Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 531/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 531/2009
Ședința publică de la data de 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 2: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 3: Morina
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 77/CA din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant și consilier juridic A, cu delegație de reprezentare din partea intimatului-pârât Primarul Orașului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a formulat recurs reclamantul, recurs declarat în termen, motivat și legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
Reprezentantul intimatului-pârât depune, în două exemplare, întâmpinare la motivele de recurs, un exemplar fiindu-i înmânat recurentului-reclamant.
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul, critică sentința recurată sub aspectul nereținerii de către instanța de fond a disocierii funcției de secretar de cea a altor funcții publice, respectiv atribuțiile pe care le are în plus un secretar și caracterul obligatoriu al acestora. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reprezentantul intimatului având cuvântul, solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 4314/103/15.12.2008 reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului, să se dispună:
- obligarea pârâtului la acordarea indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, retroactiv, începând cu data de 19.11.2005, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;
- acordarea acestui drept și pentru viitor până la încetarea existenței lui;
- obligarea pârâtului să dispună consemnarea în carnetele de muncă a indemnizației de dispozitiv;
- obligarea acestuia la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 77/CA din 19.02.2009 Tribunalul Neamța respins acțiunea pentru următoarele considerente:
Reclamantul este funcționar public, fiind secretar al orașului și se consideră îndreptățit să beneficieze de indemnizația de dispozitiv prevăzută de Ordinul nr. 496 din 28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Acțiunea reclamantului se dovedește neîntemeiată.
Indemnizația de dispozitiv este un drept acordat inițial cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din unitățile militare, conform Legii nr. 138/1999.
Ulterior demilitarizării poliției, funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, li s-a conferit în continuare acest drept bănesc, stabilit conform Ordinului nr. 496/28.07.2003 la pct. 9.2.
Deși ulterior au fuzionat Ministerul Administrației și Internelor cu Ministerul Administrației Publice, formând Ministerul Internelor și Reformei Administrative, dreptul recunoscut de Ordinul nr. 496/2003 al nu se extinde asupra întregului personal al, ci se limitează la personalul căruia i s-a adresat inițial. Aceasta, deoarece Ordinul nr. 496/2003 constituie un act administrativ ale cărui efecte se răsfrâng numai asupra personalului nu și asupra altor persoane.
De asemenea, indemnizația de dispozitiv a fost și este acordată acelei categorii de personal (de regulă militari) care, prin natura activității lor, pot fi oricând chemați în afara programului pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu. Nu aceeași este situația funcționarilor publici din administrația publică a căror prezență în afara programului la locul de muncă este excepțională și facultativă și se încadrează la categoria de ore suplimentare.
Faptul că funcționarii din cadrul poliției colaborează în mod direct cu funcționarii publici din administrația publică locală, nu justifică acordarea acelorași drepturi bănești ambelor categorii de funcționari, atâta timp cât pentru aceștia din urmă nu există același temei legal de acordare a pretinsei indemnizații și cât timp atribuțiile celor două categorii sunt diferite.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamantul a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
În contextul reținut de instanță rezultă faptul că funcționarii din cadrul instituțiilor prefectului care primesc legal acest drept fac parte din,personalul inițial" la care se referă instanța, excluzând nejustificat aceste instituții din categoria organelor locale ale administrației publice locale.
Față de acordarea sporului de dispozitiv funcționarilor din cadrul instituțiilor prefectului, precum și altor funcționari publici și neacordarea sporului de dispozitiv secretarilor unităților administrativ teritoriale se creează o veritabilă discriminare, prohibită de Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 și de art. 16 din Constituție.
Secretarul unității administrativ teritoriale, deși este funcționar public, are atribuții prevăzute de legi speciale care sunt obligatorii, nu facultative, iar îndeplinirea acestora nu presupune compensarea lor cu ore suplimentare. Instanța nu a delimitat funcția publică de atribuțiile de serviciu și nici atribuțiile stabilite prin lege de cele stabilite de conducătorul instituției sau consiliul local.
Instanța de judecată a generalizat discutarea acordării dreptului solicitat la toate categoriile de funcționari fără a ține seama de caracterul de excepție al cererii deduse judecății, excepția rezultând din înseși atribuțiile obligatorii stabilite de lege în sarcina secretarului unității administrativ teritoriale și care sunt în deplină concordanță cu activitatea rezultată din noțiunea și termenul de,dispozitiv".
De asemenea, în mod greșit, instanța a reținut colaborarea dintre cele două categorii de funcționari. În cauză, nu este vorba de o colaborare între secretar și funcționarii de la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor printre care se află și cadre militare, ci este vorba despre o subordonare în sensul OG82/2001.
Recursul nu este fondat.
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații șiindemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de oindemnizație de dispozitiv lunară de 25%din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referindu-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale, semnalate de recurent, nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
În ceea ce privește hotărârile judecătorești prin care problema acordării indemnizației de dispozitiv a fost soluționată în mod diferit de instanțele de fond este de constatat, pe de o parte, că practica instanțelor naționale nu constituie izvor de drept în sistemul judiciar român. Pe de altă parte, în cauza Beian contra România, în ceea ce privește încălcarea art. 14 din Convenție referitor, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a reținut ca relevantă existența unorsimple divergențe de jurisprudență, care sunt consecința inerentă oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond, ci neîndeplinirea de către Înalta Curte de Casație a rolului său de regulator al acestor conflicte.
Discriminarea - invocată, de asemenea, de recurent - se constată în raport de anumite criterii - definite atât de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și de art. 1 din Protocolul nr. 12 la convenție, cât și prin art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/1999 - criterii a căror incidență în cauză nu poate fi reținută. Nu se poate vorbi de discriminare în materia salarizării decât în măsura în care se constată existența unor condiții de egalitate, astfel cu se prevede expres prin art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 137/1999; ori, în cauză, asemenea de condiții de egalitate nu subzistă dat fiind statutul socio-profesional, cariera profesională, îndatoririle de serviciu și răspunderile diferite ale cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999, pe de o parte și funcționarii publici, pe de altă parte.
Nu poate fi reținut nici un argument pentru care secretarilor unităților administrativ teritoriale să li se creeze un regim distinct de al celorlalți funcționari publici, astfel cum pretinde recurentul. Potrivit art. 116 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 (republicată în Monitorul Oficial al României 123/20.02.2007) secretarul este funcționar public de conducere, aplicându-i-se, potrivit alin. 4, prevederile legislației privind funcția publică și funcționarii publici în ceea ce privește recrutarea, numirea, suspendarea, modificarea, încetarea raporturilor de serviciu și regimul disciplinar.
Nu doar pentru secretarul unității administrativ teritoriale este obligatorie îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ci pentru toate categoriile de funcționari publici, în acest sens fiind dispozițiile art. 43, 45, 48 din Legea nr. 188/1999.
Salarizarea reclamantului, în calitatea sa de secretar al orașului, s-a făcut, în anul 2005, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2004 aprobată prin Legea nr. 9/2005, anexa nr. IV lit. A; începând cu anul 2007 salarizarea se face în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, anexa nr. IV lit. de salarizare prevăzute în aceste anexe au fost stabilite avându-se în vedere categoria, clasa, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice, gradul profesional al funcției publice și nivelul la care se prestează activitatea; la salariul de bază prevăzut în anexe se adaugă sporurile și alte drepturi expres reglementate de cele două acte normative în domeniul salarizării (între care nu se regăsește indemnizația de dispozitiv). Prin urmare, nu mai este necesară intervenția instanței pentru a stabili un alt nivel al salarizării în funcție de complexitatea atribuțiilor specifice fiecărei funcții publice, în cauză specifice funcției de secretar al unității administrativ teritoriale.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale sus analizate; de aceea, hotărârea va menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 77/CA din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Orașului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.sent.
Red. și tehnored.dec.rec.-
2 ex.
02.06.2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Mona Gabriela Ciopraga, Morina
