Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 542/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 542/2008

Ședința publică de la 29 Februarie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Rodica Filip

JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța

JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon

GREFIER:

S-a luat spre examinare recursul declarat de către chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, împotriva sentinței civile nr. 2048/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ G, MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari drepturi salariale.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recurentul este scutit de la plata taxei de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită și s-a solicitat judecarea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 242 alineat 2 Cod procedură civilă.

Curtea, în raport de obiectul cauzei și față de înscrisurile existente la dosar, apreciază că sunt suficiente probe la dosar pentru justa soluționare a cauzei și o reține în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.2048/19.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Cluja respins excepțiile invocate de Ministerul Justiției- Administrația Națională a Penitenciarelor privind prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii. A respins excepția privind lipsa calității procesuale a Administrație Naționale a Penitenciarelor și drept consecință a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, PENITENCIARUL CU REGIM DE MAXIMĂ SIGURANȚĂ G, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și a MINISTERUL JUSTIȚIEI. Pârâții și chemații în garanție au fost obligați să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu pe perioada 29.09.2004 -31.12.2004 și 01.01.2005- 07.11.2005.

În motivarea sentinței s-a reținut că este nefondată excepția prematurității acțiunii întrucât dreptul de a cere executarea s-a născut după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat concediul de odihnă, că dreptul a fost suspendat succesiv, iar la expirarea duratei de suspendare a reintrat în vigoare dispoziția legală suspendată, astfel că dreptul la acțiune al reclamanților este actual.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii întrucât reclamanții au invocat refuzul conducătorului unității de a le recunoaște drepturile de natură salarială, nu au contestat un anumit act administrativ, astfel că nu sunt incidente dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.

Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta a fost funcționar public în cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranță G, că în baza art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 avea dreptul la prima de concediu. Suspendarea acestui drept prin acte normative succesive nu echivalează cu înlăturarea dreptului sau restrângerea acestuia în raport cu dispozițiile Constituției și ale Codului muncii. În opinia tribunalului la încetarea măsurii de suspendare a reintrat în vigoare dispoziția legală suspendată, conform art.64 alin.2 din Legea nr.24/2000.

Drept consecință tribunalul a apreciat că acțiunea este fondată și că obligația privind plata sumelor reprezentând prima de vacanță revine angajatorului, iar Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor au obligația de a cuprinde în bugetele proprii sumele necesare plății acestor drepturi.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.

În opinia recurentului nici unul din temeiurile de drept reținute în motivarea hotărârii nu justifică stabilirea obligației în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor. În acest sens recurentul face trimitere la dispozițiile art.4 alin.1 și 2, art.14, art.15 și art.18 din Legea nr.500/2002. Se motivează că recurentul nu poate fi obligat să includă în bugetul pe anul 2008 sumele necesare plății primelor de vacanță pentru perioada 29.09.2004 -31.12.2004 și 01.01.2005- 07.11.2005 atât timp cât acestea nu au fost aprobate prin legi bugetare anuale și cât timp acesta nu este în drept să inițieze demersurile necesare alocării acestor sume.

Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.

Curtea, analizând recursul declarat reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu participă în mod direct la raportul de serviciu dintre funcționarii publici și autoritatea publică corespunzătoare, cererea de chemare în garanție este justificată în considerarea atribuțiilor distincte și diferite pe care cele două, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, le au în materia planificării și administrării finanțelor publice.

Este evident că Ministerul Justiției nu poate dispune de alte fonduri decât în limita creditelor bugetare aprobate, astfel că asumarea unui angajament legal nu se poate face decât în cadrul unui aranjament bugetar, iar în cadrul unui astfel de aranjament Ministerului Economiei și Finanțelor îi revine sarcina de a elabora fișa financiară, ca document necesar, pentru dezbaterea proiectului de modificare a legii bugetului (art.15 din Legea nr.500/2002).

În plus, din întreaga economie a art.19 din Legea nr.500/2002 și în special din conținutul lit.a și f reiese justificarea legitimării procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, aceasta fiind autoritatea care, ulterior aprobării bugetului cu clasificațiile corespunzătoare, pentru situații excepționale, cum este și aceea de a plăti drepturi salariale restante necuprinse în bugetul inițial, are obligația de a propune și justifica rectificarea bugetului de stat.

Deși potrivit art.47 alin.2 din Legea nr.500/2002, de principiu, alocațiile pentru cheltuieli de personal, așa cum au fost aprobate nu pot fi virate și utilizate în alte articole de cheltuieli, din întreg conținutul acestui articol rezultă că este posibilă virarea unor credite de la un capitol la altul, iar în acest sens rolul hotărâtor revine Ministerului Economiei și Finanțelor.

Prin urmare admiterea cererii de chemare în garanție este justificată tocmai pe atribuțiile acestui minister astfel că susținerile făcute în recurs și întemeiate pe conținutul art.14,17 și 18 din Legea nr.50/2002 sunt nefondate urmând a fi respinse.

Chiar dacă bugetele pe anul 2008 au fost deja aprobate, din conținutul art.7 al OUG nr.146/2007 rezultă că ordonatorii principali de credite au obligația de a asigura aplicarea prevederilor acestei ordonanțe, cu prioritate din economiile obținute la cheltuielile de personal din posturile vacante. Ori, este evident că în măsura în care ordonatorii principali de credite nu sunt în măsură să asigure plata primelor de vacanță, aceștia vor fi obligați să solicite Ministerului Finanțelor Publice asigurarea alocațiilor corespunzătoare.

Drept consecință în temeiul art.20 din Legea nr.554 raportat la art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, menținând în întregime hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2048 din 19 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - -

Red./

2 ex./20.03.2008

Președinte:Rodica Filip
Judecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 542/2008. Curtea de Apel Cluj