Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 531/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 531/R-
Ședința publică din 23 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, G, G, toți cu domiciliul ales în orașul B, str. -, nr, 2, județul V, împotriva sentinței nr. 357 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secțiua comercială și de contencios administrativ- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât ORAȘUL B-PRIN PRIMAR, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-reclamant, personal, acesta având procură judiciară și pentru ceilalți recurenți-reclamanți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant prezent, depune la dosar procură judiciară, iar din partea intimatului-pârât întâmpinare, pe care instanța o califică drept concluzii scrise. Mai precizează că numărul sentinței atacate este 357 din 04 martie 2008, ci nu 207, cum greșit a fost trecut. Nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Recurentul-reclamant prezent, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 7.01.2008, reclamanții, G, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat, din Rm. V, Calea lui, nr. 134 etaj 2, județul V, au chemat în judecată orașul B - județul V, reprezentat prin primar, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pe pârât la plata contravalorii tichetelor de masă, prevăzută de Legea nr.142/1998, care nu au fost acordate în ultimii trei ani, respectiv pe perioada 2004 - 2007, indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data punerii la dispoziția fiecărui funcționar public a tichetelor de masă la care este îndreptățit, în funcție de perioada lucrată.
În motivare s-a arătat că, prin Legea nr.142/1998 s-a stabilit acordarea alocației individuale de hrană, sub forma tichetelor de masă, suportată integral de angajatori, ca o măsură de protecție socială.
Ulterior, însă, în legile bugetului de stat s-au dispus măsuri imperative de înlăturare a acestor drepturi din bugetele proprii ale instituțiilor publice finanțate integral din bugetul statului.
Or, aceste restrângeri sunt nedemocratice și vin în contradicție atât cu normele constituționale, cât și cu cele europene.
De asemenea, s-a precizat că dreptul la o alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă, constituie un drept de remunerare a muncii, ce face parte din conținutul complet al dreptului fundamental la muncă, drept ce nu poate fi restrâns, în mod nediscriminator, ori înlăturat, decât ilegal.
Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios administrativ prin sentința nr.357/04.03.2008, a respins acțiunea reclamanților, ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, s-a reținut că, din probele și actele dosarului, nu a rezultat că pârâtul Orașul B-prin Primar a prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli, pentru perioada 2004-2007, suportarea contravalorii tichetelor de masă, așa cum dispune art.1 alin.1 din Legea 142/1958.
Într-o atare situație, susținerea reclamanților că au dreptul la contravaloarea tichetelor de masă, care nu au fost acordate pe ultimii 3 ani, respectiv pentru perioada 2004 - 2007, este neîntemeiată.
Referitor la tichetele de masă s-a constatat că prin Legea nr. 142/1998 a fost reglementată posibilitatea acordării tichetelor de masă de către angajator salariaților săi, acestea constituind o alocație individuală de hrană, suportată integral de angajator.
Potrivit art. 1 alin. 2, tichetele de masă se acordă însă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori.
Normele de aplicare ale Legii nr. 142/1998 din 14.01.1999 prevăd la art. 1 că angajatorii persoane juridice sau fizice prevăzute la art. 1 din Legea nr. 142 stabilesc împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau cu reprezentanții salariaților, după caz contractarea achiziționării tichetelor de masă cu una sau mai multe unități emitente.
Tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și organizațiile sindicale, iar potrivit art. 2 din Normele de aplicare a legii, clauzele respective trebuie să prevadă numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului, numărul de zile lucrătoare din lună pentru care se distribuie, criteriile de selecție pentru cei care le primesc.
În consecință, acordarea tichetelor de masă este în primul rând o posibilitate a angajatorului și nu o obligație imperativă, pentru că echivalentul acestora se suportă integral din fondurile angajatorului, care trebuie să aibă prevăzut în bugetele de stat sumele cu această destinație.
În al doilea rând, acordarea tichetelor de masă se face după o anumită metodologie care prevede numărul salariaților îndreptățiți, valoarea nominală a tichetului, criteriile de selecție etc. de unde se deduce că nu toți salariații beneficiază de ele.
Deosebit, tichetele se acordă în condițiile stabilite prin contractele colective de muncă în urma negocierii dintre angajatori și sindicate sau reprezentanții acestora, după caz.
Așadar, acordarea tichetelor de masă este o facultate pe care o prevede legea și lăsată la aprecierea instituției publice, dacă dispune de fondurile bănești necesare pentru a le acorda.
Prin urmare, acest drept nu este obligatoriu și nu se poate susține că pârâtul neprevăzând în bugetul anual de venituri și cheltuieli sume cu aceste destinații, ar încălca principiul de aplicare unitară a legii în timp și spațiu, deoarece principiul autonomiei locale dă posibilitatea unităților administrativ-teritoriale de a se gospodări în funcție de veniturile de care dispun.
Faptul că alte autorități publice au aplicat prevederile Legii nr. 142/1998, nu justifică acțiunea formulată de reclamanți din moment ce fiecare instituție bugetară este obligată să respecte planul de venituri și cheltuieli aprobat anual.
Potrivit art.1. alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs, în termen legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- în mod greșit, instanța de fond a apreciat dispozițiile art.1 alin. 2 din Legea nr.142/1998, fără a avea în vedere că funcționarii publici nu au posibilitatea să negocieze salariul la încheierea contractelor de muncă, drepturile lor fiind reglementate prin Legea nr.188/1999 -
- nu s-a observat că neprevederea sumelor de bani în acest titlu în bugetul local, rezultă o culpă a intimatului - pârât, ca și în cazul primelor de vacanță;
- sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii naturii pricinii, în sensul că, pentru aplicarea unitară a legii și eliminarea măsurilor discriminatorii este necesar ca toate persoanele aflate în aceeași situație să beneficieze de aceleași drepturi, în baza principiului egalității de profesie și a relațiilor de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 și Legea nr.193/2006, prevăd doar posibilitatea acordarea tichetelor de masă și cadou, nu și obligativitatea acordării acesteia, nu înseamnă că reclamanții, automat, nu au dreptul la asemenea facilități, deoarece la acordarea acestora se ține seama de caracterul și natura lor, ca măsură de protecție a salariaților pentru asigurarea securității muncii și nicidecum de caracterul facultativ al acestora. Prin aceasta se înlătură și discriminarea față de alte categorii de salariați.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate prin admiterea acțiunii lor.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiurile invocate, dar și în limitele art.3041Cod pr.civilă, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, apreciată ca nefondată, problema dedusă judecății este aceea de a stabili dacă există, într-adevăr, reglementare legală pentru acordarea alocației individuale de hrană, sub forma tichetelor de masă, cu referire la categoria funcționarilor publici.
Or, potrivit dispozițiilor exprese ale legilor bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru anii 2004-2007, este interzisă expres acordarea acestor drepturi, în bugetele instituțiilor publice nefiind prevăzute sume cu o asemenea destinație.
Ca atare, nu se poate spune că judecătorul fondului a aplicat greșit legea în ceea ce-i privește pe reclamanți, ce fac parte din categoria funcționarilor publici, ale căror drepturi sunt stabilite, conform recunoașterii acestora, prin Legea nr.188/1999 -
Legea nr.142/1998 - creează, e drept, cadrul legislativ al unui sistem de protecție socială pentru salariații încadrați în baza unui contract individual de muncă, ce permite acordarea de către angajatori salariaților proprii alocații de hrană sub forma tichetelor, a căror contravaloare este suportată integral de angajator.
Așadar, acordarea alocației individuale de hrană nu reprezintă o obligație legală, ci doar o facultate pentru angajatori ce conduce la efectuarea unei plăți voluntare din partea acestora, fără a considera această bonificație ca drept încorporat celui provenit din remunerarea muncii prestate, așa cum doresc reclamantele să se înțeleagă.
Funcționarii publici au beneficiat de această facilitate numai sub incidența OUG nr.245/2000, act normativ respins, însă, prin Legea nr.725/2001, așa încât dreptul respectiv și-a încetat existența la acel moment.
Ca atare, nici critica cuprinsă în motivul doi de recurs nu poate fi primită, și nu se poate vorbi de o situație de discriminare în raport cu alte categorii de personal care-și desfășoară activitatea în cu totul alt context decât cel vizând calitatea reclamanților din prezenta cale de atac.
Sub acest aspect s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție B când a pronunțat Decizia nr.XIV/18.02.2008, într-un recurs în interesul legii.
Deci, atâta vreme cât nici o dispoziție a actului normativ special de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea acestei facilități, nu se poate vorbi de încălcarea acestuia, ceea ce vor face ca admiterea solicitării reclamanților, să fie în afara reglementărilor legale.
În consecință, neexistând motive care să conducă la modificarea hotărârii atacate, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, G, G, toți cu domiciliul ales în orașul B,-, județul V, împotriva sentinței nr. 357 din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secțiua comercială și de contencios administrativ- complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât ORAȘUL B-PRIN PRIMAR, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/29.05.2008.
Jud.fond Gh.;
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
