Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 541/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZI A Nr. 541/
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru
JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ A ORAȘULUI C, împotriva sentinței civile nr 293 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici" (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile au lipsit. Încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 alin.1 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 iunie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului declarat de recurentul Sindicatul din Administrația Publică Locală a Orașului C, constată că:
La data de 19.12.2008, reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală a Orașului C, în numele și pentru membrii de sindicat, -, G, a formulat acțiune în contencios administrativ, solicitând instanței de judecată obligarea pârâtei la plata drepturilor cu titlul de indemnizație de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.05.2005 și până la încetarea raporturilor de serviciu, conform tabelului anexat la acțiune, actualizată cu indicele de inflație, completarea în carnetele de muncă a acestor sporuri pentru fiecare reclamant și cheltuieli de judecată.
Acțiunea reclamantului a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Covasna.
Instanța de fond, pe baza probelor de la dosar, a pronunțat Sentința civilă nr.293/12.03.2009 a Tribunalului Covasna, prin care a dispus respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Orașul C, pentru acordarea indemnizației de dispozitiv.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei orașului
Legea nr.138/1999, la care fac referire reclamanții, privește salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Reclamanții nu fac parte din instituțiile ce fac obiectul de reglementare al legii de mai sus.
OUG nr.192/2002, astfel cum a fost modificată, privind drepturile de natură salarială, cuprinde reglementări privind sistemul de salarizare.
Conform art.4 alin.2 din ordonanță, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Potrivit art.5 și urm. din lege, printre drepturile de care beneficiază funcționarii publici nu este enumerată și indemnizația de dispozitiv.
Art.13 din Legea nr.138/1999 face referire la indemnizația de dispozitiv, dar aceasta este prevăzută pentru militari precum și personalul civil din instituțiile publice respective.
Ulterior, prin Ordinul nr.496/2003 a Ministerului Administrației și Internelor s-au adus precizări cu privire la această indemnizație.
Astfel, la pct.9.2 se prevede că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit pct.31.1 "prin personal civil în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalului contractual din Ministerul Administrației și Internelor.
Faptul că prin ordinul respectiv s-au adus precizări cu privire la indemnizația de dispozitiv nu poate fi interpretat altfel decât în contextul Legii nr.138/1999 care a reglementat acordarea acestei indemnizații, respectiv în legătură cu personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
De altfel, chiar noțiunea de "dispozitiv" are fără discuție o semnificație militară.
Instrucțiunile de aplicare a Legii nr.138/1999, date prin ordinul ministrului nu pot avea în vedere alte categorii de personal decât cele stabilite prin lege, deoarece acest lucru ar însemna o adăugare la lege.
Pe de altă parte, domeniul administrației publice vizat prin ordin nu poate include decât personalul din structurile ministerului, deoarece atribuțiile privind reglementările cu caracter general în ce privește salarizarea funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale revin parlamentului ori guvernului.
Ca urmare acest ordin, prin sintagma "domeniul administrației publice" se referă la personalul ce face parte din aparatul central al ministerului, din structurile, instituțiile sau autoritățile subordonate.
Instanța de fond a amintit în acest sens, Corpul de control al Primului Ministru, Direcția Generală de Pașapoarte, Instituția Prefectului, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență etc.
Unitatea administrativă, primăria, nu face parte din structura ministerului și nici nu este subordonată acestuia, iar față de prevederile din actele normative menționate, după cum s-a arătat, prin ordinul respectiv nu se poate adăuga la lege.
Pentru aceste considerente s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul Sindicatul din Administrația Publică Locală a Orașului C, în numele și pentru membrii de sindicat, -, G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, și în consecință admiterea acțiunii reclamantului și acordarea indemnizației de dispozitiv pentru perioada solicitată.
În dezvoltarea criticilor de recurs, se arată următoarele:
Instanța a reținut că Legea nr.138/1999 privește salarizarea ți alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și reclamanții nu fac parte din instituțiile ce fac obiectul de reglementare al legii de mai sus.
Instanța a mai reținut că în baza OUG nr.192/2002, astfel cum a fost modificată, privind drepturile de natură salarială, art.4, alin.2 sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi, iar potrivit art.5 și următoarele din lege, printre drepturile de care beneficiază funcționarii publici nu este enumerată și indemnizația de dispozitiv.
Instanța a mai reținut faptul că prin ordin s-au adus precizări cu privire la indemnizația de dispozitiv, ce nu pot fi interpretate decât în contextul Legii nr.138/1999 care a reglementat acordarea acestei indemnizații, respectiv în legătură cu personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, chiar noțiunea de dispozitiv având o semnificație militară.
S-a mai reținut că domeniul administrației publice vizate prin ordin nu include decât personalul din structurile ministerului, deoarece atribuțiile cu caracter general în ce privește salarizarea funcționarilor publici din autoritățile și instituțiile finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale revin parlamentului ori guvernului; și ca urmare acest ordin, prin sintagma "domeniul administrației publice" se referă la personalul ce face parte din aparatul central al ministerului, din structurile, instituțiile sau autoritățile subordonate.
Unitatea administrativă, consiliul local, nu face parte din structura ministerului și nici nu este subordonată acestuia, iar prin ordinul respectiv nu se poate adăuga la lege.
Față de cele reținute de instanță, recurentul a arătat următoarele: OUG nr.63/203, act normativ în vigoare la data la care s-a născut dreptul la indemnizația de dispozitiv, la art.1, alin.2 ăi acordă Ministerului Administrației și Internelor competențe în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei. În cadrul competențelor nu se face distincție între autoritățile centrale și cele locale.
Conform art.13 din Legea nr-138/1999, cadrele militare în activitate, militarii, angajații pe vază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară, în cuantum de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv salariul de bază.
În temeiul art.9, alin.4 din OUG nr.63/2003, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr.496/2003 prin care a completat Ordinul nr.275/2002, în sensul introducerii punctului 9.2, având următorul cuprins: "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrație4i publice". Apoi, punctul 31.1 din ordinul sus-menționat, definește categoria de "personal civil" avut în vedere, în sensul că din acesta fac parte funcționarii publici și personalul contractual din MAI, în prezent MIRA. Personalul MIRA beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr.138/1999 cu excepția celui din domeniul administrației publice care, însă are doar beneficiul dreptului prevăzut de art.13 din lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999 stabilește cuantumul indemnizației de 25% din salariul de bază care se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariaților civili.
Din prevederile art.14 din OUG nr.192/2002 (act normativ ce reglementa sistemul de salarizare a funcționarilor publici la data emiterii Ordinului nr.496/2003), rezultă elementele sistemului general de salarizare aplicabil funcționarilor publici. Acesta, atât în acel moment, cât și în prezent cuprinde salariile de bază, premiile, stimulente și alte drepturi. Sporul de dispozitiv face parte din categoria "alte drepturi" pe care ordonatorul trebuie să le acorde personalului în condițiile în care Ordinul nr.496/2003 reglementează expres acest spor.
În art.1, alin.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este consacrat principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminărilor, fiind garantate și în exercitarea drepturilor economice.
Acordarea sporului de dispozitiv este o măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic, salarial din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat prin prevederile Ordinului nr.496/2003, care se aplică și în cazul autorităților administrației publice locale.
Rațiunea urmărită prin noile reglementări ale Ordinului nr.496/2003 a fost tocmai aceea ca din rândul personalului care beneficiază de acest spor să facă parte și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discriminarea în privința drepturilor de natură salarială a personalului aflat în subordinea și coordonarea MIRA, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminarea între personalul din cadrul structurilor administrative.
Instanța de fond în mod nelegal a respins acțiunea reclamantului, neluând în considerare motivațiile formulate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Recurentul a arătat că la dosar a depus practică juridică în sensul admiterii cererilor și acordării indemnizației de dispozitiv inclusiv funcționarilor publici din cadrul structurii Primăriei C, acțiune din care membrii din prezenta acțiune au fost omiși dintr-o eroare materială.
Recurentul a menționat că solicitarea sa este întemeiată, membrii de sindicat reprezentați de acesta având dreptul la a primi această indemnizație de dispozitiv, iar instanța de fond în mod legal și neîntemeiat a respins acțiunea introductivă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.138/1999, Ordinului nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor, art.299, art.304 și art.3041Cod procedură civilă.
Recurentul a depus concluzii scrise (filele 10-13 dosar) și a depus delegație mandatarul pentru susținerea recursului (fila 14).
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată nr.293/12.03.2009 a Tribunalului Covasna, prin prisma criticilor formulate în recurs și față de prevederile legale aplicabile în cauză, constată recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici și li se aplică prevederile Legii nr.188/1999 și cu alte dispoziții legale privind salariul funcționarilor publici.
În cauză, sunt incidente prevederile art.13 din Legea nr.138/1999, ale art.9, alin.4 din OUG nr.63/2003, ale art.9.2 din Ordinul nr.496/2003 și ale pct.31.1 din același Ordin privind acordarea indemnizației de dispozitiv.
Aceste dispoziții se aplică și funcționarilor din administrațiile publice, adică și celor cinci reclamanți - membri ai sindicatului reclamant (recurent) din cadrul Administrației Publice Locale a Orașului C (, -, G, ).
În esență, instanța de recurs constată că sporul de dispozitiv face parte din categoria "alte drepturi" pe care ordonatorul trebuie să le acorde personalului în condițiile în care Ordinul nr.496/2003 reglementează expres acest spor.
În concluzie, se va admite recursul ca fondat, conform art.312, alin.1 Cod procedură civilă, iar sentința civilă atacată se va modifica în sensul admiterii acțiunii reclamantului, conform dispozitivului prezentei decizii.
Cât privește poziția pârâtului în recurs, se constată că acesta nu a formulat întâmpinare la recurs, fapt ce conduce la ideea că a achiesat la recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de SINDICATUL DIN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ LOCALĂ A ORAȘULUI C, împotriva sentinței civile nr 293 din 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de Sindicatul din Administrația Publică Locală a orașului C pentru funcționarii publici membri de sindicat, -, G, în contradictoriu cu pârâtul Orașul C prin Primar și, în consecință,
Obligă pârâtul să plătească fiecărui reclamant indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 19.12.2005 și până la data încetării raporturilor de serviciu, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Obligă pârâtul să consemneze indemnizația de dispozitiv în carnetele de muncă ale reclamanților.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamanți pentru perioada 01.05.2005-19.12.2005.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - Pentru judecător - - -, -
aflată în concediu de odihnă,
semnează d-na Președinte de instanță,
Grefier,
Pentru grefier -,
aflată în concediu de odihnă,
semnează Grefier-șef secție -.
Red: MI/08.07.2009
Dact: AP/17.07.2009 - 3 ex.
Jud.fond:
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Către
TRIBUNALUL COVASNA
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat copia deciziei nr. 541/ din 30.06.2009, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul ce poartă numărul de mai sus, prin care s-a admis recursul formulat împotriva sentinței civile nr.293 din 12.03.2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pentru a fi avută în vedere la evidența practicii de casare.
Președinte, Grefier,
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Maria
