Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 532/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 532/R-
Ședința publică din 23 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la Primăria comunei, județul V, împotriva sentinței nr. 313 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secțua comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMUNA -PRIN PRIMAR-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenții-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 4 lei, potrivit chitanței nr. - din 23.05.2008, emisă de Primăria Municipiului Pitești și cu 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurenților-reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătoarea recurenților-reclamanți, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.313 din 26 februarie 2008 Tribunalului Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a fost espinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Comuna, având ca obiect acordarea contravalorii tichetelor de masă pe perioada 2004 - 2007, indexate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință,tribunalula reținut că,în drept, potrivit art.1 din Legea nr.142/1998, cu modificări și completări ulterioare, privind tichetele de masă, angajatorii (societăți comerciale, regii autonome, unități din sectorul bugetar și cooperatist, precum și celelalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă) pot acorda salariaților o alocație sub forma tichetelor de masă, ce se suportă integral pe costuri;că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori; că, potrivit art.2 nr.HG5/1999, cu modificări și completări ulterioare, prin care s-au aprobat Normele de aplicare a Legii 142/1998,angajatorii sunt obligați să stabilească, împreună cu organele sindicale sau reprezentanții salariaților, clauzele acordării tichetelor de masă în cadrul contractelor colective de muncă; că, potrivit art.5 din Norme, în cadrul instituțiilor publice, tichetele de masă pot fi acordate numai în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar "tichete masă"; că potrivit art.7 din Norme,la determinarea sumelor totale destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă se iau în considerare, printre altele, numărul de salariați încadrați cu contracte individuale de muncă ce vor beneficia de această alocație; și că, potrivit art.18 din Norme, la data desfacerii contractului individual de muncă salariatul are obligația să restituie angajatorului tichetele de masă neutilizate în cursul lunii respective.
În fapt, tribunalul, a reținut că, din interpretarea sistematică a acestor texte rezultă că acordarea tichetelor de masă nu este o obligație ce incumbă angajatorului, ci un drept de natură salarială, care poate fi acordat sau nu de către acesta; că, sumele destinate acoperirii valorii tichetelor de masă trebuie prevăzute distinct cu această destinație în bugetele unităților din sistemul bugetar și, în plus, beneficiarii acestor alocații nu pot fi decât salariații încadrați cu contract individual de muncă.
În speță, tribunalul a constatat că reclamanții au calitatea de funcționari publici și nu de personal contractual, iar din întâmpinarea depusă la dosar, rezultă că pentru perioada 2004 - 2007 în bugetele anuale ale comunei nu au fost prevăzute distinct sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea ca nefondată.
La 18.03.2008, reclamanții, au declarat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
În motivare se susține că, reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei comunei și în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 aceștia au dreptul să primească o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă care se suportă integral pe costuri de către angajatori; că raporturile lor de serviciu sunt similare contractelor individuale de muncă și că nu li s-au acordat tichete de masă, motivat de lipsa fondurilor însă, conform art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, sumele se plătesc în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate pentru celelalte categorii de angajatori; că, în consecință, pârâta avea obligația să prevadă în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare acoperirii acestor drepturi; că alte instituții bugetare au aplicat prevederile Legii 142/1998 și nu au considerat că acordarea tichetelor de masă reprezintă o facultate, ci o obligație prevăzută de lege; că, legea se aplică nediscriminatoriu, pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, conform principiului egalității în profesie și al relațiilor de muncă consacrat de dreptul internațional al muncii; că există salariați din alte domenii ale sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă și refuzul pârâtei de a acorda aceste tichete reprezintă o discriminare între salariații din sectorul bugetar, care încalcă dispozițiile art. 41 alin.2 și art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzic orice discriminare între salariații din același sector de activitate.
Se mai susține că personalului contractual din cadrul Primăriei le-a fost recunoscut dreptul la tichetele de masă pe perioada anilor 2004 - 2007, de către instanțele speciale de conflicte de muncă.
La dosar a fost depusă Hotărârea nr.20/2008, emisă de Consiliul Local, cu privire la rectificarea bugetului local pe anul 2008.
Recursul nu este fondat.
Nu sunt fondate criticile încadrate corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
1. Curtea constată că,rațione personae(după criteriul persoanei) funcționarii publici nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr.142/1998, această lege reglementând numai pentru salariați dreptul acestora de a dobândi tichete de masă.
De asemenea, curtea mai constată că, așa cum a reținut și instanța de fond, acest drept nu este absolut ci este doar o facultate pentru angajatori, el făcând obiectul negocierilor la încheierea contractului colectiv de muncă.
În concluzie, reclamanții nu pot pretinde obligarea Comunei la acordarea tichetelor de masă, deoarece nu sunt întrunite condițiile arătate mai sus.
2. Curtea mai constată că reclamanții nu sunt victime ale unei discriminări, așa cum susțin aceștia, deoarece, funcționarii publici nu pot fi asimilați cu personalul contractual, acesta fiind și motivul pentru care primii sunt subordonați regimului stabilit prin statutul special al funcționarilor publici, ei fiind salarizați după criterii speciale în raport cu cele ale personalului contractual.
În concluzie, nici această critică nu este fondată.
3. În fine, curtea constată că în timpul procesului pârâta a emis o hotărâre de rectificare a bugetului local pe anul 2008, în care sunt prevăzute sumele necesare acordării tichetelor de masă pe anii 2004 - 2007. Această hotărâre vizează salariații în cadrul Primăriei și nu funcționarii publici, astfel că ea nu poate fi luată în considerare.
Văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, cu domiciliul ales la Primăria comunei, județul V, împotriva sentinței nr. 313 din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMUNA -PRIN PRIMAR-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
//2 ex.
Jud.fond:
.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță
