Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 539/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 539/R-CONT
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V, str. - - nr. 7. județul V, împotriva sentinței 274 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ- complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-au depus la dosar din partea intimatei-pârâte cerere prin care solicită comunicarea motivelor de recurs pentru a formula apărarea, cât și întâmpinare.
Curtea respinge cererea formulată de intimata-pârâtă, având în vedere că aceasta a formulat întâmpinare.
Se constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă potrivit dispoz. art. 242 pct. 2 Cod pr.civilă.
Curtea constată recursul în stare de judecată, analizează actele și lucrările dosarului și se retrage către deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 24.09.2008, reclamanta, din Rm. V,- A, jud. Vac hemat în judecată Casa Județeană de Pensii V, cu sediul în Rm. V, - lui, nr. 157-159, jud. V, solicitând instanței de contencios administrativ ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta a emite o decizie prin care să-i acorde un spor lunar din 30 % din salariul de bază aferent funcției de consilier juridic pe care o îndeplinește, reprezentând spor de confidențialitate și spor de mobilitate începând cu data de 1.11.2007 și pentru viitor.
În motivarea acțiunii se arată că petenta îndeplinește funcția de consilier juridic la Casa Județeană de Pensii V de la data de 1.11.2007 iar prin referatul nr. 11300 din 5.11.2007 a solicitat pârâtei acordarea unui spor lunar de 30% din salariul de bază aferent funcției de consilier juridic pe care o îndeplinește reprezentând spor de confidențialitate și spor de mobilitate, așa cum dispune Legea nr. 514/2003 privind exercitarea profesiei de consilier juridic și OG nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Se precizează că solicitarea acestor drepturi se bazează pe dispozițiile art. 60 alin. 2 din Statutului profesiei de consilier juridic, care în considerarea specificului muncii și a importanței sociale a profesiei acordă posibilitatea negocierii pretențiilor suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Potrivit acestor dispoziții, consilierul juridic are dreptul să negocieze cele două clauze așa cum sunt definite de art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, în stabilirea și acordarea drepturilor de natură salarială raportate la prevederile Legii nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici.
Întrucât pârâta nu a soluționat cererea formulată de petentă în termen de 10 zile de la înregistrare, așa cum dispune art. 31 pct. 3 și 4 din OG nr. 2/2006, s-a declanșat prezentul litigiu cu obiectul menționat.
În dovedirea acțiunii s-a solicitat proba cu acte.
Acțiunea a fost timbrată legal și s-a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea de la fila 11 dosar, reclamanta a renunțat la judecată pentru ca ulterior să revină asupra acesteia, implicit, prin cererea de la fila 58 dosar, depusă la 25.11.2008, în sensul că își modifică obiectul acțiunii, solicitând instanței să constate preexistența dreptului prevăzut de Legea nr.514/2003 și să cuantifice procentul prin care se acordă cele două sporuri de mobilitate și confidențialitate având în vedere lacuna legislativă existentă.
S-a invocat cauza "Păduraru împotriva României", prin care statul român a fost sancționat pentru faptul că nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a avea o legislație corectă și fără lacune legislative care să nu conducă la interpretări.
Prin întâmpinarea de la fila 5 dosar, Casa Județeană de Pensii Vai nvocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la conținutul sentinței nr. 783 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr-, irevocabilă prin nerecurare, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, fiind identitate de părți, obiect și cauză.
Prin sentința nr. 274/17 Februarie 2009 TRIBUNALUL VÂLCEA SECȚIA COMERCIALĂ SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV - Completul specializat în contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de Casa Județeană de Pensii V, cu sediul în Rm. V,--159, județul V, prin cererea de la fila 5 dosar. Și a respins acțiunea formulată reclamanta în contradictoriu cu pârâta CASA JUDETENĂ DE PENSII V, având ca obiect emiterea unei decizii prin care să i se acorde un spor lunar de 30 % din salariul de bază aferent funcției de consilier juridic pe care o îndeplinește, reprezentând spor de confidențialitate și spor de mobilitate, începând cu data de noiembrie 2007 și pentru viitor.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că din actele dosarului, rezultă că prin sentința nr. 783 din 10 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva Casei de Pensii V prin care se solicita ca aceasta din urmă să fie obligată a emite o decizie prin care să i se acorde un spor lunar de 30 % din salariul de bază aferent funcției de consilier juridic pe care o îndeplinește, reprezentând spor de confidențialitate și mobilitate începând cu data de 1 noiembrie 2007 și pentru viitor.
S-a reținut că faptul că prin cererea de la fila 58 dosar, petenta solicită instanței să constate preexistența dreptului prevăzut de Legea nr. 514/2003 și să-l cuantifice, nu schimbă datele problemei, întrucât în realitate se urmărește același lucru și ca atare identitatea de părți, obiect și cauză subzistă.
Prin notele scrise de la filele 71-73 dosar, reclamanta, potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil, a reiterat aceeași motivare în fapt și în drept din acțiunea inițială introductivă la instanță, ceea ce confirmă că obiectul prezentei cauzei este identic cu cel în care a fost pronunțată sentința nr. 783/10 iunie 2008, la care s-a făcut referire mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și aplicarea corectă a legii.
În motivare s-a arătat că, sentința atacată este nelegală, deoarece instanța nu a ținut seama de cererea precizatoare de la fila 58 dosar fond prin care reclamanta a modificat obiectul acțiunii solicitând instanței să constate preexistența dreptului prevăzut de Legea nr.514/2003 și Statutul profesiei de consilier juridic raportat la art.25 și art.26 din Codul muncii.
De asemenea s-a solicitat cuantificarea procentelor prin care se acordă cele două sporuri, având în vedere lacuna legislativă.
Se susține că în dosarul - al Tribunalului Vâlceas -a formulat o altă acțiune având ca obiect constatarea preexistenței dreptului și cuantificarea procentului pentru cele două sporuri, obiect diferit de cel din dosarul nr-.
De asemenea se arată că pârâta a invocat greșit autoritatea de lucru judecat, deoarece în primul dosar a solicitat acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în procent de 15%, așa cum a obținut colegii săi tot prin hotărâri judecătorești, iar în dosarul de față s-a solicitat să se constate preexistența dreptului și cuantificarea procentului prin care se acordă cele două sporuri.
Ca atare, se susține că nu sunt întrunite condițiile art.1201 cod civil cele două cauze având obiecte diferite.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat în cauză, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1201 civ. ste lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
În prezenta cerere, reclamanta se judecă în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii, cerința identității părților fiind îndeplinită față de cererea ce a format obiectul dosarului nr-.
De asemenea, obiectul și cauza celor două acțiuni sunt aceleași. Cauza celor două cereri este aceeași, reclamanta făcând trimitere în ambele cereri la dispozițiile Codului muncii - art.25 și art.26, în completarea Statutului profesiei de consilier juridic și invocând neacordarea acestor sporuri.
De asemenea, obiectul celor două cereri este identic, având în vedere că prin acesta se înțelege bunul ca substanță (suma), respectiv dreptul care poartă asupra acestuia. Astfel, în prima cerere reclamanta solicită acordarea unor sporuri lunare, de confidențialitate și de mobilitate, pe care le-a cuantificat, câte 15% din salariul de bază, iar în prezenta cerere pretinde instanței să cuantifice procentul acelorași două sporuri.
Această formulare distinctă nu poate atrage concluzia lipsei identității între obiectele celor două cereri, întinderea dreptului solicitat nefiind mai mare în cauza de față, dimpotrivă lăsându-se la latitudinea instanței determinarea acesteia. Faptul că legiuitorul nu ar fi prevăzut cuantumul celor două sporuri, nu schimbă obiectul cererii de față în care se solicită aceleași sporuri, de mobilitate și confidențialitate.
De asemenea, faptul că în dosarul soluționat prin sentința nr.783/10.06.2008, s-a solicitat obligarea la emiterea unei decizii de acordare a celor două sporuri, iar în prezenta cerere se solicită să se constate preexistența acestor drepturi, nu are relevanță sub aspectul autorității de lucru judecat, ci, cel mult, numai în ce privește raportul între acțiunea în realizare și acțiunea în constatare. Or, o acțiune în constatare nu poate fi promovată atâta vreme cât reclamantul poate cere realizarea dreptului potrivit art.111 Cod procedură civilă. -se același scop și în cea de-a doua cerere formulată, respectiv încasarea sumelor aferente celor două sporuri, este cert că obiectele celor două cereri sunt aceleași.
Instanța mai reține că cererea inițială a fost soluționată pe fond, nefiind reținută incidența nici unei excepții procesuale iar hotărârea este irevocabilă prin nerecurare.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 274 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ - complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în Râmnicu V,--159, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/19.05.2009
Jud.fond Gh.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
