Rezilierea contractului de concesiune încheiat cu primăria. Decizia 519/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 519/2008
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2096/18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta COMUNA - PRIN PRIMAR, având ca obiect acțiune în constatare.
Se constată că la data de 26.02.2008 s-a depus de către pârâtă concluzii scrise și dovada de plată a onorariului avocațial iar la data de 27.02.2008 reclamanta Comuna - prin Primar a depus concluzii scrise.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.096 din 18.10.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaja fost dmisă acțiunea reclamantei COMUNA, reprezentată de primar și s-a dispus rezilierea contractului de concesiune încheiat la 8.05.2002 între reclamantă și pârâta .
Totodată, pârâta a fost bligată la 40,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea sa reclamanta Comuna reprezentată prin primar, a solicitat rezilierea contractului de concesiune încheiat la data de 08.05.2002 cu.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de concesiune a suprafeței de 2,6 ha teren din satul, comuna, aparținând patrimoniului comunei, în scopul de-a exploata resursele de balastru existente pe acest teren.
Ca obligație a concesionarului s-a stabilit realizarea investiției și obținerea autorizațiilor, inclusiv cele de mediu, pentru a asigura exploatarea resurselor de balastru în condiții de legalitate, însă acesta nu și-a respectat obligațiile asumate, în sensul că nu a obținut autorizațiile impuse de lege pentru desfășurarea activității, iar începând cu anul 2006, concesionarul nu a achitat redevența și nu a depus nici o situație cu privire la cantitățile de material exploatat, deschizându-se procedura insolvenței față de pârâtă.
A mai reținut instanța de fond că pârâta a înstrăinat întreaga investiție destinată realizării obiectivului concedentului, încheind un contract de vânzare-cumpărare.
Prin aceste fapte, a arătat reclamanta, pârâta a încălcat prev. art. 7 din contractul de concesiune.
Prin întâmpinarea, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că: situațiile de încetare a contractului de concesiune sunt prevăzute limitativ de lege -prin nr.OUG 54/2006, potrivit căreia concedentul poate renunța unilateral la contract, în cazul în care interesul național sau local o impune, cu plata unei despăgubiri prealabile; nu au fost încălcate obligațiile ce izvorăsc din contractul de concesiune, s-au achitat toate datoriile față de reclamantă și nu s-a renunțat la exploatarea terenului, decât o perioadă scurtă de timp, cât utilajele au fost în reparație. societatea nu este în faliment, și-a achitat datoriile față de debitori și își continuă activitatea; redevența a fost achitată în întregime; nu există o hotărâre a Consiliului local care să decidă rezilierea contractului de concesiune.
Având în vedere întreaga stare de fapt, instanța de fond a reținut că între Consiliul Local, reprezentat de primar, în calitate de concedent și pârâta Z, în calitate de concesionar, la data de 8 mai 2002, s-a încheiat contractul de concesiune asupra suprafeței de 2,6 ha teren cu destinație exploatare resurse de balastru, pe o perioadă de 49 de ani, cu începere de la 8.05.2002, stabilindu-se o redevență de 479 lei/ + 5000 lei/ material exploatat.
În cadrul capitolului privind obligațiile concesionarului, s-a stabilit asigurarea exploatării eficace în regim de continuitate și de permanență a terenului, potrivit obiectivelor stabilite de către concedent, iar la motivele de încetare a contractului de concesiune s-a stabilit prin art. 9 din contract: expirarea duratei contractului; când interesul național sau local o impune; în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar; în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concedent; în cazul imposibilității concesionarului de a exploata terenul.
Ca obligații ale concesionarului, art. 7 din contract a stabilit: 1. asigurarea exploatării eficace în regim de continuitate și de permanență a terenului; 2. obligația să exploateze în mod direct terenul; 3. de a nu subconcesiona bunul ce face obiectul concesiunii; 4. să plătească redevența.
Reclamanta a susținut că pârâta nu a exploatat în mod continuu terenul concesionat.
Analizând această susținere, instanța de fond a constatat că prin procesul-verbal încheiat la 07.05.2002, s-a delimitat terenul de 2,6 ha care urma să fie folosit de pârâtă pentru exploatarea balastrului și pentru anul 2002, pârâta a făcut dovada exploatării continue balastierei din litigiu.
Pe anul 2003 pârâta nu a lucrat în lipsă de desfacere, iar în trimestrul I și II al anului 2004 nu a lucrat având utilaje în reparație, iar apoi având lipsă de desfacere, în trimestrul III pârâta a lucrat, iar apoi în trimestrul IV a anului 2004 nu, întrucât i-a expirat permisul.
Din adresa Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, rezultă că permisul de exploatare a pârâtei era valabil până în 21.11.2004, și nu s-a acordat alt permis pârâtei pentru exploatare, condiție în care, așa cum rezultă din adresă, pentru anii 2005 - 2007 nu există vreo dovadă că pârâta a exploatat balastiera concesionată, încălcând astfel obligația prev. de art. 7 pct. i și 2 din contractul încheiat între părți, faptă ce este sancționată de prev. art. 9 lit. c din contractul încheiat între părți cu încetarea contractului.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamantului apare ca întemeiată, dispunând rezilierea contractului de concesiune încheiat între părți și în baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâta a fost obligată la 40,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta, solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, în principal, în temeiul art. 312 pct. 1, 2, 3.pr.civ. casarea hotărârea atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre judecare instanței competente material (art. 304 pct. 3.pr.civ.) sau spre rejudecare instanței de fond (art. 304 pct. 5.pr.civ.), iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Primul motiv de recurs invocat privește necompetenta materială a Tribunalului Sălaj - Secția contencios în judecarea prezentei cauze, necompetența fiind de ordine publică, celelalte motive având doar un caracter subsidiar.
În dezvoltarea acestui motiv, pârâta a arătat că prin cererea de chemare în judecată Comuna a solicitat instanței de contencios administrativ să constate rezilierea contractului de concesiune încheiat cu pârâta la data de 08.05.2002.
Dacă obiectul contractului de concesiune ar fi fost un bun proprietate publică al comunei atunci competența materială de soluționare a cauzei ar fi revenit instanței de contencios administrativ, dar în condițiile în care în litigiu este un bun proprietate privată al unității administrativ teritoriale, jurisdicția de contencios administrativ nu mai poate fi incidentă în cauză.
Astfel, obiectul contractului de concesiune îl reprezintă o suprafață de teren de 2,6 ha de pe raza localității, jud S, teren care potrivit Hotărârilor nr. 34/26 decembrie 2001 și nr. 5 din 27 februarie 2002 emise de Consiliul Local al comunei în vederea concesionării, face parte din domeniul privat al comunei.
În aceste condiții, văzând dispozițiile art. 1 și ale art. 2 din Legea nr. 554/2004, concluzia care se degajă este că soluționarea cauzei a fost făcută de o instantă necompetentă material, litigiul nefiind unul de contencios administrativ.
În acest sens s-a pronunțat Curtea de APEL CLUJ în dos. nr-, sentința nr. 48/16 martie 2007, în soluționarea unui conflict de competență, stabilind că într-o atare situație competența de soluționare revine instanței de drept comun, în speță Judecătoria Vișeul de.
Față de aceste considerente, pârâta a apreciat că se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre judecare instanței competente material, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3.pr.civ.
C de-al doilea motiv de recurs se referea la lipsa calității procesual active a Comunei pentru a solicita a se constata rezilierea contractului de concesiune.
În susținerea acestui motiv de recurs, pârâta a arătat că în contractul de concesiune încheiat, Consiliul Local are calitatea de concedent, iar pârâta calitatea de concesionar și ca atare, toate drepturile și obligațiile ce derivă din acest contract, inclusiv cele care privesc sesizarea instanței de judecată, se în persoana titularilor contractului - concedentul și concesionarul - acestea fiind singurele subiecte de drept care au calitate procesuală activă sau pasivă, în condițiile în care jurisdicția este una de drept comun iar nu specială, iar contractul este legea părților.
Astfel, potrivit prevederilor contractuale precum și celor cuprinse în de sarcini, doar concedentul, Consiliul Local, va putea rezilia contractul de concesiune și numai după notificarea pârâtei, cu precizarea cauzelor care au determinat această sancțiune.
Raportat la prev. Legii nr. 215/2001 consiliul local nu poate fi reprezentat de unitatea administrativ-teritorială și cu atât mai mult de primar, art. 67 din Legea nr. 215/2001.
Totodată, pârâta a mai considerat că, pe cale de consecință, prezenta acțiune este promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, Comuna nefiind parte în contractul a cărei reziliere se solicită a fi constatată, singurele subiecte de drept îndreptățite a solicita acest lucru fiind concedentul și concesionarul.
În ipoteza în care instanța de recurs apreciază că instanța competentă să judece cauza este cea de contencios administrativ, pârâta a apreciat că, oricum, ar fi incidente disp. art. 12 pct. 5 din Legea nr. 213/1998 care prevăd că în litigiile privind dreptul de administrare a bunurilor din domeniul public, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile județene sau locale, după caz. In condițiile acestei reglementări sesizarea instanței trebuia să fie făcută de Consiliul Local, iar nu de comună prin primar.
Față de aceste considerente, pârâta a apreciat că în cauză cadrul procesual a fost incorect stabilit, instanța fondului având obligația de a lua toate măsurile procesuale pentru a asigura o judecată în prezența titularilor de drepturi cu privire la obiectul judecății, în caz contrar hotărârea fiind în mod cert nelegală.
C de-al treilea motiv de recurs invocat de pârâtă se referă la faptul că instanța fondului a dat altceva decât s-a cerut.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat a se constata ca a intervenit rezilierea contractului de concesiune încheiat între părți, invocându-se în motivare că instanța de judecată nu are prerogativa de a analiza cauza de reziliere ci doar de aoc onstata, rezilierea operând de drept ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
Prin hotărârea pronunțată instanța de judecată depășește însă limitele învestirii sale prin faptul că a dispus rezilierea contractului de concesiune, încălcând prev. art. 129 pct. 6.pr.civ. care arată că "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații".
Ca atare, pârâta susține că instanța a fost învestită cu o cerere în constatare, care are un anume regim juridic, precum și efecte și implicații diferite în ceea ce privește contractul de concesiune (data de la care încetează contractul, cauza de reziliere, conditiile în care poate interveni rezilierea de drept prevăzută de art. 5.3.3 din de sarcini), dar hotărârea pronunțată de aceasta vizează o acțiune în realizare, respectiv se dispune rezilierea, efectele și implicațiile fiind de asemenea diferite în ceea ce privește data de la care încetează contractul, cauza de reziliere și condițiile în care aceasta se poate pronunța.
Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de judecată a dispus rezilierea contractului de concesiune, depășind limitele învestirii sale, soluția acesteia fiind un exemplu evident de ultra petita,hotărârea urmând a fi casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
4. C de-al patrulea motiv de recurs privește faptul că instanta fondului a încălcat principiile aflării adevărului în cauză și rolului activ al instanței, nefiind preocupată de aflarea adevărului în cauză, cercetarea pe care aceasta a făcut-o cu privire la fondul problemei fiind superficială și insuficientă pentru a asigura un minim de exigențe pentru pronunțarea unei hotărâri care să oglindească realitatea raporturilor dintre părți. Dovadă în acest sens, apreciază pârâta, este faptul că s-a respins cu multă lejeritate proba testimonială solicitată de pârâtă, probă care urma să lămurească instanța cu privire la desfășurarea lucrărilor de exploatare a resurselor de balastru și pe perioada 2005 - 2007, precum și cu privire la alte împrejurări sesizate de reclamantă.
Reținerea instanței că nu există nici o dovadă că pârâta ar fi exploatat balastiera și în anii 2005 - 2007, este lipsită de orice suport. Exploatarea resurselor balastiere este o stare de fapt care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori.
Mai mult, pe calea unei prezumții simple se putea ajunge la concluzia că exploatarea a avut loc, în condițiile în care s-a plătit redevența către concedent iar aceasta se stabiliea în funcție de numărul de metri cubi exploatați. Ca atare, a existat o bază de calcul și pe cale de consecință și o exploatare.
Cât privește celălalt aspect sesizat de reclamantă cu privire la vânzarea stației de sortare către, acest lucru este real, doar că înțelegerea dintre pârâtă și nu a fost de subconcesionare, ci i s-a permis acesteia să păstreze cu titlu de depozit acest utilaj pe suprafața de teren concesionată și implicit să facă și operațiuni de sortare a balastrului (nu și de exploatare) o perioadă determinată de timp, respectiv până când va avea resursele să mute instalatia. În ciuda acestei înțelegeri, a început să desfășoare activități de exploatare și excavare, în prezent pe rolul Judecătoriei Zalău fiind înregistrat dos. nr- prin care a solicitat rezoluțiunea contractului încheiat cu această societate.
De asemenea, mai arată pârâta, în dosarul nr- a obținut pe calea unei ordonanțe președințiale sistarea lucrărilor de excavare pe care le făcea pe terenul concesionat de pârâtă.
Totodată, pârâta a mai învederat că există două contracte de concesiune cu privire la același obiect, încheiate între părți la aceeași dată si cu același număr, dar care au parțial clauze diferite, la dosarul cauzei reclamanta depunând acel contract care nu reprezintă ultimul acord de voință al parților. Diferența esențială este aceea că în ultimul contract nu se mai prevede obligativitatea exploatării continue și cu permanență a balastierei, ca atare incidența acestei cauze de reziliere nu s-ar mai justifica. Mai mult, se prevede posibilitatea închirierii terenului concesionat și dreptul de a exploata direct terenul (deci nu obligația). Toate aceste aspecte sunt prevăzute în art. VI din Contractul de concesiune încheiat între părți.
Reclamanta Comuna, reprezentată prin primar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că instanța de contencios administrativ era competentă material, prin prisma Legii nr. 219/1998, modificată, precum și a Normelor metodologice aprobate prin nr.HG 216/1999.
În privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, se subliniază prev. art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, conform cărora unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, titulare de drepturi și obligații, acestea dispunând de un buget propriu, iar redevențele constituie venit exclusiv al acestora potrivit prev. art. 28 alin.(3) din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Reprezentarea unității administrativ-teritoriale este asigurată potrivit prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 62 și ale art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 215/200, de către primarul comunei, autoritate executivă a administrației publice locale, ce are ca atribuție principală, potrivit art. 61 din Legea nr. 21/2001, aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În cazul de speță, primarul a semnat contractul de concesiune, iar în numele persoanei juridice păgubite și lezate prin neexecutarea culpabilă a contractului de către recurentă, a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că susținerile din recurs sunt total nefondate, soluția primei instanțe fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, conform prev. art. 306 alin. 1 teza finală și alin. 2.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Primul motiv de recurs se fundamentează pe prev. art. 304 pct. 3.pr.civ. pârâta relevând faptul că instanța de contencios administrativ nu era competentă să soluționeze litigiul, dat fiind faptul că bunul concesionat nu aparținea domeniului public al comunei, ci celui privat.
Aspectele relevate nu au fost contestate de către reclamantă, însă Curtea apreciază că apartenența bunului la domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale nu influențează competența de soluționare a cererii în primă instanță, în modalitatea sugerată de către pârâtă, întrucât contractul de concesiune în litigiu a fost încheiat la data de 08.05.2002, la momentul când în vigoare erau disp. Legii nr. 219/1998, modificată, precum și a Normelor metodologice aprobate prin nr.HG 216/1999.
Relevante sunt prev. art. 1 lit. c, art. 3 și art. 272alin. 3 din Legea nr. 219/1998, care conferă instanțelor de contencios administrativ competența de a soluționa litigiile legate de încheierea și executarea contractelor de concesiune, indiferent dacă au ca obiect bunuri proprietate publică sau privată a unităților administrativ-teritoriale.
De asemenea, sunt de menționat și prev. art. 298 din nr.OUG 34/2006, conform cărora contractele de concesiune încheiate sub imperiul Legii nr. 219/1998 se execută și se finalizează în conformitate cu prevederile acestui ultim act normativ.
Potrivit acestor dispoziții legale, natura juridică a unui astfel de contract este cea de contract administrativ, iar competența de soluționare a litigiilor născute din executarea sau neexecutarea contractelor administrative de concesiune revine instanței de contencios-administrativ în a cărei rază teritorială se află sediul concedentului, respectiv în cazul de speță, Tribunalul Sălaj.
Recursul va fi admis însă din perspectiva celui de-al doilea motiv de ordine publică invocat, referitor la lipsa calității procesuale active a reclamantei Comuna, prin Primar.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că între Consiliul Local, reprezentat de Primar, în calitate de concedent și pârâta Z, în calitate de concesionar, la data de 8 mai 2002, s-a încheiat contractul de concesiune asupra suprafeței de 2,6 ha teren cu destinație exploatare resurse de balastru, pe o perioadă de 49 de ani, cu începere de la 8.05.2002, stabilindu-se o redevență de 479 lei/ + 5000 lei/ material exploatat.
Pârâta a susținut prin motivele de recurs faptul că, calitatea procesuală activă, raportat la prevederile legale și stipulațiile contractuale aplicabile părților, aparținea Consiliului Local, iar nu comunei prin Primar.
Reclamanta a solicitat respingerea acestei excepții, învederând că potrivit prev. art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, titulare de drepturi și obligații, acestea dispunând de un buget propriu, iar redevențele constituie venit exclusiv al acestora potrivit prev. art. 28 alin.(3) din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare.
Reprezentarea unității administrativ-teritoriale este asigurată potrivit prevederilor art. 21 alin. (3), ale art. 62 și ale art. 1 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 215/2001, de către primarul comunei, autoritate executivă a administrației publice locale, ce are ca atribuție principală, potrivit art. 61 din Legea nr. 215/2001, aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local. În cazul de speță, primarul a semnat contractul de concesiune, iar în numele persoanei juridice păgubite și lezate prin neexecutarea culpabilă a contractului de către recurentă, a formulat acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
Apărările formulate de către reclamantă nu pot fi luate în considerare întrucât, în opinia Curții, actul normativ de referință este Legea nr. 219/1998, care stabilește fără echivoc care sunt părțile contractante și, corelativ, care sunt drepturile și obligațiile lor, neavând relevanță actele normative care reglementează modul în care este organizată administrația publică locală.
Astfel, de subliniat sunt disp. art. 4, 5 și 28 alin. 5 din Legea nr. 219/1998, după cum urmează:
Art. 4: "(1) Redevența obținută prin concesionare se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, după caz.
(2) Modul de calcul și modul de plata a redevenței se stabilesc de către ministerele de resort ori de către autoritățile administrației publice locale, după caz."
Art. 5: "(1) Au calitatea de concedent, în numele statului, județului, orașului sau comunei:
a) ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice centrale, pentru bunurile proprietate publică sau privată a statului ori pentru activitățile și serviciile publice de interes național;
b) consiliile județene, consiliile locale sau instituțiile publice de interes local, pentru bunurile proprietate publică ori privată a județului, orașului sau comunei ori pentru activitățile și serviciile publice de interes local.
(2) Calitatea de concesionar o poate avea orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat, română ori străină."
Art. 28: "(5) La încheierea contractului de concesiune părțile vor conveni asupra cazurilor de încetare a contractului. În contract, părțile vor putea înscrie clauze specifice referitoare la rezilierea unilaterala sau la răscumpărare."
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, atunci când se concesionează un bun aflat în proprietate publică sau privată a unei unități administrativ-teritoriale, calitatea de concesionar aparține consiliului local, acesta fiind acela care exercită toate drepturile ce rezultă din clauzele contractuale, inclusiv pe acela de a cere rezilierea contractului.
Este o aplicație a principiului simetriei actelor juridice, respectiv subiectul de drept care are capacitatea și calitatea de a încheia un act juridic este acela care are și dreptul de a hotărî sau cere, după caz, rezilierea lui.
În acest context se reține faptul că concesionarea bunului în litigiu a fost hotărâtă de către Consiliul Local al Comunei, prin nr. 34/2001 și nr. 5/2002, contractul de concesiune a fost încheiat, cu respectarea dispozițiilor legale, de către Consiliul Local, în calitate de concedent, fiind reale susținerile reclamantei în sensul în care, pentru respectarea principiului mai enunțat, din punct de vedere formal, ar fi trebuit să existe o hotărâre a deliberativului local prin care să se hotărască aplicarea pactului comisoriu expres de grad IV, în ipoteza în care acesta exista, sau sesizarea instanței judecătorești pentru a dispune rezilierea contractului de concesiune, în celelalte cazuri.
Ulterior, în măsura în care era necesar, putea fi sesizată și instanța de judecată, calitatea procesuală activă aparținând tot Consiliului Local.
Pot fi considerate ca aplicabile speței și disp. Legii nr. 215/2001, însă nu cele relevate de către reclamantă, care nu sunt incidente, ci prev. art. 38 alin. 1 și 2 lit. f și h din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului între cele două părți, conform cărora consiliul local administrează bunurile ce sunt în proprietatea publică și privată a unității administrativ-teritoriale și hotărăște cu privire la concesionarea acestora.
Punând în aplicare aceste texte, precum și cele incidente speței din Legea nr. 219/1998, Consiliul Local al Comunei a fost cel care a încheiat, în calitate de concesionar, contractul cu pârâta, astfel încât el este singurul care poate cere rezilierea lui.
Din această perspectivă, nu are relevanță faptul că redevențele care se achită în temeiul contractului de concesiune se fac venit la bugetul local, al cărui titular este unitatea administrativ-teritorială, întrucât o asemenea împrejurare poate justifica, eventual, interesul reclamantei în promovarea prezentului demers judiciar, însă nu și calitatea sa procesuală activă, respectiv de titular al dreptului care este dedus judecății.
Dreptul dedus judecății în speță este cel de a constata/cere rezilierea contractului de concesiune, drept care nu poate aparține decât uneia din cele două părți contractante.
Pentru toate aceste motive, se va admite recursul, iar sentința pronunțată de către instanța de fond va fi casată, în conformitate cu disp. art. 304 pct. 5.pr.civ. și rejudecând în fond, va fi respinsă acțiunea reclamantei ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active.
Raportat la soluția adoptată de C, nu se va mai considera necesar a se proceda la analiza celorlalte motive de recurs invocate, acestea fiind subsecvente celor deja analizate.
În baza disp. art. 274.pr.civ. fiind în culpă procesuală, reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei-recurente cheltuieli judiciare în sumă de 1.502,15 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta " " împotriva sentinței civile nr. 2.096 din data de 18 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o casează și rejudecând, respinge acțiunea ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei COMUNA.
Obligă intimata să plătească recurentei cheltuieli de judecată în sumă de 1.502,15 RON.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./5 ex./21.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Simona Szabo
Judecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
