Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 528/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 528/CA/2008
Ședința publică de la 29 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 3: Carla Maria Cojocaru
Grefier: - - -
Pe rol se află judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal privind recursurile declarate de reclamantele și prin reprezentant legal Sindicatul CJP - și pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S împotriva sentinței civile nr. 325/CA/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic cu delegație în reprezentarea intimatei pârâte Casa Județeană de Pensii Sibiu, lipsind celelalte părți.
Față de absența motivată a titularului completului de recursuri C1, doamna judecător, potrivit procesului verbal de absență întocmit la data prezentei, conform art. 98 și următoarele din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești și planificării de permanență completul s-a complinit prin prezența judecătorului de serviciu prin persoana doamnei - - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-au depus prin serviciul registratură precizare de către avocat prin care arată că recurenții nu i-au dat mandat de reprezentare în susținerea recursului și la data de 07.03.2008 întâmpinare formulată de Casa Județeană de Pensii Sibiu.
Consilier juridic declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatei pârâte.
Consilier juridic solicită instanței respingerea recursului reclamantelor și admiterea recursului formulat de către Casa Județeană de Pensii Sibiu pentru motivele care au fost expuse pe larg prin întâmpinare, subliniind pe fondul cauzei că în conformitate cu Legea nr. 142/1998 aceste tichete de masă se cuvin salariaților din alte instituții și nu și celor din cadrul CJP Sibiu, care au statutul de funcționari publici și nu sunt îndreptățiți la acestea conform legii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele dosarului și cele expuse de reprezentantul recurentei pârâte, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului în contencios de față:
Prin cererea formulată de reclamantele și prin reprezentant legal Sindicatul CJP - înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII S obligarea instituției pârâte la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, de care trebuiau să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr. 142/9.07.1998, pentru anii 2004 - 2006, sume actualizate cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În fapt reclamantele au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul Casei Județene de Pensii Sibiu, iar în conformitate cu prevederile Legii nr.142/1998, actualizată, pârâta avea obligația să le acorde tichetele de masă, la valorile stabilite prin Ordinele Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, privind stabilirea valorii nominale a unui tichet de masă. Potrivit prevederilor art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, acestea se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, pentru unitățile din sectorul bugetar. Pentru aplicarea actului normativ cu caracter special, pârâta trebuia să depună diligențele necesare pentru ca sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masă să fie cuprinse în bugetul de stat. Dacă s-ar admite faptul că, prin legile bugetului de stat, s-a restrâns acest drept acordat prin lege, nu există nici o explicație juridică într-un stat de drept și nici echitabilă, mai exact legea să fie aplicată diferit pentru categoriile de funcționari publici și salariați din unitățile bugetare. Reclamantele au mai arătat că, potrivit prevederilor art.31 alin.2 din Legea nr.188/1999 republicată funcționarii publici beneficiază și de alte drepturi salariale, și cum aceste dispoziții legale nu precizează care sunt acestea, rezultă că, legiuitorul a avut în vedere dispozițiile din alte acte normative prin care drepturile sunt prevăzute. Faptul că, Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că nu au dreptul la acestea.
În drept se invocă Constituția României, Legea 188/1999, Legea nr.142/1998, Codul d e procedură civilă, OG 6/2007, Codul muncii.
Prin Sentința nr. 325/CA/2007 Tribunalul Sibiua respins excepția lipsei procedurii prealabile și a respins acțiunea reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că nu era necesară procedura prealabilă conform art.7 din Legea nr.554/2004.
Pe fond instanța a reținut că pretențiile reclamantelor nu sunt prevăzute în legile anuale ce au reglementat sistemul de salarizare al funcționarilor publici pentru casele județene de pensii pentru perioada în litigiu.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamantele solicitând a se dispune modificarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.În motivarea recursului reclamantele susțin că instanța a interpretat greșit prevederile legii - căci potrivit art. 31 alin.2 din Legea 188/1999 republicată funcționarii publici au dreptul pe lângă salarii, la prime și alte drepturi salariale, aceleași dispoziții fiind prevăzute și în actele normative referitoare la salarizarea funcționarilor publici. Cum Casa Județeană de Pensii dispune de buget propriu, alcătuit la propunerea sa și aprobat de Casa Națională de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale și de Ministerul Muncii, aceasta refuză nejustificat acordarea alocației de hrană.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea 142 / 1998 "salariații din cadrul societăților comerciale-și din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană - acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator".
În drept s-au invocat prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Constituția României, Legea 188/1999 rep. Legea 142/1998, OG 6/2007.
Prin întâmpinare intimata Casa Județeană de Pensii Sibiu solicită respingerea recursului susținând că soluția instanței este corectă pe fond.
Casa Județeană de Pensii Sibiu a declarat recurs solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii. În motivarea recursului se invocă greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile aspectul argumentelor de fond s-a reținut greșit că în litigiile privind drepturile și sporurile salariale ale funcționarilor publici această procedură nu este necesară, căci art.7 din Legea 554/2004, art.109.pr. civ.și ordonanțele anuale de salarizare a funcționarilor publici impun realizarea procedurii prealabil sesizării instanței.
Recursul părților este scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Asupra necesității efectuării procedurii prealabile în cazul acțiunilor în contencios administrativ se impun câteva considerații teoretice:
Articolul 7 alin.1 din Legea 554/2004 impune efectuarea procedurii prealabile într-un anumit termen în cazul în care obiectul acțiunii îl constituie anularea unui act administrativ individual, procedura prealabilă nefiind necesară în ce privește refuzul nejustificat al autorității publice, iar în cazul actului administrativ normativ ea poate fi efectuată oricând.
În temeiul actelor normative anuale de salarizare a funcționarilor publici, (OUG 192/2004, OG 2/2006, OUG 6/2007) ordonatorii de credite au obligația de a emite un act administrativ individual prin care să stabilească salariul de bază, sporurile, premiile și alte drepturi salariale de care beneficiază funcționarul public în anul respectiv, act ce trebuie comunicat funcționarului, care are apoi la dispoziție contestația la ordonatorul de credite și apoi acțiunea în instanță.
Prin urmare, soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile impune instanței să stabilească obiectul acțiunii, iar în cazul în care se solicită anularea actului administrativ individual, să cerceteze dacă acesta a fost comunicat funcționarului public pentru a curge termenul de contestație.
În speță, prima instanță a respins corect excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă,în primul rând pentru că drepturile sunt pretinse de reclamante în temeiul Legii 142/1998 care nu impune o atare procedură,astfel că în speță sunt incidente prevederile art.7 din Legea 554/2004 și pentru că nu se atacă un act administrativ, concluzia este că procedura prealabilă nu este necesară. Prin urmare recursul pârâtei este nefondat și va fi respins conform art. 312 al.1 pr. civ.
Analizând criticile aduse de reclamante fondului cauzei instanța apreciază că în mod corect instanța a reținut caracterul nefondat al pretențiilor reclamantelor. Art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
La alin. 2 al aceluiași articol se prevede că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Norma din 14.01.1999 de aplicare a Legii nr.142/1998 stabilește la art.4, că angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Pentru instituțiile publice, art. 5, din norme stabilește că tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Din coroborarea dispozițiilor legale de mai sus rezultă că legea instituie categoriile de personal care au vocația de a primi aceste drepturi însă condiționează acordarea lor de necesitatea prevederii acestor cheltuieli în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat potrivit legii fiecărui ordonator de credite.
Pe de altă parte legile de mai sus sunt aplicabile doar personalului bugetar contractual, iar reclamanții au calitatea de funcționari publici. Nici Legea nr.188/1999, nici ordonanțele anuale de salarizare nu prevăd obligația autorității publice de a acorda aceste drepturi.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat corect că aceste pretenții sunt nefondate câtă vreme s-a dovedit în cauză că prevederile legale ce conferă drepturile în litigiu nu sunt aplicabile acestei categorii de personal, sumele necesare plății nu au fost cuprinse în bugetul propriu de venituri și cheltuieli al instituțiilor intimate și câtă vreme prin legile anuale ale bugetului de stat s-a prevăzut succesiv că instituțiile bugetare cum sunt intimații, nu pot să-și prevadă în bugetele proprii sume cu acest titlu.
În plus, acordarea, respectiv primirea acestor tichete constituie o opțiune angajatorului, și nu o obligație, și respectiv o vocație corelativă a angajatului, și nu un drept.
Sub raportul discriminării, argumentele reținute de instanța de fond sunt întemeiate, deoarece pentru a se constata existența unei discriminări care să încalce prevederile legale invocate precum și Protocolul nr. 14 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să se constate o diferențiere de tratament în situații identice și comparabile. Ori, în cauză nu se poate constata existența unei similitudini între situația salariaților angajați cu contract de muncă și funcționarilor publici, deoarece salarizarea acestora, atribuțiile și responsabilitățile lor sunt reglementate prin norme legale în ce privește acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou diferite.
În raport de cele ce preced se constată că soluția primei instanțe este legală, nefiind incidente prevederile art.304/1, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge și recursul reclamantelor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și - și de pârâta Casa Județeană de Pensii Sibiu împotriva sentinței civile nr. 325/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29.04.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/07.05.2008
Jud. fond:,
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Elisabeta Lazăr, Carla Maria Cojocaru
