Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 543/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZI A Nr. 543/ DOSAR Nr-
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de pârâții MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, PRIMĂRIA MUN. - PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUN. împotriva sentinței civile nr.405/CA din 9.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)".
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 27 ianuarie 2009, reclamantul din a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul prin Primar, solicitând pe carea contenciosului administrativ
- anularea Dispoziției primarului nr. 9723/18.XI. 2008, emisă de pârât și Dispoziția Primarului nr. 17/15.01.2009, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- a Tribunalului Brașov.
În acest dosar instanța a pronunțat sentința civilă nr. 405/CA/9.04.2009, prin care a dispus următoarele:
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun., și, in consecință:
A anulat dispozițiile nr. 9723/18.11.2008 și 17/15.01.2009 emise de pârât.
A respins acțiunea reclamantului, in contradictoriu cu pârâții Mun. și Primăria Mun., având in vedere admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și, respectiv, a excepției lipsei capacității procesuale.
A obligat pârâtul Primarul Mun. să plătească reclamantului suma de 8,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța hotărârea astfel prima instanță a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin Dispoziția Primarului nr. 9723/18.11.2008, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu mustrare scrisă. S-a reținut in motivarea acestui act administrativ că sancțiunea se aplică pentru întârziere sistematică in efectuarea lucrărilor și nerespectarea, in mod repetat, a programului de lucru. In drept, s-au reținut dispozițiile art. 77 al. 2 lit. a și d,al. 3 lit. a, art. 78 al. 2 din. 188/1999, art. 50 din HG 1344/2007, art. 68 al. 1 lit. a, art. 117 lit. a, art. 115 al. 1 lit. a din. 215/2001.
De asemenea, prin Dispoziția nr. 17/15.01.2009, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din treapta 1 in treapta 2 de salarizare a funcției de consilier clasa I, grad profesional principal, pentru lunile: ianuarie, februarie și martie 2009, reținându-se că acesta a încălcat prevederile legale referitoare la îndatoriri,prin neîndeplinirea sarcinilor trasate de șeful ierarhic. In drept, emitentul actului reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 77 al. 2 lit. b - neglijența repetată in rezolvarea lucrărilor - și lit. j - încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici - al. 3 lit. d - retrogradarea in trepte de salarizare sau retrogradarea in funcția publică pentru o perioadă de până la 1 an -, art. 78 al. 2 din. 188/1999, art. 50 din HG 1344/2007, art. 68 al. 1 lit. a, art. 115 al. 1 lit. a, art. 117 lit. a din. 215/2001.
Primul motiv de nulitate invocat de reclamant, referitor la nepublicitatea ședințelor de judecată, este nefondat. Chiar dacă ședințele ar fi fost nepublice, acest aspect nu ar atrage nulitatea absolută a celor două dispoziții, ci doar o nulitate relativă. Or, într-o asemenea, situație, pentru anularea actului, reclamantul ar fi trebuit să facă dovada suferirii unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actelor, vătămare care a fost probată in cauză. Faptul că numitei nu i s-a permis studierea dosarului disciplinar nu este o dovadă a nepublicității ședințelor comisie de disciplină, aceasta activitate fiind oricum anterioară ședințelor și neavând nicio legătură cu caracterul public al ședințelor.
C de-al doilea motiv de nulitate invocat de reclamant este fondat. Rezultă din audierile consemnate in scris in primul dosar disciplinar ( filele 105-108) că reclamantul, prin apărător, a solicitat atât audierea separată a martorilor, cât și adresarea de întrebări acestor martori, ambele cereri fiind respinse.
Potrivit dispozițiilor art. 39 al. 1 din HG 1344/2007, " Persoana care a formulat sesizarea se audiază separat de funcționarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară. La solicitarea uneia dintre părți și cu acordul celeilalte, audierea se poate realiza în prezența persoanei care a formulat sesizarea și a funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată. " De asemenea, conform dispozițiilor art. 42, " udierea martorilor se face cu respectarea prevederilor art. 39 ", ceea ce înseamnă că martorii se audiază separat, cu excepția situației in care persoana cercetată disciplinar consimte ca audierea unui martor să se facă in prezența celuilalt. Rolul audierii separate nu trebuie minimizat, deoarece, astfel, se poate verifica sinceritatea martorilor iar aceștia nu sunt influențați reciproc, cu atât mai mult cu cât audierea lor viza aceleași aspecte și nu aspecte diferite.
Posibilitatea persoanei cercetate disciplinar de a adresa întrebări martorilor, deși nu este reglementată expres de dispozițiile HG 1344/2007, nu este nici negată. In aceste condiții, reprezentând o manifestare a dreptului la apărare, refuzul comisiei de a permite avocatului reclamantului să adreseze întrebări martorilor constituie o încălcare a acestui drept, determinând o nulitate relativă a cercetării disciplinare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului care reprezintă rezultatul acestei cercetări, respectiv a Dispoziției nr. 9723/18.11.2008 emise de Primarul mun..
Un alt motiv de nulitate a ambelor dispoziții îl reprezintă nemotivarea acestor acte.
Potrivit dispozițiilor art. 50 al. 3 lit. a din HG 1344/2007, sub sancțiunea nulității absolute, actul administrativ de sancționare va cuprinde, obligatoriu, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară. După cum rezultă din cele două dispoziții, emitentul s-a limitat la a reproduce textul care prevede faptele ce constituie abateri disciplinare, prevăzut de art. 77 din. 188/1999, fără a descrie efectiv faptele comise de reclamant și care constituie abaterile disciplinare reținute in sarcina sa.
Obligația motivării actului este prevăzută și de dispozițiile art. 50 al. 2 din HG 1344/2007 potrivit cărora " n cazul în care persoana care are competența legală de a aplica sancțiunea disciplinară aplică o altă sancțiune decât cea propusă de comisia de disciplină, are obligația de a motiva această decizie. "
Rezultă din raportul încheiat in cel de-al doilea dosar disciplinar că propunerea majorității membrilor comisiei a fost de aplicare a sancțiunii mustrării scrise, opinia separată fiind a președintelui comisiei, care a propus sancțiunea retrogradării in trepte de salarizare pe o perioadă de 3 luni.
Pârâtul Primarul Mun. l-a sancționat pe reclamant, prin dispoziția nr. 17/15.01.2009 cu o altă sancțiunea decât cea propusă de comisia de disciplină, situație in care avea obligația, potrivit dispozițiilor legale citate anterior, să-și motiveze soluția. Or, dispoziția sa nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, conținând doar o enumerare a textelor de lege aplicabile, fapt care nu realizează exigența motivării, impusă de art. 50 al. 2 din HG 1344/2007.
Instanța constată că actele supuse controlului său nu sunt motivate, in condițiile in care motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ având in vedere că acest tip de act este definit de art. 2 al. 1 lit. c din. 554/2004 in sensul actului unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică in vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Motivarea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri, in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.
Se apreciază in literatura și practica de specialitate că motivarea urmărește o dublă finalitate. Ea îndeplinește in primul rând o funcție de transparență in profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat. Permite, de asemenea, instanței să îndeplinească controlul său jurisdicțional.
Obligația de motivare joacă un rol deosebit de important, in special in cadrul controlului puterii discreționare.
motivării permite reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia. Ea trebuie să figurezechiar in cuprinsul actuluiși să fie realizată de autorul său.
A motiva implică a face cunoscute cu claritate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale. Importanța acestei exigențe depinde in mod considerabil de natura actului, de contextul juridic in care el intervine, precum li de interesele pe care destinatarii ar putea sa le aibă in primirea acestor explicații.
În speță, motivarea actului administrativ contestat trebuia realizată in mod detaliat, întrucât numai in acest mod instanța poate realiza un control al legalității și temeiniciei acestuia.
Raportat considerentelor expuse, instanța de fond, in temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul, in contradictoriu cu pârâtul Primarul Mun., și, pe cale de in consecință au fost anulate dispozițiile nr. 9723/18.11.2008 și nr. 17/15.01.2009 emise de pârât.
Având in vedere soluția de admitere a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și lipsei capacității procesuale a pârâților Mun. și, respectiv, Primăria mun., prin încheierea din data de 9 martie 2009, fost respinsă acțiunea in contradictoriu cu acești pârâți.
In temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligat pârâtul Primarul Mun. la plata,către reclamant, a cheltuielilor de judecată constând in taxă de timbru și timbru judiciar. Deși reclamantul a depus, la dosarul cauzei, două chitanțe privind plata unui onorariu de avocat, instanța de fond a reținut că aceste chitanțe au fost emise anterior introducerii prezentei acțiuni ( una din ele datează din -), nu se menționează nr. contractului de asistență juridică așa încât nu se poate stabili că acele cheltuieli au fost făcute pentru prezenta cauză, cu atât mai mult cu cât, din însăși acțiunea reclamantului, fila 2, rezultă că între părți există ( au existat), mai multe procese pe rolul acestei instanțe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâții Primarul municipiului, Municipiul și Primăria municipiului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii reclamantului și menținerea dispozițiilor de primar nr. 9723/18.XI. 2008 și nr. 17/15.01.2009 ca temeinice și legale.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele:
În probațiune recurenții a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Recurenții au timbrat legal recursul( fila 14 dosar).
Față de recursul declarat în cauză de pârâți, reclamantul intimat a formulat concluzii scrise ( 12 dosar), solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul Brașov ca temeinică și legală.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă nr. 405/CA/9.04.2009 a Tribunalului Brașov, prin prisma criticilor de recurs formulate de cei trei recurenți pârâți, și raportat la prevederile legale aplicabile în cauză și ținând cont de jurisprudența CEDO - constată recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la prima critică de recurs adusă sentinței atacate, în sensul că instanța de fond a reținut greșit obligativitatea regulilor pentru ascultarea martorilor propuși de reclamant pentru audiere, și că pentru acest motiv sentința dată este nelegală, instanța de recurs constată că această critică este neîntemeiată deoarece dreptul la apărare este un drept recunoscut fiecărui cetățean, fiecărui funcționar public și cu atât mai mult cu cât în dreptul administrativ se aplică atât prevederile Legii nr. 188/1999 privind cercetarea disciplinară prealabilă a unui funcționar public dar se aplică prevederile Codului d e procedură civilă art. 196 și art. 197. Mai mult dreptul la apărare este recunoscut atât în legislația internă cât și în cea comunitară, iar jurisprudența CEDO este în sensul condamnării atunci când se încalcă dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Referitor la aceste aspecte, instanța de fond a analizat corect probele de la dosar.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs cu privire la nelegalitatea sentinței atacate, și că actele administrative emise de Primarul Municipiului sunt legale, instanța de recurs constată că și acest motiv de recurs este neîntemeiat și nelegal și că în fapt și în drept cele două dispoziții de primar atacate în cauză nu au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale, sens în care în mod corect și legal instanța de fond a dispus anularea dispozițiilor și a motivat în fapt și în drept această dispoziție a instanței în hotărârea pronunțată.
Ca atare și acest motiv de recurs se va înlătura ca nelegal.
Referitor la al treilea motiv de recurs, instanța de recurs constată că și acest motiv este nelegal și că dimpotrivă în cauză reclamantul a procedat în condițiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 art. 80, de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ introducând contestația în termen legal, la fel și formularea plângerii prealabile în termenul prevăzut de art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
În concluzie, toate motivele de recurs urmează a fi înlăturate, iar recursul declarat se constată că este nefondat.
În baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va fi respins, iar sentința civilă atacată va fi menținută ca temeinică și legală.
Întrucât intimatul reclamant nu a făcut dovada cheltuielilor de recurs, prezenta decizie se va da fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții PRIMARUL MUN., Unitatea Administrativ Teritorială MUNICIPIUL și PRIMĂRIA MUN. - PRIN PRIMAR și împotriva sentinței civile nr.405/CA din 9.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - pt. aflată în concediu de odihnă, semează Grefier șef secție |
Red: MI/13.07.2009
Dact: MD/ - 2 ex.
Dact CC/ 23.07.2009
Jud.fond:
01 Iulie 2009
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
