Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 528/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 528/2009
Ședința publică de la data de 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre examinare recursul promovat de pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului B împotriva sentinței civile nr. 586 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat consilier juridic, cu delegație de reprezentare din partea recurentei-pârâte Direcția de Sănătate Publică a Județului B, iar pentru toți intimații-reclamanți, mandatara și avocat, restul părților fiind lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei-pârâte având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat având cuvântul pentru toți intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică având în vedere că drepturile solicitate de reclamanți sunt legale și au ca scop protecția socială a acestei categorii de salariați, fiind prevăzute și de Legea 142/1998, iar faptul că sumele ce decurg din aceste drepturi nu au fost prevăzute în bugetul de stat, nu are relevanță în cauză. De altfel, la această dată există în țară aceleași categorii de personal din alte județe care beneficiază de drepturile ce fac obiectul acestui dosar, situație pe care a dovedit-o cu hotărârile judecătorești depuse la dosar; or, în situația respingerii acțiunii de față s-ar crea o situație discriminatorie pentru aceeași categorie de salariați fără o cauză justificată. În concluzie solicită respingerea recursului, fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2335/110/30.04.2008 reclamanții, I, I, G, Lipșa, Lipșa, a, -, -, S, - și au chemat în judecată pârâții Autoritatea de Sănătate Publică B și Ministerul Sănătătii Publice B, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 01.04.2003 sau de la data încadrării pentru reclamanții încadrați ulterior până la încetarea raporturilor de serviciu, actualizate cu rata inflației și pe viitor.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Sănătății Publice a invocat excepțiile lipsei calității sale procesual pasive, inadmisibilității și prescripției parțiale a dreptului la acțiune.
Prin cererea depusă la termenul din 29.05.2008 reclamanții și-au completat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata, pe ultimii trei ani, și a următoarelor drepturi:
- sporul de 15% pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, spor prevăzut de art. 8 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993;
- sporul de 10% prevăzut de art. 14 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 pentru condiții vătămătoare.
La termenul din 19.11.2008 reclamanții au depus o cerere prin care au renunțat la judecată cu privire la drepturile solicitate prin completarea la acțiune.
Prin sentința civilă nr. 586/19.11.2008 Tribunalul Bacăua hotărât următoarele:
- în baza art. 246 din Codul d e procedură civilă a luat act de renunțarea reclamanților la capetele de cerere privind sporul pentru activități ce solicită o încordare psihică și sporul pentru condiții vătămătoare;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice și a respins acțiunea față de acesta;
- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 29.04.2005;
- a admis acțiunea și a obligat pârâta Autoritatea de Sănătate Publică B să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 29.04.2005 sau cu data încadrării pentru reclamanții care sunt în raporturi de serviciu ulterior acestei date, actualizate cu indicele de inflație la data executării și pentru viitor pentru persoanele care în prezent se află în raporturi de serviciu cu pârâta.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici aflându-se în raporturi de autoritate cu pârâta Autoritatea de Sănătate Publică Conform art. 1 din Legea nr. 142/1998 salariații pot primi alocație de hrană acordată sub forma tichetelor de masă. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar. Reclamanții nu au beneficiat de acest drept.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a este întemeiată deoarece reclamanții au raporturi de autoritate cu pârâta B în calitate de angajator, între reclamanți și neexistând nici un raport juridic legal sau convențional cu privire la acest drept.
Este întemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece conform art. 3 din Decretul 167/1958 dreptul material la acțiune pentru perioada anterioară cu trei ani calculat de la data investirii instanței este prescris.
Autoritatea de Sănătate Publică B nu a făcut nici o dovadă a faptului că nu i-au fost alocate fonduri în vederea realizării dreptului reclamanților și nici nu a refuzat în mod expres acordarea acestuia.
Văzând că reclamanții solicită un drept conferit de Legea nr. 142/1998, scopul fiind acela ca norma juridică să producă efecte, acțiunea se impune a fi admisă.
În termen legal, pârâta Direcția de Sănătate Publică a județului Baf ormulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut că finanțarea sa se realizează din bugetul de stat, iar legiuitorul a menționat anual că pentru acordarea drepturilor solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în bugetul de stat sumele necesare, în acest sens fiind dispozițiile art. 40 din Legea nr. 511/2004, precum și cele din legile bugetului de stat pe anii 2006-2008.
Intimații-reclamanți au formulatîntâmpinareprin care au susținut următoarele:
S-a invocat art. 40 din Legea nr. 511/2004 în condițiile în care, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2005 privind rectificarea bugetară, s-au prevăzut cheltuieli de personal cu tichete de masă. Mai mult, Autoritatea de Sănătate Publică B realizează venituri proprii, iar prin art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 59/2004 se prevede că instituțiile sanitare prevăd, în limita bugetului de venituri și cheltuieli, sume aprobate pentru acordarea tichetelor de masă, în condițiile Legii nr. 142/1998.
Parlamentul și Guvernul au făcut inaplicabile dispozițiile din Legea nr. 379/2005 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2007 invocate de recurentă, în condițiile în care au fost elaborate și aprobate acte normative cu intrare în vigoare în aceeași perioadă prin care s-a prevăzut acordarea de tichete de masă pentru salariați ai instituțiilor publice, fără a exista vreo justificare obiectivă și rezonabilă a acordării acestor drepturi unor categorii de salariați.
Legea nr. 142/1998 nu a fost abrogată, suspendată ori modificată. Atâta timp cât este dovedită calitatea de salariați în cadrul unei instituții publice, aceste persoane trebuie să se bucure de un tratament egal. Deși sunt funcționari public livrările intracomunitare se aplică Codul muncii sub aspectul principiilor aplicabile. În acest sens sunt dispozițiile art. 117 din Legea nr. 188/1999, precum și cele ale art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007.
Aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 142/1998 trebuie să fie unitară, acordarea drepturilor prevăzute de lege doar persoanelor din anumite instituții sau acordarea acestor drepturi unor categorii de persoane din cadrul unei instituții reprezentând o discriminare în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul Beian vs. România Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că, în sensul art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă,este lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă" sau dacă nu există un,raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit". Ne găsim în situația încălcării art. 14 ori ce câte ori diferența de tratament nu s-a bazat pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
Examinând hotărârea recurată în raport de susținerilor părților din cererea de recurs și din întâmpinare, curtea de apelconstată următoarele:
În cauza Beian contra România, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenție referitor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a reținut ca relevantă existența unorsimple divergențe de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond, cineîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație a rolului său de regulator al acestor conflicte.
Tocmai în îndeplinirea rolului său de regulator al divergențelor de jurisprudență, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la întinderea aplicării dispozițiilor din Legea nr. 142/1998. Prin decizia în interesul legii pe care a pronunțat-o în acest sens, au fost analizate drepturile la alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru mai multe categorii de personal și anume: judecătorii, procurorii, personalul auxiliar de specialitate, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor. Dintre acestea, prin dispozitivul deciziei, s-a prevăzut că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, cio vocație doar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor. Însă, pentru celelalte categorii - inclusiv pentru funcționarii publici -, decizia stabilește expres că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda. Astfel, prin decizia nr. 14/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În privința funcționarilor publici s-a reținut că aceștia nu își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, ei aflându-se în raporturi de serviciu rezultate din actul administrativ de numire în funcție, astfel încât nu au calitatea de salariați în sensul art. 1 din Legea nr. 142/1998. Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechimea în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare. De asemenea, ei beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Salarizarea acestei categorii de personal este stabilită prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 232/2007, act normativ care nu prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă. Înalta Curte de Casație și Justiție a mai reținut că funcționarul public este o instituție a dreptului public, pe când salariatul este o instituție a dreptului muncii și că funcționarilor publici li se aplică normele speciale cuprinse în Constituție, în Legea nr. 188/1999, în alte reglementări de drept administrativ și doar în completare normele de drept al muncii, numai în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Pe de altă parte, art. 5 alin. 3 din Codul muncii are în vedere discriminarea care are ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii, fiind vorba, din nou de drepturi și nu de simple vocații.
Potrivit art. 329 alin. 3 teza a III-a din Codul d e procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept, prin deciziile pronunțate în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe. Prin urmare, nici Tribunalul Bacău, nici Curtea de APEL BACĂU nu pot pronunța hotărâri contrare celor stabilite prin decizia nr. 14/2008, fiind, de aceea irelevantă susținerea intimaților că Legea nr. 142/1998 nu a fost abrogată, suspendată sau modificată.
Pe de altă parte, potrivit art. 40 din Legea nr. 511/2004 - Legea bugetului de stat pe anul 2005 - în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație. Dispoziții identice sunt cuprinse și în art. 24 din Legea nr. 379/2005 - Legea bugetului de stat pe anul 2006 -, iar prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2007 s-a prevăzut căinstituțiile publice centrale și locale, așa cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002, cu modificările ulterioare, și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu acordă tichete de masă în anul2008personalului din cadrul acestora.
Recurenta este o astfel de instituție publică locală, în sensul definiției date de art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002; potrivit aceste legi, prin instituții publice se înțelegedenumirea generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.
Nu se poate reține apărarea intimaților întemeiată pe dispozițiile cuprinse în anexa 10/14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2005 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2005, ori pe art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 59/2004 întrucât dispozițiile invocate nu se referă la instituțiile publice, ci la unitățile sanitare. Astfel, în anexa 10/14 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2005 sunt prevăzute, la cheltuielile de personal, sume pentru tichetele de masă, dar cheltuielile respective sunt aferente instituțiilor sanitare cu paturi finanțate pe bază de contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate pe anul 2005. la fel, art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 59/2004 se referă la instituțiile sanitare publice.
Ori, așa cum s-a reținut anterior, recurenta este o instituție publică în sensul art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002. În plus, art. 12 teza I din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (astfel cum a fost modificat prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 227/2008, anterior modificării, legea referindu-se la autoritățile de sănătate publică) prevede cădirecțiile de sănătate publică județene și a municipiului B sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătății, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local, rolul lor, reglementat la art. 17, fiind acela de apune în aplicare politica și programele naționale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează și implementează acțiuni locale de sănătate publică. Unitățile sanitare publice, chiar dacă funcționează în subordinea autorităților de sănătate publică (art. 18) au un rol diferit, acela de a asigura asistența medicală profilactică și curativă (art. 29 lit. a), fiind, potrivit art. 245 furnizori de servicii medicale.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1din Legea nr. 142/1998, art. 40 din Legea nr. 511/2005, art. 24 din Legea nr. 359/2005 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2007. În temeiul art. 312 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, hotărârea va fi modificată în parte, cu privire la soluția dată acțiunii în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția de Sănătate Publică a Județului B împotriva sentinței civile nr. 586 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Ministerul Sănătății Publice B și intimații-reclamanți:, G, Intimat I, Lipșa Lipșa, -, G, Avin, S, a, -, I, Pilat, -, a, -De -Zi, escu, C, G, -, a,
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea privind acordarea tichetelor de masă pentru perioada ulterioară datei de 29.04.2005.
Menține celelalte dispozițiile ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.sent.
Red.și tehnored.dec.rec.-
3 ex.
02/03 Iunie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
