Contestație act administrativ fiscal. Decizia 529/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 529/2009
Ședința publică de la data de 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de pârâtul Consiliul local - Direcția Taxe și Impozite a Municipiului P împotriva sentinței civile nr. 139/CF/11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic, pentru intimata - reclamantă - COM, lipsind recurenta -pârâtă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul intimatei-reclamante având cuvântul, solicită respingerea recursului, motivat de faptul că excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, iar motivele invocate în susținerea valabilității actului fiscal nu pot fi avute în vedere de instanță în raport de probele existente la dosar. În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 139/CF/11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost respinsă, ca nefondată, excepția prescripției și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - COM P N în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului P N, dispunându-se anularea în parte a deciziei de impunere nr. 11491D/28 martie 2007 numai cu privire la obligația fiscală de 25.590 lei stabilită cu titlu de impozit teren.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 11491D/28.03.2007, pârâtul a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de 39.441 lei din care suma de 25.590 lei cu titlu de taxă teren ocupat fără forme legale; pentru acesta s-a avut în vedere raportul de inspecție fiscală 5340D/27.02.2006 - fila 68.
Contestația administrativă formulată de reclamantă înregistrată la instituția pârâtului la data de 27.04.2007 fost restituită inițial sub motivul că decizia atacată nu a fost identificată - adresa 19071 din25.06.2007, fila 11. Deși reclamata revine la organul fiscal cu lămuriri, contestația nu a fost soluționată; reaua credință a pârâtului este susținută și prin poziția procesuală adoptată, acesta înțelegând să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune fără face însă nici o referire la obligația sa de soluționare într-un anume termen a contestației ce i-a fost adresată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța în contextul art. 11 Legea nr. 554/2001, a reținut că momentul de la care începe să curgă termenul de 6 lunieste data expirării termenului legal de soluționare a cererii- 45 zile; în speță, cum s-a mai arătat, contestația a fost reținută de organul fiscal în perioada 27.04.2007/25.06.2007, pentru a fi restituită cu motivarea neidentificării actului fiscal contestat; reclamanta a revenit cu precizările necesare la data de 03.07.2007-fila 14; instanța apreciază că pârâtul nu se poate prevala de propria culpă (reținerea contestației un timp nejustificat de mare fără a se solicita lămuriri) pentru a invoca prescripția raportat la data înregistrării contestației inițiale la sediul său; chiar trecând peste aceste circumstanțe particulare privind stabilirea punctului de plecare al termenului de 6 luni - date față de care contestația este în termenul legal,excepția invocată este nefondată, având în vedere modul de calcul prescris de art. 101 al 1 și 2 cod procedură civilă (pentru 45 zile) și respectiv 101 al 3 (pentru termenul de 6 luni) raportat la data introducerii celor două contestații, la organul fiscal și respectiv instanța de judecată.
În ceea ce privește motivele invocate de către reclamantă, cu privire la nelegalitatea și netemeinicia deciziei de impunere emise la data de 28-03-2007, s-a reținut că:
- decizia de impunere face referire ladeclarația de impunere 3637D/2007, iar acesta din urmă se referă doar la terenul de 6802din str. -, în condițiile în care decizia de impunere stabilește mai multe impozite în sarcina reclamantei, pentru teren: taxă teren (449 lei) și taxă pentru teren fără forme legale(25 590 lei ).
- organul fiscal a avut în vedere pentru calculul sumei de 25.590 lei, conform propriilor susțineri - fila 68,terenul de 8532făcând referire la raportul fiscal 5340D/27-02-2006- act ce făcea obiectul dosarului -, soluționat de Tribunalul Neamț prin decizia 2/CF din 18.01.2008 - fila 120. În cererea de suspendare formulată de către pârât la termenul de judecată din data de 23.04.2008, acesta confirmă că actele supuse analizei în dosarul 589/2006 au stat la baza emiterii deciziei de impunere în prezent contestată.
În sentința menționată s-a reținut faptul că reclamanta are forme legale pentru deținerea suprafeței de teren de 863 mp și că în mod nelegal au fost stabilite în sarcina reclamantei sarcini fiscale reprezentând lipsă folosință teren; în consecință s-a anulat din cuprinsul raportului de inspecție fiscală constatările privind taxă folosință teren. Curtea de APEL BACĂUa respins recursul ca nefondat substituind însă considerentele sentinței în sensul căreclamanta nu datorează taxa calculată pentru că ar fi proprietar ci pentru că terenul pentru care s-a calculat taxa este o cale de acces folosită de mai multe persoane juridice.
Instanța constatat, în consecință, că decizia atacată este nelegală cu privire la stabilirea unui impozit pentru terenul de 8532- obligație fiscală constatată suplimentar prin raportul de inspecție fiscală 5340/2006, act cu privire la care instanțele judecătorești au statuat cu putere de lucru judecat în sensul mai sus arătat.
Constatând, pentru considerentele expuse că acțiunea reclamantei pentru anulare parțială decizie de impunere este întemeiată, instanța a admis-o și dispus în consecință.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Consiliul Local - Direcția Taxe și Impozite a municipiului P N, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut prescripția dreptului la acțiune, având în vedere dispozițiile art. 681Cod procedură fiscală, data înregistrării contestației administrative prealabile și data depunerii acțiunii la Tribunalul Neamț. Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că obligația fiscală reprezentând taxă teren ocupat fără forme legale a fost calculată pentru suprafața de 8532, potrivit dispozițiilor 443/21 decembrie 2006. Pe de altă parte s-a solicitat înlăturarea sentinței civile 2/CF/18 ianuarie 2008 pronunțate de Tribunalul Neamț, reținută în motivarea hotărârii primei instanțe, având în vedere că decizia de impunere nr. 11491/28 martie 2007 a fost emisă anterior pronunțării sentinței civile nr. 2/CF/18 ianuarie 2008 în dosarul - al Tribunalului Neamț.
Legal citată, intimata - reclamantă a fost reprezentată în cauză, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că dreptul la acțiune s-a născut la data de 13 iunie 2007, din acest moment curgând și termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 6 luni, prevăzut de art. 11 al. l lit. c din Legea 554/2006, cu consecința respectării termenului prin depunerea acțiunii la data de 13 decembrie 2007. Pe de altă parte, s-a arătat că reclamanta susține apărări contradictorii referitoare, pe de o parte, la declarația de impunere pentru anul 2007 cu nr. 3637D/31 ianuarie 2007 și la împrejurarea că nu a avut loc nicio inspecție fiscală, iar, pe de altă parte, la precizările pârâtei că decizia de impunere a fost emisă în baza declarației de impunere nr. 3641/31 ianuarie 2007.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Societatea reclamantă a realizat procedura prealabilă sesizării instanței adresându-se recurentei cu contestația nr. 1281/27 aprilie 2007, înregistrată la pârâtă sub nr. 14250/27 aprilie 2007. Această contestație i-a fost restituită în original prin adresa nr. 19071D/25 iunie 2007 a recurentei - pârâte.
Față de conținutul acestei adrese, în sensul inexistenței deciziei de impunere cu nr. 11491D, societatea reclamantă retrimis contestația cu adresa nr. 1298/29 iunie 2007, primită de către recurentă la data de 03 iulie 2007, potrivit confirmării de primire de la fila 14 dosarului de fond. În aceste condiții punctul de plecare al termenului de soluționare a contestației de către recurentă, prevăzut de art. 681Cod procedură fiscală, curge de la data când aceasta a fost în măsură să analizeze contestația restituită anterior în original, respectiv de la data de 03 iulie 2007. În aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 11 alin. l lit. c din Legea 554/2004 în forma în vigoare la data formulării acțiunii, Curtea apreciază că termenul de prescripție se împlinea la data de 20 februarie 2008, ulterior formulării acțiunii la data de 13 decembrie 2007.
Cu privire la fondul cauzei, instanța constată că în decizia de impunere nr. 11491/28 martie 2007 este trecută ca obligație fiscală suma de 25.590 lei reprezentând taxă ocupare teren fără forme legale în baza declarației de impunere nr. 3637D, avându-se în vedere suprafața de 8532, potrivit modului de calcul expus prin motivele de recurs.. Această taxă de ocupare teren fără forme legale nu este reglementată de Codul fiscal printre impozitele și taxele locale indicate generic la art. 248, neavând temei legal. Pe de altă parte declarația de impunere 3637D, indicată în decizia de impunere, menționează clădirile pentru care reclamanta datora impozitul corespunzător, aceasta indicând pentru calcularea impozitului pe teren prin declarațiile înregistrate sub nr. 3638D, 3639D, 3640D, 3641D/31 ianuarie 2007 alte suprafețe de teren decât cea de 8532indicată de către recurentă prin motivele de recurs.
În aceste împrejurări, având în vedere și dispozițiile art. 84 Cod procedură fiscală, în mod legal a fost anulată de către prima instanță această obligație fiscală înscrisă în decizia de impunere contestată.
Motivele referitoare la efectele produse de sentința civilă 2/CF/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - devin irelevante în cauză, ținând seama de considerentele expuse anterior, în condițiile în care decizia de impunere contestată nu a avut la bază raportul de inspecție fiscală 5340D/27.02.2006, nefiind menționată în decizia de impunere conform dispozițiilor art. 107 alin. 2 Cod fiscal.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ - fiscal promovat de recurentul - pârâtConsiliul local - Direcția Taxe și Impozite a Municipiului P Nîmpotriva sentinței civile nr. 139/CF/11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - COM P
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi,28 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red. N 05 iunie 2009
Tehnored.
2 ex. 09 iunie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
