Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 551/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 551/
Ședința publică din 21 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, -, -A, toți reprezentați prin mandatar Cabinet de avocat, cu domiciliul procedural ales la sediul profesional din loc. Târgu - M,-,.1, jud.M, împotriva sentinței civile nr.30/16 ianuarie 2009, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pârâtul intimat Institutul Teritorial d e Muncă Târgu - M prin consilier juridic, cu delegație la dosar (21), lipsă fiind reclamanții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, nefiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 2,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul pârâtului intimat Institutul Teritorial d e Muncă Tg.-M solicită în principal anularea recursului ca netimbrat, iar în subsidiar, în eventualitatea achitării taxei judiciare de timbru respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării aflată la dosar.
După strigarea cauzei, se prezintă în instanță apărătorul ales al reclamanților recurenți și depune dovada plății taxei de timbru și timbru judiciar aflate la fila 86 din dosar, după care pune concluzii de admitere a recursului declarat așa cum este formulat și în scris.
CURTEA DE APEL
Prin sentința nr. 30/16 ianuarie 2009, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul nr- s-a espins ca neîntemeiată cererea formulat de reclaman ii, -, -A, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au solicitat să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.c și d din Legea nr.188/1999. Se mai susține că textul legal avut în vedere și anume art.31 din Legea nr.188/1999 rep. nu prevede și procentul sporului pentru suplimentul postului și al treptei de salarizare și nici criterii de cuantificare a acestora. Nemenționarea celor două sporuri solicitate în actele normative de reglementare a sistemului de salarizare a funcționarilor publici, mai precis neprecizarea legală a cuantumului acestor sporuri reprezintă un argument esențial pentru care acțiunea reclamanților va fi respinsă, soluție ce se impune și prin prisma principiului separației puterilor consacrat de art.4 alin.1 din Constituție și cele ale art.61 alin.1 din același act normativ fundamental, în conformitate cu care parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării. Instanțele de judecată nu au asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția conform art.126 alin.1 din legea fundamentală, adică de a soluționa aplicând legea litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, -, -A, solicitând modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii reclamanților și obligării pârâtului să le plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază al fiecăruia datorat pentru perioada 1.10.2004 și până la data pronunțării hotărârii.
Prin motivele de recurs se arată că reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și au dreptul să primească pe lângă celelalte drepturi și cele două sporuri respectiv suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare așa cum au fost reglementate prin art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999. Pârâtul a recunoscut că reclamanții nu au primit aceste sporuri în perioada indicată în acțiunea dedusă judecății, neavând nici o justificare printr-o cauză de utilitate publică. adevărului că prevederile referitoare la suplimentul postului și a treptei de salarizare au fost suspendate prin OUG nr.92/2004 aprobată prin Legea nr.76/2005 și OG nr.2/2006, însă aceste norme legale de suspendare nu mai erau în vigoare la data sesizării instanței. Mai mult, aceste norme de suspendare contravin prevederilor art.41 și 53 din Constituție întrucât cele două suplimente reglementate de lege constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă și ca atare acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității impuse de o societate democratică. Aceste norme de suspendare contravin art.15 alin.2 din Constituție deoarece sunt retroactive, suspendând un drept câștigat prin Legea nr.188/1999, apreciindu-se că această suspendare este lipsită de efecte pentru perioada anilor 2004 - 2006.
Examinând cererea de recurs în raport de motivele invocate instanța apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.31 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului(devenit suplimentul corespunzător treptei de salarizare în urma modificărilor aduse prin Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici).
Se poate observa că în cuprinsul acestor dispoziții nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare și nici nu este precizat cuantumul acestora, aflându-ne așadar în prezența unui drept virtual, ceea ce ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fie la o cuantificare arbitrară a sumelor de bani ce s-ar cuveni cu acest titlu.
Pentru a fi posibilă acordarea acestor sporuri este absolut necesar ca în primul rând să fie posibilă cuantificarea celor două suplimente ca părți componente ale salariului funcționarilor publici pentru cuantificarea lor fiind necesară existența unor dispoziții date în aplicarea textului de lege care prevede acordarea sporurilor solicitate, prin promovarea unui act normativ cu forță juridică de lege fie printr-o hotărâre de guvern dată în executarea prevederilor Legii nr.188/1999.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că nici reclamanții nu au fost în măsură să justifice cuantumul de 25 % solicitat, nu au putut preciza care au fost activitățile desfășurate în timpul programului de muncă conform fișei postului, activități care ar justifica acordarea unor astfel de sporuri, timpul de lucru afectat desfășurării acestor activități sau dacă pentru toată perioada solicitată a desfășurat activități care ar justifica acordarea unor astfel de sporuri și aceasta în măsura în care la nivelul instituției unde-și desfășoară activitatea, atribuțiile de serviciu din fișa postului au fost stabilite după un anumit grad de dificultate.
În lipsa unor criterii legale care să permită instanței cuantificarea drepturilor salariale solicitate dar și a unor probe din care să rezulte că reclamanții în perioada indicată pentru acordarea acestor sporuri au desfășurat activități cu un grad de dificultate ridicat și care să justifice acordarea unui astfel de spor raportat la timpul efectiv lucrat pentru îndeplinirea acestor activități, se apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță a respins acțiunea reclamanților.
Prin urmare, instanța în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul și va menține hotărârea primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -A, toți reprezentanți prin mandatar Cabinet de avocat, cu domiciliul procedural la sediul profesional din loc.Târgu-M,-, etaj 1, județul M, împotriva Sentinței civile nr. 30 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de tribunalul Mureș în dosarul rn-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
11.06.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
