru a acorda aceste suplimente, o hotărâre judecătorească generală nefăcând altceva decât să constate existența dreptului care de altfel nu este contestată nici de către pârâtă. Nimic nu împiedică însă pe recurenți să solicite suplimentele prevăzute de lege de îndată ce vor fi cunoscute, funcționarii publici neputând fi lipsiți de un drept prevăzut de lege, așa cum se susține și prin motivele de recurs.
În acest sens, în interpretarea și aplicarea unitară a disp.art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Inalta C de Casație și Justiție a stabilit prin decizia 20/21.09.2009, că în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurentulNAȚIONAL AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI GRUPA SINDICALĂ AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SOCIALE C pentru reclamanții, si- cu sediul procesual ales în C,-, jud.C, în cntradictoriu cu intimata-pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SOCIALE C - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.216/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./09.12.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
