Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 516/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 516/2008
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 2171/09.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții G, A, A, T, G, și pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI DE VÂNĂTOARE C N, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 22.02.2008 reclamanții au depus întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de un tabel nominal al funcționarilor reclamanți iar reclamantul a depus un înscris prin care solicită îndreptarea erorii materiale din sentința civilă atacată.
Reclamantul arată că este președinte al sindicatului constituit în cadrul Inspectoratului TERITORIAL D E Regim Silvic și de Vânătoare C N și că îi reprezintă pe toți reclamanții care sunt membri de sindicat și care sunt cuprinși în tabelul nominal anexat la întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 22.02.2008. Depune, de asemenea, adresa nr. 5421/25.09.2007 emisă de către Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în dovedirea calității sale de lider de sindicat.
Curtea, având în vedere înscrisul depus de către reclamantul la data de 22.02.2008 și apreciind că cererea de îndreptare a erorii materiale a fost greșit îndreptată, dispune dezacvirarea acesteia, renumerotarea filelor din dosar și trimiterea cererii de îndreptare a erorii materiale la Tribunalul Cluj în vederea soluționării.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită menținerea dispozițiilor sentinței atacate și respingerea recursului formulat.
CURTEA:
Constatată că prin sentința civilă nr. 2.171 din data de 09.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluja fost admisă acțiunea formulată de reclamanții G, -, A, -A, -, -, T, G, -, - împotriva pârâților INSPECTORATUL TERITORIAL D E REGIM SILVIC ȘI VÂNĂTOARE C-N, MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții la acordarea în favoarea reclamanților a lemnului de foc și la plata primelor de concediu, sume actualizate cu rata inflației de la data efectuării plății, astfel cum au fost ele menționate în dispozitivul sentinței atacate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanții au calitatea de funcționari publici și, în conformitate cu disp. art. 33, art. 34 din nr.OUG 59/2000, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 sunt îndreptățiți la acordarea celor solicitate.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În susținerea celor solicitate, recurentul arată că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece în pronunțare a ignorat și dispozițiile Decretului nr. 167/1958, art. 1 alin. 2 care reglementează prescripția dreptului la acțiune, dispoziții în contextul cărora dreptul la acțiune al reclamanților pentru anii 2001 - 2003 este prescris.
Mai arată recurentul că, în mod eronat s-a reținut de către instanță faptul că atâta timp cât dispozițiile au fost suspendate, este suspendat și dreptul la acțiune întrucât reclamanții nu au fost împiedicați în exercitarea dreptului prin suspendarea dreptului la prima de concediu, acesta nefiind unul din cauzele limitativ de suspendare sau întrerupere a prescripției reglementate de actul normativ arătat.
În plus, se susține că instanța nu a luat în considerare că prin legi bugetare, dispozițiile referitoare la acordarea primei de concediu au fost suspendate; că gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite cu încadrarea în resursele financiare și numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii și în raport de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către funcționar cu profesionalism, imparțialitate.
Răspunzând celor solicitate prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că exercițiul unor drepturi nu poate fi îngrădit, suspendare nu echivalează cu anularea, iar asigurarea sistemului de salarizare implică stabilirea, inclusiv a primelor de vacanță.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate pentru următoarele considerente:
Actul normativ evocat prin demersul judiciar inițiat în cuprinsul său prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Din dispozițiile actului normativ rezultă fără echivoc că dreptul la prima de vacanță s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului activ al raportului născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de a da o sumă de bani cu titlu menționat.
Privit din această perspectivă, se observă că deși acest drept a existat pur și simplu, s-a refuzat acordarea în considerarea că, aceste drepturi au fost suspendate. Atare susțineri nu pot fi primite ca motiv al neacordării celor instituite de cu privire la dreptul la prime, cunoscut fiind că în condițiile Codului Muncii și al Constituției un drept câștigat nu poate fi îngrădit prin actele invocate de către recurenți. În speță se observă că prin suspendarea exercițiului dreptului sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei a fost îngrădit în mod nepermis. Din această perspectivă, cu prilejul soluționării recursului în interesul legii Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin decizia nr. XXIII/2005 a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea. Cu alte cuvinte, pentru realizarea dreptului recunoscut de legiuitor funcționarilor publici, respectiv pentru executarea acestuia și atingerea scopului și finalității urmărite de lege, este necesar să se creeze mecanismele necesare, astfel s-ar ajunge la negare legii, ceea ce este de neadmis.
Prin urmare, reclamanții fiind funcționari publici sunt îndreptățiți pe deplin să se prevaleze de disp. Legii nr. 188/1999, iar sub acest aspect, susținerile recurentului conform cărora nu ar exista o bază legală pentru acordarea drepturilor urmează a fi respinse.
Nici argumentul referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune nu poate fi primit. Un atare argument ar fi valabil doar în măsura în care n-ar fi intervenit și alte suspendări succesive, iar până la încetarea acestor suspendări, dreptul la acțiune a fost, la rândul său, suspendat. Reclamanții fiind astfel în imposibilitatea de a acționare, urmare a suspendării exercițiului dreptului care s-a reiterat succesiv pe parcursul anilor, astfel că operează motivul de suspendare al cursului prescripției potrivit art. 13 lit. a din Decretul nr. 167/1958. Ca atare, în condițiile intervenirii suspendării prescripției, susținerile recurentului sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Desigur, se susține că gestiunea sistemului de salarizare se asigură de ordonatorul de credite în limita resurselor, în raport cu îndeplinirea îndatoririlor. Atare susținere nu poate fi însă reținută ca motiv de neacordare a primelor solicitate, deoarece necuprinderea sumelor în buget pentru o gestionare, ce impune respectarea drepturilor salariale recunoscute de lege nu le poate fi imputată intimaților. Pe de lată parte, instituția rectificării ce poate asigura sursele necesare este funcțională și impune implicarea recurentului a face demersurile pentru cuprinderea de sume suplimentare, în măsură să asigure acoperirea drepturilor salariale recunoscute, inclusiv prin hotărâri judecătorești.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 2.171 din 09 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./24.03.2008.
Jud.fond: -,.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
