Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 540/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 540/2008
Ședința publică de la 29 Februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 3: Sergiu Leon
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3748 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, având ca obiect suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal și asistat de avocat din cadrul Baroului M, cu delegație de reprezentare la dosar, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentului depune la dosar taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aspect față de care, Curtea, constată că recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată și că la data de 20 februarie 2008 s-a înregistrat întâmpinare din partea intimatului care se comunică și cu reprezentantul recurentului.
Reprezentantul recurentului invederează instanței că dosarul de fond a fost strămutat la Tribunalul Brașov și are termen de judecată în data de 21 martie 2008, depunând în acest sens o dovadă. Totodată invederează că nu mai are de formulat alte cereri.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și a dispune suspendarea efectelor Ordinului nr. 274 din 15 noiembrie 2007, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de ales local al recurentului, pentru motivele invocate în recurs și susținute oral în fața instanței cu ocazia acordării cuvântului pe fond, fără cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părților reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.3748 din 4 decembrie 2007 a Tribunalului Maramureșs -a respins cererea de suspendare a efectelor actului administrativ, Ordinul nr.274/15.11.2007 a Prefectului Județului M, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată, reclamantul, a arătat că prin ordinul atacat s-a constatat încetarea de drept a mandatului său de ales local, în temeiul art. 87 lit. "k" din Legea nr.161/2003, reținându-se, în aprecierea sa, în mod eronat că există incompatibilitate între funcția de expert tehnic judiciar în specialitatea topografie și aceea de viceprimar al municipiului B
Mai arată că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, modificată, respectiva atacat cu plângere prealabilă ordinul emis de pârâtă, este o situație bine justificată și se află în situația de a suferi o pagubă iminentă, respectiv un prejudiciu material viitor și previzibil, deoarece în ipoteza în care efectele ordinului nu ar fi suspendate, nu ar încasa drepturile salariale cuvenite.
Se specifică că dacă efectele ordinului nu vor fi suspendate va suferi și un prejudiciu de imagine, fiind un cunoscut om politic.
Un alt motiv care face ca cererea sa să fie întemeiată, este aceea că, dată fiind funcția sa de viceprimar al municipiului B M, nu ar mai putea fi exercitată în perioada desfășurării procedurii de soluționare a plângerii prealabile și a acțiunii în contencios administrativ, durata mandatului fiind limitată, acesta expirând în vara anului 2008.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea cererii reclamantului, considerând că acestuia nu i se produce o pagubă iminentă.
Tribunalul a reținut că reclamantul a formulat o cerere în contencios administrativ având ca obiect, suspendarea efectelor Ordinului nr.274/15.11.2007 a Prefectului Județului M, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de ales local al reclamantului.
A mai reținut prima instanță că prin art. 14 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a urmărit să apere persoana interesată împotriva unei pagube iminente care cu greu ar putea fi acoperită, chiar dacă actul administrativ care le-ar cauza ar fi ulterior anulat, iar în speță nu sunt dovezi din care să rezulte că reclamantului i s-ar produce o pagubă iminentă prin împiedicarea sa de a-și desfășura activitatea, deoarece chiar în ipoteza în care actul administrativ emis va fi anulat, reclamantul va putea beneficia, retroactiv, de toate drepturile salariale care i s-ar cuveni.
Cât privește susținerea că, dat fiind caracterul limitat al funcției pe care o deține, mandatul său expirând în vara anului 2008, consideră că se impune suspendarea efectului ordinului, tribunalul a arătat că legiuitorul a găsit soluționarea unei astfel de situații, în sensul că potrivit Legii nr.215/2001, a administrației publice locale, republicată, când viceprimarii se află în imposibilitatea executării atribuțiilor din diferite cauze, atribuțiile acestuia sunt delegate altor persoane, ceea ce s-a și realizat în speță.
Prin Dispoziția nr.14172/16.11.2006 a Primarului municipiului B M, atribuțiile reclamantului au fost delegate celui de al doilea viceprimar și secretarului municipiului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și a dispune suspendarea efectelor Ordinului nr. 274 din 15 noiembrie 2007, prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de ales local a petentelui.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin ordinul atacat s-a constatat încetarea de drept a mandatului de ales local a reclamantului în temeiul art. 87 lit. k, din Legea nr. 161/2003.
Recurentul consideră că nu există nici un fel de incompatibilitate în sensul Legii nr. 161/2003, între funcția de viceprimar și calitatea de expert tehnic judiciar.
Arată că prin expunerea de motive a Legii nr. 161/2003, legiuitorul a înțeles să arate care sunt categoriile de relații sociale generale, ce urmează a fi reglementate prin norme juridice sancționatoare pentru ca astfel de fenomene să nu se mai producă.
La pagina 5 din expunerea de motive se arată că "Unul din cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurat prin Titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor".
Iar conflictul de interese este definit ca fiind: "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție are un interes de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin, potrivit Constituției și altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".
Organizarea și desfășurarea activității de expert tehnic judiciar este reglementată prin prevederile nr.OG 2/2000, privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002.
Imediat după alegerea în funcția de viceprimar, reclamantul a solicitat Ministerului Justiției suspendarea din calitatea de expert tehnic judiciar pe perioadă exercitării mandatului în ipoteza în care se apreciază că există incompatibilități între cele două calități. Prin adresa nr. 24//10/01.2006, Ministerul Justiției i-a răspuns că, în conformitate cu prevederile art. 15 și 34 din sus amintitul act normativ, efectuarea expertizelor tehnice dispuse de organele judiciare este obligatorie, iar neefectuarea acestora din cauze imputa bile, atrage după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă sau penală a expertului tehnic respectiv.
De asemenea, în nenumărate rânduri a încunoștiințat instanța de judecată care l-a numit expert tehnic în dosarele de pe rol, că are și calitatea de viceprimar, iar prin mai multe încheieri de ședință s-a considerat că nu există nici un fel de incompatibilitate între funcția de viceprimar și calitatea de expert tehnic judiciar.
Mai mult, Guvernul României, a apreciat prin adresa nr. 1974/FI din 19 iunie 2003, că Legea nr. 161/2003, nu interzice funcționarului public să fie numit expert judiciar sau să fie autorizat să facă evaluări, această apreciere fiind aplicabilă, și aleșilor locali.
In consecință, reclamantul reține că activitatea de expert tehnic judiciar nu reprezintă o activitate renumerată de natură să atragă incompatibilitate cu calitatea de ales local, întrucât este o activitate de interes public, sumele de bani încasate din această activitate sunt "Ia vedere", onorariul expertului fiind stabilit și verificat de către instanța de judecată, nu există reglementată nici un fel de procedură de suspendare din această calitate pe perioada exercitării mandatului de ales local, iar radierea de pe experților autorizați este de natură a produce prejudicii, iar exercitarea acestei activități nu se suprapune cu scopul Legii nr. 161/2003, nefiind vorba despre o activitate care să influențeze realizarea sarcinilor ce derivă din calitatea de ales local, ci o activitate total transparentă realizată în interes public.
Recurentul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.554/2004, deoarece în ipoteza în care efectele ordinului nu ar fi suspendate petentul ar suferi importante prejudicii materiale, în sensul că nu ar mai încasa drepturile salariale cuvenite din exercitarea mandatului de ales local, precum și cele rezultate din participarea la ședințele comisiei locale de fond funciar, unde este membru petentul, după cum și prejudicii de imagine, dat fiind faptul că, aceste este un cunoscut om politic local.
Suspendarea efectelor este întemeiată și datorită faptului că, funcția de viceprimar al municipiului B M, pe care o deține petentul, nu ar mai putea fi exercitată în perioada derulării procedurii de soluționare a plângerii prealabile și acțiunii în contencios administrativ, iar durata mandatului este limitată, expirând în vara anului 2008. Aprecierea instanței potrivit căreia, legiuitorul a "găsit soluționarea unei astfel de situații", prin aceea că, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, atunci când viceprimarii se află în imposibilitatea executării atribuțiilor din cauze diferite, acestea sunt delegate altor persoane, este eronată, deoarece norma legală instituită prin prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, conferă protecție persoanei nedreptățite prin actul al cărei legalitate este contestată, iar nu instituției publice emitentă a actului atacat.
Prin întâmpinarea depusă ntimata INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI Mas olicitat respingerea recursului reclamantului, susținând în motivare, în esență, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond se poate pronunța în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Această formulare sugerează că ar fi necesare două condiții: 1. caz bine justificat; 2. prevenirea unei pagube iminente.
Analiza instanței urmează să se refere la cea de-a doua condiție, pentru a nu prejudicia cu nimic acțiunea pe fond, lipsa unei pagube iminente, în înțelesul conferit de lege acestei sintagme, fiind suficientăeo ipsopentru respingerea acțiunii și, subsecvent, a recursului.
Prin urmare, instanța urmează să analizeze numai existența unei pagube iminente pe care executarea actului administrativ atacat ar produce-o, însă ținând cont de toate interesele confruntate în proces.
În analiza unei cereri de suspendare, instanța este obligată să analizeze, cu grijă sporită, întreg amalgamul de interese divergente, care îi sunt prezentate, pentru a alege calea cea mai puțin prejudiciabilă. În alți termeni, este posibil ca și în cazul în care se dovedește existența unei pagube iminente pe care executarea actului administrativ atacat ar produce-o, cererea să fie respinsă dacă,exempli gratia, prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca pârâtului ar fi mai M, sau paguba reclamantului ar putea fi lesnicios reparată ulterior.
Eliminarea, în această materie, a cerinței caracterului ireversibil al pagubei nu înseamnă că instanța nu va ține cont de acest aspect, ci doar că nu va fi singurul luat în considerare, cu ocazia aprecierii echilibrului între varietatea de interese divergente unul din factori trebuind să fie și posibilitatea de reparare a pagubei, sub aspectul proporției și rapidității reparației.
Cu alte cuvinte, trebuie luate în calcul posibilitățile de întoarcere a executării, aceasta fiind modalitatea de reparare a pagubei suferite, cu cât aceasta este mai dificilă, cu atât mai mult se impune suspendarea actului administrativ.
Din această perspectivă, Curtea reține că paguba reclamantului ar putea fi lesnicios reparată ulterior și în ipoteza admiterii acțiunii în anulare, aspect corect sesizat de prima instanță. Într-adevăr, acesta ar avea în acest caz de recuperat unele drepturi bănești, solvabilitatea statului fiind prezumată întotdeauna.
În ceea ce privește prejudicierea alegată a imaginii recurentului ca om politic, Curtea observă că numai prejudiciile materiale dau dreptul la obținerea suspendării, discuția sub acest aspect fiind, deci, inutilă.
În altă ordine de idei, recurentul se referă și în recurs, cum a făcut-o, de altfel, și în acțiune, la presupuse prejudicii care ar fi încercate de autoritatea locală, ceea ce excede semnificativ interesului său personal, care îi circumscrie cadrul pretențiilor pe care le poate invoca. Astfel, atât eventuala perturbare a activității, cât și imposibilitatea exercitării funcției de viceprimar sunt chestiuni pe care numai administrația locală le poate invoca, ținând de activitatea sa, nu și reclamantul, care trebuie să privească procesul din unghiul folosului practic concret pe care personal poate să îl obțină, nu și din perspectiva interesului public, care nu are legătură cu situația sa de litigant.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 alin. 1. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3748 din 4 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
RED./MR
10.03.08/2 EX.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Eleonora Gheța, Sergiu Leon
