Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 519/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 519
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Morina
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenții-reclamanți, și prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 165/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat mandatar pentru recurenții-reclamanți, care se legitimează cu seria - nr.- eliberată de Municipiul B la data de 29.12.2008, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că cererea de recurs nu este semnată.
Mandatar pentru recurenții-reclamanți se prezintă în fața instanței și semnează cererea de recurs.
De asemenea, instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxelor judiciare conform art.15 din Legea 146/1997.
Mandatar pentru recurenții-reclamanți arată că în mod netemeinic instanța de fond a respins acțiunea deși potrivit art.31 al.1 lit.c și d, sporurile salariale intră în componența salariului de bază. Instanța de fond a considerat în mod greșit că nu pot fi acordare aceste sporuri întrucât nu există un cuantum.
Mai precizează că instanța de fond nu a ținut cont de practica judiciară depusă în susținerea cauzei la filele 60-74 dosar fond, Tribunalul Bacău fiind una din instanțele judecătorești care a acordat aceste drepturi în cauze similare.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței recurate.
S-au declarat dezbaterile închise cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Bacău, reclamanții, funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primarului Comunei, județul B, au cerut obligarea pârâților Consiliul local al comunei și Primarul comunei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază, conform art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999/R, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 01.01.2005 și până la data plății efective, precum și pentru viitor în raport cu timpul de lucrat până la încetarea raporturilor de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat, în principal, că aplicarea art. 29 din Legea nr.188/1999, devenit art.31 alin.1 lit.c și d după republicarea legii în anul 2007 și care reglementează suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, a fost suspendată pentru perioada 2004-2006 prin art.44 din nr.OUG92/2006, insă nu au fost abrogate cele două sporuri. Această suspendare contravine dispozițiilor cuprinse în art.38 și 39 alin.1 lit. d din Legea 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Aplicarea art.44 din nr.OUG92/2004 prin care s-a suspendat plata celor două drepturi salariale s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor constituționale care reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, aceste drepturi nefiind doar restrânse, ci îngrădite, atingând însăși esența dreptului. O normă legală odată reglementată trebuie să-și producă efectele, ea neavând doar caracter formal. Dreptul la primirea celor două sporuri este un drept de creanță al reclamanților și, prin urmare, este un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale. Reclamanții au precizat că au solicitat pârâților in scris plata acestor drepturi salariale, fără a primi însă un răspuns.
Prin sentința civilă nr. 165/02 februarie 2009 Tribunalul Bacăua respins acțiunea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul aparatului propriu de specialitate al Primarului Comunei, județul
Potrivit art.29 alin.1 din Legea 188/1999, devenit art.31 după republicarea legii în anul 2007, pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, spor pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul gradului, fără însă a se prevedea care este valoarea acestor două suplimente (procentul din salariul de bază). Urmare a modificării Legii nr.188/1999 în data de 19.07.2006, suplimentul gradului a fost înlocuit cu suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Cuantumul acestor sporuri nu este prevăzut prin lege.
Art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999/R stipulează că salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. Întrucât până în prezent nu a fost adoptată o lege a salarizării funcționarilor publici, anual, prin ordonanțe de guvern, au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici (OUG nr.92/2004, nr.OG2/2006, nr.OG6/2007). În cadrul acestor Ordonanțe de Guvern au fost enumerate sporurile, primele, premiile și alte drepturi de natură salarială care se acordă funcționarilor publici, precum și cuantumul acestora (procent din salariul de bază ), mai puțin în privința sporurilor cerute în speță de către reclamanți. Întrucât Legea 188/1999/R reglementează cele două suplimente ca și componente ale salariului funcționarilor publici, fără ca întinderea lor să fie determinată printr-un act normativ, nu există temei legal pentru acordarea procentului de câte 25 % din salariul de bază. Prin urmare, sub aspect pur formal, dreptul reclamanților are prevedere legală, însă nu are un conținut legal determinat sau determinabil fie prin legea însăși, fie prin acte normative de aplicare a legii respective.
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului, acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținutexpresis verbiscă "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Dreptul la cele doua suplimente nu poate fi apreciat ca fiind un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Libertăților Fundamentale, nici în sens strict, nici în sens larg, întrucât în absența prevederilor legale de stabilire a cuantumului suplimentelor sau a criteriilor de cuantificare a acestora, "bunul" nu este definit și, deci, nu poate naște legitimă de a-l obține.
Față de cele arătate mai sus, angajatorul - care manevrează bani publici, inclusiv pentru plata salariilor - nu poate fi obligat pe cale judecătorească să plătească cele două suplimente calculate arbitrar sau în raport de anumite criterii care nu sunt prevăzute de lege în privința categoriei profesionale de funcționari publici din care fac parte reclamanții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, pentru următoarele motive:
- instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, suplimentele salariale solicitate se acordă în mod obligatoriu și fac parte din salariul de bază. Instanța interpretat în mod greșit legea și a considerat că aceste drepturi nu pot fi acordate, atât timp cât nu sunt cuantificate printr-o normă legală, încălcând principiul conform căruia normă legală trebuia interpretată în sensul de a produce efecte juridice;
- instanța nu a ținut cont de practica judiciară depusă în susținerea acțiunii;
- instanța a interpretat în mod greșit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, apreciind că dreptul la cele 2 suplimente nu poate fi considerat bun. Consideră că drepturile la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, reprezintă un bun incorporal sub forma unui drept de creanță.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că în lipsa unor prevederi legale care să stabilească cuantumul celor 2 suplimente salariale solicitate de recurenții - reclamanți, aceste drepturi nu pot fi acordate, în caz contrar ar fi încălcat unul dintre principiile sistemului de salarizare a funcționarilor publici, conform căruia stabilirea drepturilor salariale se face numai prin norme legale, cu încadrarea cheltuielilor salariale în bugetele aprobate potrivit legii și ar fi nesocotite dispozițiile deciziei nr. 820/03 iulie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională.
Argumentul recurenților că o normă legală, odată edictată, trebuie interpretată în sensul de a produce efecte juridice, în caz contrar ar fi lipsită de conținut, nu poate conduce la o soluție de admitere acțiunii, întrucât ar fi încălcate principiile mai sus enunțate, iar o soluție de admitere parțială, în sensul acordării drepturilor fără a fi cuantificate este nelegală, o astfel de hotărâre neputând fi pusă în executare.
Prin neacordarea acestor sporuri nu se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, întrucât nu ne aflăm în prezența unui "bun" în sensul Convenției.
Suntem în prezența unui drept de creanță, ce nu poate fi considerat ca având valoare patrimonială, decât în situația în care are o bază suficientă în dreptul intern sau dacă existența sa este confirmată printr- jurisprudență clară și concordantă a instanțelor naționale (cauza Kopaky contra Slovacia, cauza Pauricia contra Franța spre exemplificare), ori în speța de față nu ne aflăm în nici una din cele 2 situații, neexistând o dispoziție legală care să stabilească modalitatea de calcul a acestor drepturi, iar în ceea ce privește practica instanțelor, aceasta este neunitară, fiind promovat și un recurs în interesul legii pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Pentru motivele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul contencios administrativ declarat de recurenții-reclamanți, și prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 165/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâțiPRIMARUL COMUNEIșiCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI,ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.05.2009.
Pt. Președinte, - PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
22 iunie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Morina
