Alte cereri. Decizia 552/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.552
Ședința publică din 09.04.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică CSî mpotriva deciziei civile nr.55/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Contestatorul solicită admiterea contestației în anulare iar în rejudecarea recursului respingerea acestuia cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.144/59/29.01.2009, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică CSa nularea deciziei civile nr.55/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.-.
În motivarea contestației se arată că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli în sensul art.318 Cod procedură civilă, fiind omis a fi cercetată cererea reclamantei în spiritul art.31 alin.1 lit.c și d Legea 188/1999, întrucât nu se poate anula un drept salarial acordat prin lege, instanța nefiind competentă să procedeze la anularea sau să refuze aplicarea unui act normativ cu putere de lege.
În drept contestația în anulare s-a întemeiat pe disp.art.318 Cod procedură civilă.
În cauză a fost atașat dosarul nr. nr.- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Față de probatoriul administrat în cauză instanța reține că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică C S, obligarea la acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în cuantum de câte 25%, actualizate cu rata inflației.
Prima instanță a admis în parte acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare pentru perioada 01.10.2006-14.10.2008 fără individualizarea cuantumului și fără acordarea pentru viitor a acestor drepturi.
În soluționarea recursului declarat de pârâtă, Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr.55/21.01.2009 a admis recursul astfel declarat și a procedat la modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
La pronunțarea acestei decizii, instanța de recurs a avut în vedere faptul că nu există nici o dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, iar această cuantificare presupune existența unor dispoziții legale date în aplicarea art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, atribuție ce nu aparține instanței. Au fost astfel invocate și deciziile Curții Constituționale nr.818/2008, 819/2008 și 820/2008 prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să se înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Analizând prezenta contestație în anulare sub aspectul dispozițiilor art.318 și urm. Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată astfel:
În cadrul instituției intimate, Autoritatea de Sănătate Publică C S, toți funcționarii publici au formulat acțiuni privind plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, majoritatea cererilor fiind admise așa cum rezultă și din susținerile contestatorului. Prezenta soluție atacată, de respingere a cererii reclamantului, nu a avut la bază considerentul că acesteia nu i s-ar cuveni dreptul la plata suplimentului postului și a treptei de salarizare ci a vizat exclusiv faptul că aceste sporuri nu erau cuantificate în lege astfel încât instanța nu este competentă să procedeze la o atare cuantificare. Ca atare, instanța de recurs a confirmat existența dreptului reclamantului la plata sporurilor pretinse ce sunt reglementate de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, dar în fapt a procedat la respingerea în întregime a acțiunii pe considerentul lipsei unei dispoziții legale de cuantificare a acestor sporuri. Soluția este astfel criticabilă sub aspectul dispozițiilor art.318 Cod procedură civilă întrucât de vreme ce a reținut existența dreptului reclamantului la plata suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, instanța de recurs trebuia să mențină soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii prin care s-a procedat la recunoașterea generică a drepturilor pretinse de reclamant, cu atât mai mult cu cât nu a fost investită cu soluționarea unui recurs declarat de reclamantă referitor la cuantificarea acestor sporuri ci cu un recurs declarat de pârâtă care nu putea avea ca obiect decât soluția primei instanțe de acordare a acestor sporuri fără stabilirea cuantumului și deci recursul critică însăși recunoașterea generală a acestor sporuri.
Curtea mai reține totodată că, în condițiile în care majoritatea cererilor formulate de funcționarii publici din cadrul instituției intimate a fost anterior admisă prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dreptul reclamantului la recunoașterea acestor sporuri și la acordarea lor se încadrează în noțiunea de bun în sensul art.1 Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât reclamantul avea " legitimă" ca și în cazul său instanțele să procedeze la recunoașterea dreptului de creanță pretins, cu atât mai mult cu cât situația sa era identică cu a celorlalți funcționari publici, în cadrul aceleiași instituții, astfel încât se impune a se da eficiență și principiului fundamental legat de remunerare egală la muncă egală.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept se impune conform art.318-320 Cod procedură civilă, admiterea contestației formulată de contestatorul, anularea deciziei civile nr.1327/3.12.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA și în rejudecarea recursului, Curtea va respinge recursul reținând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică fiind dată cu interpretarea corectă a legii, astfel încât nu sunt incidente niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzut de art.304 Cod procedură civilă.
Astfel dispozițiile legale ce au instituit suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate pe perioada 2004-2006 dar această suspendare nu echivalează cu însăși înlăturarea dreptului cât timp prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege ce prevede acest drept.
Critica adusă de pârâta recurentă hotărârii primei instanțe în sensul că, de vreme ce legea de salarizare a funcționarilor publici nu prevede acordarea acestor drepturi salariale nefiind prevăzut procentul în care acestea se pot acorda, atunci nici instanța de judecată nu poate proceda ca atare, nu vor fi însușite de instanța de recurs întrucât dispozițiile art.31 alin.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 republicată, prevede dreptul funcționarilor publici la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare chiar dacă nu s-a indicat și cuantumul în care acestea vor fi acordate.
Prima instanță a procedat la recunoașterea generică a acestor drepturi urmând ca ulterior ordonatorul principal de credite să stabilească fie cuantumul acestor sporuri fie criteriile de natură a asigura determinarea acestora.
Faptul că în bugetul instituției publice pârâte nu sunt prevăzute sume de bani alocate plății acestor drepturi bănești nu reprezintă un motiv pentru respingerea cererii reclamantului și sub aspectul recunoașterii generice la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare întrucât după stabilirea criteriilor de determinare a cuantumului acestor sporuri, ordonatorul principal de credite va putea solicita acordarea fondurilor necesare pe baza hotărârilor judecătorești ce constituie titlu executoriu.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată din partea contestatorului,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Sănătate Publică CSî mpotriva deciziei civile nr.55/21.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar -.
Anulează decizia atacată și rejudecând recursul dispune:
Respinge recursul declarat de recurenta Autoritatea de Sănătate Publică CSî mpotriva sentinței civile nr.1623/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar - în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Red./30.04.2009
Tehnored./04.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul C S - judecător
Instanța de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA - judecători,
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Claudia
