Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 549/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.549
Ședința publică din 09.04.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare, după repunere pe rol, recursul declarat de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică CSî mpotriva sentinței civile nr.1782/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar - în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată personal, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 2378/115/26.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei, în temeiul art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată în nr.251/22.03.2004, cu modificările și completările ulterioare, la achitarea lunară, începând de la data de 20.06.2007, a drepturilor salariale constând în: suplimentul postului - 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - 25% din salariul de bază, sume actualizate cu rata indicelui de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în temeiul art.29 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată cu modificările și completările ulterioare, funcționarilor publici li s-au acordat drepturile salariale arătate mai sus dar fără a beneficia de ele în realitate. La data de 25.07.2008, prin plângerea prealabilă înregistrată cu nr.5396/ 25.07.2008, formulată în temeiul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu dispozițiile Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici - republicată, s-a adresat instituției în vederea acordării drepturilor salariale solicitate. Plângerea prealabilă nu a fost soluționată în termenul legal, fapt ce a îndreptățit-o să formuleze prezenta acțiune în contencios administrativ.
Drepturile salariale la care a făcut referire au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 75/2005 și prin nr.OG 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 până la data de 31.12.2006. Consideră că această suspendare a drepturilor salariale este nelegală, deoarece s-au încălcat principiul neretroactivității legii, consfințit de art. 1 din Codul civil și de art. 15 alin. 2 din Constituția României, precum și principiul specialității legii - Legea nr. 188/1999 fiind o lege specială care derogă de la legea generală. De asemenea, suspendarea drepturilor salariale nu este nici justificată, deoarece, neexistând așa numitele,cazuri speciale", la care face mențiune Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu sunt îndeplinite condițiile art. 53 alin. 1 din Constituție, care să justifice restrângerea de drepturi, iar în realitate nu a operat o restrângere de drepturi, ci o veritabilă lipsire de drepturi.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare arată că reclamanta solicită acordarea unor drepturi salariale care nu pot fi acordate funcționarilor publici din instituție, deoarece nu au fost prevăzute în bugetul alocat acestei instituții, pe capitolul cheltuieli de personal. Drepturile salariale la care se face referire nu au fost cuprinse nici măcar în legea de salarizare a funcționarilor publici, având în vedere că acestea au fost suspendate succesiv prin acte normative ce reglementau salarizarea acestei categorii de personal.
Pârâta mai precizează că, nici în anul 2007 și nici în anul 2008, prin actele normative în vigoare ce reglementează salarizarea funcționarilor publici nu au fost prevăzute aceste drepturi salariale, chiar dacă ele nu mai sunt afectate de nicio instituție a suspendării.
Prin sentința civilă nr.1782/24.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică C S și-n consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, de la data numirii în funcția publică până la data de 24.10.2008. A respins, în rest, pretențiile reclamantei
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul Autorității de Sănătate Publică C-S, după cum rezultă din adeverința depusă la dosarul cauzei (fila 18).
La cel din urmă termen de judecată, respectiv 24.10.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită acordarea drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, până la încetarea raporturilor de serviciu cu instituția pârâtă.
Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, dispoziții aplicabile și în situația de față, conform prevederilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, revine angajatorului, respectiv pârâtei, obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege.
Reclamanta, fiind încadrată ca funcționar public, este salarizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 și are dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art. 31 alin. 1 lit. c și d din actul normativ citat. Reclamanta, nu a primit până în prezent sporurile respective, deși s-a adresat cu cerere în acest sens conducerii instituției pârâte (filele 8-10 dosar). Cele două suplimente au fost introduse prin Legea nr. 161/19.04.2003, publicată în în data de 21.04.2003, fără a se indica, însă, în ce cuantum vor fi acordate, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare a funcționarilor publici.
De asemenea, nici unul din actele normative referitoare la modul de salarizare a funcționarilor publici nu stabilește cuantumul celor două suplimente, respectiv nr.OUG 192/2002, nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006, nr.OG 6/2007, nr.OG 9/2008.
Aplicarea dispozițiilor referitoare la acordarea suplimentelor a fost suspendată pe perioada 2004-2006, mai întâi prin pct. 7 al articolului unic al Legii nr. 164/16.05.2004, apoi prin art. 44 din nr.OUG 92/2004 și prin prevederile nr.OG 2/2006.
În aceste condiții, suspendându-se exercițiul dreptului la a cere suplimentele, a fost suspendat, pe aceeași perioadă, și cursul prescripției, întrucât dreptul la acțiune nu era născut, conform dispozițiilor art. 7 din Decretul Lege nr. 167/1958. Suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.
Prin art. 38 din Codul muncii se prevede, în mod imperativ, că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, suplimentele nu puteau fi anulate prin actele normative de suspendare, acte ce nu conțin vreo referire la desființarea dreptului la suplimente.
În atare situație, suspendarea exercițiului dreptului la suplimente nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Totuși, instanța nu poate suplini voința legiuitorului și acorda tuturor funcționarilor, indiferent de grad, clasă, treaptă de salarizare, suplimente în cuantum de 25% fiecare, aceasta însemnând să adauge la lege și să încalce principiul separației puterilor în stat, consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Revine autorității administrative competența de a pune în aplicare dispozițiile actului normativ care o îndrituiește pe reclamantă la suplimente, prin stabilirea cuantumului lor, funcție de gradul, clasa, treapta de salarizare etc. a funcționarilor publici.
Relativ la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanța a respins-o întrucât creanța nu este născută și poate fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de muncă dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea de Sănătate Publică C-S solicitând modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivare se arată că hotărârea primei instanțe prin care s-a dispus obligarea instituției pârâte la plata către reclamanta a suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare este nelegală și netemeinică în condițiile în care cuantumul acestor sporuri nu sunt prevăzute în legile de salarizare ale funcționarilor publici iar în lipsa unei dispoziții legale recurenta nu avea posibilitatea legală să le acorde, sumele nefiind prevăzute în buget la capitolul cheltuieli de personal.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299 - 316 Cod procedură civilă, OG6/2007, nr.OG2/2006, Legea nr.188/1999.
Intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv prevederile art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea recurentei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare ambele în cuantum de 25 % din salariul de bază.
Prima instanță a admis în parte acțiunea obligând pârâta la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare de la data numirii în funcția publică până la data de 24.10.2008 perioadă în care aceasta a avut raporturi de serviciu cu instituția pârâtă.
Critica adusă hotărâri primei instanțe în sensul că de vreme ce legea de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea acestor drepturi salariale nefiind prevăzut nici procentul în care acestea se pot acorda și ca atare nici instanța judecătorească nu putea proceda ca atare nu vor fi însușite de instanța de recurs întrucât Legea nr.188/1999 cu modificările ulterioare prevede expres la art.31 alin.1 lit. c) și d) dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare chiar dacă nu s-a indicat și cuantumul în care acestea vor fi acordate. Prin acțiunea introductivă s-a solicitat recunoașterea acestor drepturi iar prima instanță ținând cont de faptul că legiuitorul nu a prevăzut cuantumul acestora a procedat la recunoașterea generică a acestor drepturi urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească criterii de natură a determina cuantumul celor două sporuri.
Instanța de recurs mai reține de asemenea că Tribunalul C-S a realizat o justă și corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente reținând că deși în perioada 2004 - 2006 acordarea acestor suplimente a fost suspendată succesiv, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui pentru că altfel acest drept legal ar fi fost lipsit de orice valoare și vidat de substanța sa.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea de Sănătate Publică CSî mpotriva sentinței civile nr.1782/24.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar - în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Red./30.04.2009
Tehnored./04.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Claudia
