Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 515/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 515/CA/2009
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.44/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimata pârâtă Centru a comunicat la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul este scutit de taxa de timbru conform art.15 din Legea 146/1997.
Față de înscrisurile administrate în cauză și solicitarea intimatei pârâte de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Intermediar Regiunea Centru solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
-obligarea pârâtei la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului în cuantum de 25% din salariul de bază și suplimentul gradului în cuantum de 25% din salariul de bază, sporul de confidențialitate în procent de 15 %, începând cu data de 01.05.2007 și până la încetarea raportului de serviciu, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului material și până la data plății. A mai solicitat obligarea părătei la plata sporului de confidențialitate în procent de 15% și la plata sporului de calculator si de antenă în procent de 10% începînd cu data de 01.05.2007 și păînâ la încetarea raportului de serviciu, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pînă la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată. În motivare se arată că reclamanta este funcționar public în cadrul autorității pârâte.
În această calitate are dreptul conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul gradului,iar aferent obligației de confidențialitate asumată pârâta ar trebui să-i plătească reclamantei și sporul prevăzut de art.15 alin.1 din OUG 6/2007.
Deși ar fi trebuit să beneficieze de aceste suplimente, acest lucru nu s-a întâmplat, întrucât aplicarea textului legal respectiv a fost suspendată în mod continuu printr-o serie de acte normative. Mai susține că in baza art. 3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006 are dreptul la sporul de confidențialitate iar în baza art.16 din OUG nr. 6/2007 are dreptul la spor de calculator și de antenă. În drept se invocă dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999, Legea nr.188/1999, art.15 alin.1 din OUG 6/2007, Legea nr.53/2003, Legea nr.554/2004 și Constituția României.
Prin Sentința administrativă nr.44/CAF/21.01.2009 Tribunalul Albaa respins acțiunea reclamantei, reținând că deși în art.31 alin.1 al Legii nr.188/1999 este prevăzut ca drept salarial "suplimentul postului" și "suplimentul corespunzător treptei de salarizare", totuși drepturile solicitate nu pot fi acordate fără ca în prealabil să se reglementeze diferențiat, în funcție de natura lor, cuantumul și criteriile de acordare. Instanța nu poate crea drepturi, acest atribut aparținând puterii legislative.Aceleași argumente au fost reținute și pentru sporul de confidențialitate.La termenul din 4.12.2008,reclamanta a declarat că renunță la capatul de cerere privind sporul de calculator si antenă.Reclamanta a declarat recurs solicitând a se dispune modificarea sentintei, în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține că instanța a interpretat greșit prevederile legale, art.31 din Legea nr.188/1999,art.15 din OUG 6/2007 soluția încalcă prevederile art.53 din Constituție, care interzic restrângerea exercitării unor drepturi fundamentale, drepturile în discuție fiind drepturi salariale ce fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, drept fundamental al omului.
Instanța a încălcat și prevederile art.1 din Protocolul 1 CEDO, căci dreptul reclamantei este prevăzut prin lege, fiind un drept de creanță definit ca bun în convenția menționată.
În realitate, nu există impedimente de cuantificare a drepturilor în litigiu, prin similitudine cu sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern (25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002,art.3 din Legea 444/2006).
În drept se invocă prevederile Legii nr.188/1999, Legii nr.53/2003, Legii nr.554/2004.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997
Prin întâmpinare, intimata pârâtă Intermediar Regiunea Centru solicită respingerea recursului, pe motiv că instanța a interpretat corect prevederile legale, drepturile în litigiu, deși introduse în textul legii, nu sunt individualizate sub aspectul cuantumului și condițiilor de acordare și sumele nu sunt prevăzute în bugetul de stat.
Instanța apreciază recursul reclamantei ca nefondat pentru următoarele considerente:
Analizând cadrul legislativ în materia salarizării funcționarilor publici se constată că instanța de fond a identificat,interpretat și aplicat corect prevederile legale. Astfel,ispozițiile legale invocate și incidente în ce privește suplimentul postului și gradului în cauză sunt următoarele:
Prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în 2004, în art.29 alin.(1) lit.c) și d), devenit art.31 în forma republicată a legii în anul 2007,se prevede:"Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului".
Conform art.31 alin.(3) din aceeași lege"Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Articolul 29 din Legea nr.188/1999 a fost introdus prin Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.
În perioada 2004-2006 așa cum a reținut instanța de fond, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici a prevăzut în art. XIII. - Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 581și ale art. 601alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007.
Prin rt.3 din OG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007 s-a stabilit:"Gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii"
În aplicarea dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, text introdus prin Legea nr.161/2003, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
Proiectul reglementa mod unic de stabilire a salariilor funcționarilor publici, instituind, conform dispozițiilor art.29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri. Astfel, conform proiectului, atât salariul de baza cât și suplimentul postului se calculau în puncte.
Însă acest proiect de act normativ elaborat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului gradului.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art.29 alin.(1) lit.c) și d) din Legea nr.188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999. În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii așa cum solicită reclamanta când face trimitere la sporul acordat altor funcționari publici care exercită controlul preventiv sau auditul intern de 25% potrivit Legii nr.84/2003 și Legii nr.672/2002, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expresis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă. În cauză nu au fost încălcate prevederile art.1 din Protocolul nr.1 adițional Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, chiar dacă prin jurisprudența Curții de Justiție de la Strasbourg se recunoaște caracterul de bun și unui drept de creanță pentru că în speță reclamanta nu a dovedit cuantumul creanței.Cum nu s-a stabilit prin lege un procent fix de acordare și nici criterii de cuantificare a acestor sporuri pentru ca această creanță să fie determinată sau cel puțin determinabilă reclamanta nu are o creanță lichidă în sensul art.379 pr. civ. și în concluzie nu se poate reține că instanța de fond prin soluția adoptată a nesocotit dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum e reglementat prin Constituția României și Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În ce privește sporul de confidențialitate este de observat că, pentru anul 2007,art.15 din OUG 6 /2007 reglementează acest spor numai pentru anumite categorii de funcționari publici în următorii termeni: " (1) Sporul de confidențialitate se acorda funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de pana la 15% din salariul de baza, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.Chiar și pentru aceste categorii sporul nu se acordă decât în condițiile alineatului 2 respectiv "(2) Categoriile de funcționari publici, cuantumurile sporului de confidențialitate și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Reclamanta nu face parte din funcționarii publici enumerați în mod expres la art.15 din OUG 6/2007 care beneficiază de acordarea sporului de confidențialitate, astfel încât nu pot fi aplicate dispozițiile art.31 alin.2 din Legea 188/1999, întrucât acest text de lege prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii, ceea ce înseamnă că aceste drepturi trebuie prevăzute expres de lege. Același articol 31 alin.3 prevede că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici, ceea ce înseamnă că prevederile acestei legi nu pot fi ignorate.
Curtea constată că instanța de fond în mod corect nu a acordat un drept pe care legea nu îl reglementează în favoarea categoriei de funcționari publici din care face parte reclamanta, acordarea acestuia ar fi impus încălcarea competenței instanțelor judecătorești care s-ar fi substituit atât legiuitorului cât și ordonatorului principal de credite, întrucât art.15 alin.2 din OG 6/ 2007 arată că ordonatorul principal de credite este cel care stabilește, prin act administrativ categoriile de funcționari publici și cuantumul acestui spor.Așa cum s-a reținut în motivarea respingerii recursului pentru suplimentul postului și gradului,prevederile legale care reglementează un drept similar dar în favoarea altor categorii de funcționari (legea 444/2007 pentru polițiști,legea 567/2004 pentru funcționarii instanțelor judecătorești și parchetelor,legea 656/2002 pentru funcționarii Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor) nu pot fi extinse altor categorii de funcționari,instanța nu poate să se substituie legislativului și să reglementeze acordarea drepturilor,ci este chemată doar să aplice legea. De asemenea Codul Munciis -ar aplica în completarea dreptului funcției publice numai în măsura în care nu există reglementări,ori în ce privește drepturile salariale ale funcționarilor publici acestea sunt reglementate prin ordonanțele anuale de salarizare până la aprobarea legii privind sistemul unitar de salarizare.
Instanța consideră că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a legii și a probelor dosarului,astfel că nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9,art.304 /1 pr. civ. și recursul reclamantei se va respinge ca nefondat în temeiul art.312 al 1. pr. civ.
Intimata pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefundat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.44/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21. 04. 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.ȘF
Dact./ex.2/
Jud.fond.
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Ștefan
