Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 527/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 527/2008
Ședința publică de la data de 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurenta-reclamantă Curtea de Conturi a României, în contradictoriu cu intimații-pârâți și și intimata-intervenientă în nume propriu Autoritatea Teritorial Administrativă - prin Primarul Comunei, împotriva sentinței civile nr.485/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigii Curtea de Conturi (Legea nr.94/1992).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat pentru intimații-pârâți și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța reiterează excepția invocată de intimații-pârâți, de tardivitate a recursului.
Avocat având cuvântul asupra excepției tardivității recursului solicită admiterea acesteia și a se constata că recursul este tardiv formulat în raport de data comunicării hotărârii și data înregistrării recursului la instanță, pe plicul de expediție existent la fila 17 dosar nefiind aplicată vreo ștampilă poștală cu menționarea datei expediției.
Cu privire la excepția tardivității recursului,instanța constată că este neîntemeiată, având în vedere că ultima zi a termenului de recurs era data de 16 februarie 2009, dată la care cererea de recurs a fost înaintată instanței, așa cum rezultă de pe ștampila aplicată pe cerere.
Totodată, instanța acordă cuvântul pe excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată prin întâmpinare.
Apărătorul intimaților-pârâți având cuvântul asupra excepției mai sus menționate, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate a recursului având în vedere dispozițiile art.32 și 36 din Legea nr.217/2008 și faptul că instanța nu putea constata existența unui prejudiciu ca urmare a acordării unor drepturi salariale. În ce privește motivele de recurs, solicită a se constata că sunt nefondate, față de faptul că în mod corect s-a constatat de către prima instanță că drepturile salariale invocate ca nelegale de recurentă, sunt acordate prin modificarea proiectului de buget local și ca urmare a prevederilor contractului colectiv de muncă. În concluzie, solicită respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 16/14 iunie 2007, înregistrată pe rolul Tribunalului Tribunalul Bacău sub nr-, Curtea de conturi a României - Camera de Conturi B a sesizat instanța de judecată pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâților și și obligarea în solidar a acestora la plata prejudiciului în sumă de 15.885 lei și a despăgubirilor în sumă de 534,79 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că cei doi pârâți, în calitatea de primar și ordonator de credite ( ) și respectiv - de referent contabil ( ) au dispus și aprobat efectuarea de plăți nelegale din bugetul local, în sumă de 15.855 lei (din care: 13.885 lei - pentru produse industriale/echipament și 2.000 lei - pentru alimente).
Curtea de conturi a susținut că efectuarea - din bugetul local a cheltuielilor sus - menționate nu întrunește condițiile de legalitate, din perspectiva dispozițiilor OUG45/2003 privind finanțele publice locale, că sumele acordate salariaților pentru "ținuta decentă" nu se încadrează nici în prevederile titlului V din Codul Muncii, nici în dispozițiile art. 5 lit. (i) și (j) din legea 319/2006 privind sănătatea și securitatea în muncă și nici în dispozițiile Legii 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
S- mai precizat că, potrivit art. 12 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, "... prim aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale".
Față de aspectele sus-menționate, Curtea de Conturi a solicitat, în temeiul art. 71 al. (2) din Legea 94/1992 republicată și completată, stabilirea răspunderii solidare a pârâților pentru paguba cauzată bugetului local și pentru despăgubiri aferente.
Prin sentința civilă nr. 485/01 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4013/110(2007, Tribunalul Bacăua respins ca nefondată acțiunea promovată de Curtea de Conturi a României, în considerarea următoarelor aspecte expuse în motivare:
Prin Contractul colectiv de muncă nr. 4908/15.09.2006 salariații din aparatul propriu al Consiliului Local au convenit cu Consiliul Local acordarea unor drepturi salariale ca măsură de protecție socială, respectiv: ajutoare de sărbători prin distribuția de produse de 1.000.000 lei ( rol) pentru fiecare și alocarea de fonduri pentru ținuta decentă în vederea procurării a două ținute pe an (de vară și de iarnă) pentru fiecare salariat, reprezentând contravaloarea a două salarii de bază sau indemnizații, în limita fondurilor provenite din autofinanțare, donații, sponsorizări, cotizații de sindicat și buget local.
Sindicatul salariaților s-a afiliat la Sindicatul "".
Contractul colectiv de muncă a fost înregistrat la.F - Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială a jud. B sub nr. 1406/21.10.2004.
Prin L nr. 74/30.11.2006 s-a aprobat rectificarea bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul 2006 introducându-se în capitolul 51.02 suma de 11.343 lei pentru produse industriale și echipamente.
Hotărârea nu a fost atacată în contencios administrativ astfel încât acesta este în vigoare și produce efecte juridice.
Nici contractul colectiv de muncă nu a fost desființat conform legii speciale și acesta producând efecte juridice.
S-a reținut că raportul reclamantei vizează măsuri de nelegalitate a Contractului colectiv de muncă și modul de alocare a cheltuielilor bugetare, ori instanța este investită cu stabilirea răspunderii juridice delictuale a pârâților persoane juridice.
Pentru motivele expuse anterior instanța de fond constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 998 cod civil privind răspunderea delictuală, deoarece nu se poate identifica fapta cauzatoare de prejudiciu, prejudiciul și nici raportul de cauzalitate dintre acestea, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI - pentru CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI B, recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. (9) și 3041Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât cu actele de la dosar s-au dovedit atât faptele pârâților, cauzatoare de prejudiciu, s-a precizat clar cuantumul prejudiciului și s-a demonstrat legătura de cauzalitate între fapta pârâților și prejudiciu.
Pe de altă parte, susține recurenta, instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile legale invocate (titlul V din Codul Muncii, art. 5 și 7 din Legea 319/2006) legea 188/1999 - art. 37 și art. 72, art. 12 al. (1) din legea 130/1996), dispoziții ce demonstrau caracterul nelegal al plăților dispuse și aprobate de pârâți.
Intimații - pârâți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, față de dispozițiile art. 12 pct. 2, art. 32 și 36 din Legea 217/2008, de modificare și completare a Legii 94/1992, din interpretarea cărora ar rezulta că stabilirea întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia reprezintă obligații ale conducerii unității auditate.
Ca urmare, apreciază intimații, în speță, dreptul de a formula recurs revenea autorității administrative teritoriale.
Pe fondul cauzei, intimații au susținut că soluția de respingere a acțiunii este întemeiată, sumele imputate având ca temei contractul colectiv de muncă și nr. 74/2006.
Excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată de pârâți prin întâmpinare, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
În condițiile în care Curtea de Conturi - Camera de Conturi B are calitatea de reclamantă în cauza dedusă judecății, ca autor al sesizării pentru stabilirea răspunderii civile a pârâților, este evident că are și calitatea de a declara recurs împotriva sentinței tribunalului.
Legea 217/2008, de modificare și completare a Legii 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, a intrat în vigoare la 24 octombrie 2008 și aduce, într-adevăr modificări în ceea ce privește competența și activitatea desfășurată de Curtea de Conturi.
Aceste dispoziții legale nu au - însă - incidență în prezenta cauză, având în vedere că instanța de fond a fost sesizată la data de 15 iunie 2007, cu încheierea nr. 16/14 iunie 2007, deci anterior intrării în vigoare legii 217/2008.
Chiar dacă la data declarării recursului intrase în vigoare Legea 217/2008, cauza rămâne supusă reglementărilor anterioare, sub imperiul cărora a fost promovată, în raport de dispozițiile art. 725 al. (4) Cod procedură civilă și cu respectarea principiului constituțional al neretroactivității legii.
De altfel, argumentele intimaților - pârâți, în susținerea excepției inadmisibilității recursului, vizează, în principal, competența Curții de Conturi de a valorifica constatările făcute, de a stabili întinderea prejudiciului și de a lua măsuri pentru recuperarea acestuia, ori în speță, Curtea de Conturi și îndeplinit aceste atribuții anterior intrării în vigoare a Legii 217/2008.
Pe fondul cauzei, curtea constată că recursul de față de întemeiat, hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. (3) Cod procedură civilă.
Principalul argument reținut de instanța de fond pentru respingerea sesizării Curții de Conturi se referă la faptul că pârâții erau obligați să pună în executare clauzele contractului colectiv de muncă, iar clauzele privind dreptul salariaților la asigurarea unei ținute decente - nu sunt prevăzute în legislație, astfel că puteau face obiectul negocierii părților la încheierea contractului colectiv.
Curtea reține că potrivit art. 12 al. (1) din Legea 130/1196 privind contractul colectiv de muncă, "contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații unităților bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Pentru a putea stabili în măsură sunt aplicabile aceste dispoziții legale, este necesar să se stabilească în primul rând natura drepturilor de care au beneficiat angajații Primăriei comunei.
Sub acest aspect, Curtea constată că prin Contractul Colectiv de Muncă nr. 1406/21 octombrie 2004 (filele 56 - 70) s-a prevăzut - la art. 30 pct. (11) obligația instituției (Primăria comunei ) de a aloca fonduri pentru achiziționarea, de către salariați, a două ținute pe an (de vară și de iarnă), pentru a le asigura acestora o ținută decentă.
Obligația este stabilită la capitolul "Măsuri de protecție socială" și a fost menținută și în contractele încheiate în anii 2005 - 2006.
Intimații - pârâți au susținut că sumele acordate salariaților pentru ținuta decentă (reprezentând contravaloarea a două salarii de bază/indemnizații) nu reprezintă drepturi salariale, ci drepturi cu caracter social.
Curtea reține că art. 55 al. (1) Cod fiscal definește veniturile din salarii ca fiind "toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă".
Art. 55 al. (3) Cod fiscal și art. 69 din nr.HG 44/2004 prevăd că avantajele în bani și în natură sunt venituri care se asimilează salariilor și enumeră, cu titlu exemplificativ, la categoria "avantaje" - cheltuieli pentru hrană,îmbrăcăminte,precum și alte bunuri și servicii oferite gratuit.
Față de aceste dispoziții legale, drepturile bănești acordate angajaților pentru asigurarea ținutei decente apar ca fiind drepturi de natură salarială, astfel că, în raport de prevederile art. 12 din Legea 130/1996 aceste drepturi nu puteau fi negociate prin contractul colectiv de muncă.
Pe de altă parte, chiar dacă potrivit art. 243 din Legea 53/2003 și art. 30 din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, în speță, intimații - pârâți aveau obligația ca, anterior aprobării și ordonării plății, să verifice respectarea regulilor bugetare cuprinse în art. 14 din nr.OUG 45/2003, privind finanțele publice locale.
Potrivit art. 14 alin. (3) din ordonanță, " nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nu poate fi angajată și efectuată,dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Ori sumele acordate angajaților Primăriei comunei pentru asigurarea ținutei decente nu are o bază legală.
Aceste sume nu se încadrează în prevederile titlului V din Codul Muncii referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, nici în prevederile art. 5 lit. (i) și (j) din Legea 319/2006, a sănătății și securității în muncă, unde sunt definite noțiunile de echipament de lucru și echipament individual de protecție.
Nu se pot reține ca temei legal pentru acordarea drepturilor în discuție nici dispozițiile art. 61 al. (1) din Legea 188/1999, care se referă la "sănătatea și securitatea în muncă" și la "îmbunătățirea condițiilor de muncă".
măsurilor ce vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă, sănătatea și securitatea în muncă includ acele măsuri cu caracter general ce au scopul de a îmbunătăți condițiile de muncă, securitatea muncii și starea de sănătate a angajaților (cum ar fi, spre exemplu, birouri luminoase, aerisite, cu un confort termic și sonor, reducerea programului de lucru - în anumite cazuri).
Ori acordarea unor sume de bani pentru ținuta decentă nu se încadrează în sfera măsurilor sus-menționate.
Pe de altă parte se reține că, într-adevăr, obligația Consiliului Local de a aloca fonduri pentru ținuta decentă a salariaților este prevăzută în contractele colective de muncă, contracte ce au fost vizate de către Direcția de Muncă și Solidaritate Socială
Potrivit art. 24 și 25, raportat la art. 8 din Legea 130/1996, direcțiile județene de muncă înregistrează contractele colective de muncă, verificând clauzele acestora doar sub aspectul necesității de a fi respectate limitele și condițiile stabilite de Legea 130/1996 și cu privire la interdicția de a se însera clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective încheiate la un nivel superior.
Celelalte aspecte, privind legalitatea clauzelor trebuiesc examinate de semnatarii contractului de muncă și în mod deosebit de titularul obligației asumate prin contract (în speță - angajatorul, respectiv Primăria comunei.).
Prin semnarea contractului de muncă,Primarul comunei și-a asumat obligația de plată a unor drepturi pentru care nu exista temei legal (art. 30 pct. 11 din Contractul Colectiv de Muncă.)
Concluzionând în sensul că nu exista temei legal pentru cheltuielile angajaților pentru ținuta decentă, curtea constată că argumentele legate de încadrarea cheltuielilor la capitolul "Bunuri și servicii" și de aprobarea lor prin - rămân fără relevanță.
Aceleași argumente sunt valabile și în cu privește sumele alocate pentru alimente.
Deși pârâții au susținut că aceste sume au fost acordate în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea 319/2006, curtea observă că textul menționat prevede că alimentația de protecție se acordă"persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru".
Ori, în speță, nu s- făcut dovada că salariații Primăriei lucrează în condiții ce ar impune acordarea alimentației de protecție.
Pe de altă parte, în contractul colectiv de muncă, la pct. 30 (9), se prevede un "ajutor de sărbători (C și Paști), care va fi distribuit cu produse în valoare de 1.000.000 ROL pentru fiecare ".
Ori aceste sume nu au nici o legătură cu alimentația de protecție prevăzută de Legea 319/2006.
Față de considerentele expuse, curtea constată că cei doi pârâți -, în calitate de primar și ordonator de credite și G, în calitate de director economic, au dispus efectuarea pe plăți din bugetul comunei, în sumă de 15.885 lei, plăți pentru care nu exista un temei legal, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 14 al. (2) și (3) din nr.OUG 45/2003 și art. 14 din Legea 273/2006.
Ca urmare, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998 Cod civil, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților, atât sub aspectul faptei, prejudiciului și al vinovăției, cât și al legăturii de cauzalitate dintre fapta pârâților (care au dispus o plată nelegală) și prejudiciul cauzat bugetului local.
Cuantumul prejudiciului efectiv, de 15.885 lei, nu a fost contestat de intimații - pârâți.
Potrivit dispozițiilor art. 1084 Cod civil, daunele - interese cuprind atât prejudiciul efectiv, cât și beneficiul nerealizat, cuantificat în sesizarea Curții de Conturi la suma de 534,79 lei, sumă asupra cărora, de asemenea, intimații - pârâți nu au făcut discuții.
Față de considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 și 304 pct. (9) Cod procedură civilă, curtea va admite recursul de față și va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite sesizarea Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B și în consecință, va obliga pe cei doi pârâți - în solidar - să plătească Unității Administrativ - Teritoriale Comuna - suma de 15.885 lei, reprezentând prejudiciul efectiv și suma de 534,79 lei, reprezentând beneficiu nerealizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta-reclamantăCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI CAMERA DE CONTURI, în contradictoriu cu intimații - pârâțiȘIși intimata - intervenientă în nume propriuAUTORITATEAADMINISTRATIV - TERITORIALĂ - PRIN PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr.485/1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite acțiunea.
Obligă în solidar pe pârâții și să plătească Unității Administrativ Teritoriale - Comuna suma de 15.855 lei - prejudiciu și suma de 534,79 lei - despăgubiri civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2009.
PREȘEDINTE
- -
JUDECĂTORI
- - -
-
GREFIER
Red. Red. tehnored. 3 ex. 15 iunie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
