Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 549/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 549/2009
Ședința publică de la 04 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții-reclamanți:, G, G, G, I, -, -, R, -,
și pe recurentul-pârât INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI N, împotriva sentinței civile nr. 76 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză s-au declarat două recursuri, ambele declarate și motivate în termen, legal scutite de la plata taxei de timbru potrivit dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, iar cauza se află în stare de judecată, instanța a reținut dosarul în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 76/CA/19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile bănești aferente perioadei anterioare datei de 29.10.2005, fiind respinsă ca prescrisă acțiunea reclamanților pentru drepturile bănești aferente acestei perioade.
De asemenea, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, G, I, -, -, R, -, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județului N, fiind obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c, d din Legea 188/1999 aferente perioadei ulterioare datei de 29.10.2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași hotărâre au fost respinse capetele subsidiare formulate pentru obligarea pârâtei la efectuarea demersurilor necesare pentru stabilirea de către Guvernul României, prin hotărâre proprie, a procentului de calcul a suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare și pentru obligarea pârâtei la plata sumelor în procentele ce vor fi stabilite prin hotărâre de Guvern.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici și se consideră îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d (fostul articol 29) din Legea nr. 188/1999.
Evoluția cadrului normativ incident în cauză a fost următoarea:
Potrivit art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici au dreptul la un salariu care include suplimentul postului și suplimentul gradului. Aceste prevederi legale ar fi urmat să intre în vigoare la 01.11.2004. Potrivit art. 44 din nr.OUG 92/10.11.2004, s-a prevăzut suspendarea drepturilor la suplimentul postului și al gradului. La încheierea perioadei de suspendare prevăzută de nr.OUG 92/2004 a urmat o nouă suspendare dispusă prin nr.OG 2/2006. Ultima suspendare a expirat la 31.12.2006 astfel încât, începând cu 01.01.2007, drepturile bănești pretinse de reclamanți au reintrat în vigoare.
Instanța de judecată a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 29.10.2005.
În apărările formulate la excepția invocată de instanță, reclamanții au susținut că în termenul de prescripție de 3 ani prevăzuți de Decretul nr. 167/1958 nu se include perioada în care drepturile salariale au fost suspendate.
Examinând excepția, instanța a constatat:
Suspendarea acordării drepturilor bănești dispusă prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006 nu echivalează cu nici unul dintre motivele de suspendare a cursului prescripției prevăzute de art. 17 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea, nu este incident nici un motiv de întrerupere a cursului aceleiași prescripții, motiv pentru care susținerile reclamanților urmează a fi înlăturate cu consecința admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioară datei de 29.10.2005.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte pentru motivele care urmează:
Drepturile bănești pretinse de reclamanți sunt prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. c și d, în prezent devenit 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999. Prin nr.OUG 92/2004 și nr.OG 2/2006, aceste drepturi au fost suspendate. Suspendarea a încetat la 01.01.2007.
Deși legiuitorul a prevăzut pentru funcționarii publici dreptul la suplimentul postului și dreptul corespunzător treptei de salarizare, nu a fost făcută de legislativ nicio cuantificare a drepturilor prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999.
Față de cele anterior arătate:
Instanța nu poate refuza să acorde dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, întrucât acest refuz ar echivala cu nerecunoașterea unor drepturi pe care legea le prevede.
Totodată instanța nu poate cuantifica aceste drepturi și nici nu-și poate însuși cuantificarea făcută de reclamant (ca fiind de 25% din salariul de bază), întrucât această cuantificare este lipsită de temei legal și ar constitui o adăugare la lege.
Pentru motivele de mai sus, instanța a obligat autoritatea pârâtă la plata suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, fără a prevedea și cuantificarea acestora.
În ce privește primele două capete de cerere, subsidiar formulate în urma completării cererii de chemare în judecată, acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate pentru motivele care urmează:
Instituția Prefectului nu are competențe legale prin care să impună Guvernului României adoptarea de către acesta a unei hotărâri proprii, prin care să se stabilească procentul de calcul al suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare. Guvernul României, ca autoritate executivă, poate aprecia asupra oportunității adoptării actelor administrative în executarea și aplicarea legii, cum ar fi hotărârile de Guvern, prin care s-ar putea cuantifica drepturile bănești ce se cuvin reclamanților. Același Guvern, ca organ legislativ abilitat în emiterea de ordonanțe, poate hotărî în privința drepturilor pretinse de reclamanți, însă aceste lucruri nu-i pot fi impuse Guvernului de către Prefect. Nimic nu se opune, în principiu, eventual a obligării autorității publice - Guvernul României, pe calea contenciosului administrativ, la încheierea și adoptarea unui act administrativ - hotărâre de Guvern, prin care să se cuantifice drepturile bănești prevăzute la art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, însă această posibilitate nu intră în sfera de competențe a instituției pârâte.
Totodată, instanța nu poate specula cu privire la adoptarea unei Hotărâri de Guvern, ce s-ar putea adopta în viitor. Evident că, adoptarea unei astfel de hotărâri de Guvern ar eficientiza hotărârea pronunțată în cauză însă, atâta timp cât o astfel de hotărâre nu există, instanța va admite capătul de cerere referitor la obligarea la plată a suplimentelor în procentele ce vor fi stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ce privește cererea de actualizare a sumelor cu indicele de inflație, motivat de întârzierea cu care se face plata și pe considerentul necesității reparării integrale a prejudiciului, capătul de cerere astfel formulat a fost considerat întemeiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâta Instituția Prefectului - județul N, recursuri declarate în termen legal, scutite de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului, reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe pentru neindicarea expresă a cuantumului sumelor la care este obligată pârâta, deși prin acțiune s-a solicitat stabilirea unui procent de câte 25% pentru fiecare dintre suplimente, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În motivarea recursului, pârâta a criticat pentru netemeinicie hotărârea primei instanțe, arătând că pentru cuantificarea celor două suplimente este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea art. 31 din legea 188/1999 republicată, atribuție ce revine legiuitorului sau Guvernului, în caz contrar fiind stabilită obligație la plata unor sume de bani imposibil de calculat, nefiind pasibilă de executare efectivă.
Prin cererea înaintată la dosar de către reclamanți la data de 28.05.2009, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1874 cod civil "suspendarea oprește cursul prescripției pe timpul cât durează, fără aoș terge pentru timpul trecut", dispoziții invocate pentru admiterea recursului.
Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt cele prevăzute de dispozițiile art. 31 alin. 1 din Legea 188/1999 republicată (art. 29 alin. 1 anterior republicării) și de celelalte acte normative date în aplicarea acestei legi, funcționarii publici având un statut legal, și nu unul contractual. În consecință, dispozițiile menționate le sunt obligatorii și numai acolo unde acestea sunt lacunare pot fi completate cu cele de drept comun, precum Codul Muncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii pentru stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici. În lipsa acestei legi, au fost adoptate legi speciale anuale care reglementează sistemul de salarizare a funcționarilor publici. Reglementarea sistemului de salarizare s-a realizat pentru anul 2005 prin OUG92/2004, pentru anul 2006 prin OG2/2006, pentru anul 2007 prin OG 6/2007, iar pentru 2008 prin OG 9/2008 prin care a fost modificată OG6/2007, aceste din urmă două acte normative menționând în chiar conținutul lor că reglementează sistemul de salarizare pentru funcționarii publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare.
De asemenea, instanța constată că aceste sporuri nu sunt reglementate de legiuitor, decât la nivel de principiu, fără a cuprinde elemente de concretizare, criterii de determinare a cuantumului, a modalității de calculare și categoriilor cărora le sunt recunoscute. Reprezentând o componentă a exercițiului puterii legiuitoare, instanța nu poate substitui realizarea acestuia, decât cu acceptarea consecinței de înfrângere a principiului constituțional al separației puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Motivele de recurs formulate de către reclamanți, referitoare la incidența dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu sunt întemeiate, având în vedere jurisprudența atât a Comisiei, cât și Curții, în sensul că acest protocol nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci el se aplică numai cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului care nu se poate plânge de o atingere a dreptului său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existența lui (cauza Lupuleț contra României). De asemenea, s-a decis că atât timp cât acțiunile reclamanților se află pendinte pe rolul jurisdicțiilor interne, acestea nu făceau să se nască nici un drept de creanță, ci numai eventualitatea dobândirii unei asemenea creanțe, o creanță neputând fi considerată bun în sensul art. 1 din Protocolul 1, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat (cauza Fernandez și alții contra Spaniei, decizia din 18.10.2002).
Prin urmare, dreptul invocat de către reclamanți, nefiind constatat printr-o hotărâre irevocabilă, nu intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 al
Cât privește art. 6 paragraful nr. 1 din aceeași Convenție, instanța constată că reclamanții l-au invocat în susținerea motivului de recurs referitor la imposibilitatea executării hotărârii date de către prima instanță. Reținând considerentele expuse cu privire la existența dreptului și temeinicia pretențiilor deduse judecății se impune aprecierea respectării și a dispozițiilor ce reglementează dreptul la un proces echitabil raportat la întreaga procedură desfășurată în fața instanțelor naționale. Raționamentul este similar referitor la modalitatea de soluționare a excepției prescripției, ținând seama și de data depunerii motivelor privitoare la aceasta - 28.05.2009, data comunicării hotărârii reclamanților - 6.04.2009 și dispozițiile art. 303 alin. 1, 2 coroborate cu art. 301 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1, 3 coroborate cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul pârâtei, va fi modificată în parte sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, privind perioada ulterioară datei de 29.10.2005. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la excepția prescripției și capetele subsidiare formulate.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul reclamanților ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtei Instituția Prefectului Județului, cu sediul în P N,- A, județul N, declarat împotriva sentinței civile nr. 76/CA din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, G, I, -, -, R, -,.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea privind perioada ulterioară datei de 29.10.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la excepția prescripției și capetele subsidiare formulate.
Respinge, ca nefondat, recursul reclamanților, G, G, G, I, -, -, R, cu domiciliul procedural ales la Instituția Prefectului - județul N, cu sediul în municipiul P N,-, județul N, recurs declarat împotriva aceleiași sentințe civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.06.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. sent.
red.
tehnored. /3 ex.; 23.06.2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Claudia Popescu
