Obligația de a face. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 545/
Ședința publică din 21 Mai 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Tg.-M, str.-.- nr.1-3, jud. M, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței civile nr. 807 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde pentru reclamantul intimat avocat, cu delegație la dosar (13), lipsă fiind pârâta recurentă DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, fiind scutit de la plata taxelor judiciare de timbru conform disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea pârâtei recurente DGFP M de a se judeca și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod pr.civ. acordă cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar (10-12). Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința nr. 807 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFP M și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, a fost bligată pârâta DGFP M să soluționeze pe fond contestația înregistrată sub nr.16352/30.06.2003, formulată de reclamantul împotriva actului constatator nr.381/11.06.2003 și a procesului verbal nr.131/11.06.2003 întocmite de Biroul Vamal Tg.-
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.02.2002, reclamantul a achitat la vama Tg-M suma de 36.788.962 lei, reprezentând taxe vamale, dar ulterior, prin procesul verbal nr. 131 și actul constatator nr. 381 din 11.06.2003 au fost calculate diferențe, cu titlu de accize, TVA și dobânzi, în sumă totală de 36.165.162 lei.
Aceste acte au fost atacate cu contestație de reclamant, iar DGFP M, prin Decizia nr. 213/13.12.2003 a dispus suspendarea soluționării, urmând să se investească în funcție de soluționarea laturii penale, ca urmare a sesizării IPJ M pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 178 din Codul Vamal al României.
Față de situația de fapt reținută, s-a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Din adresa comunicată instanței de către IPJ M, cu nr. - din data de 16.06.2008, reiese că verificările efectuate cu privire la reclamant nu s-au materializat prin întocmirea unui dosar penal, neexistând indicii temeinice pentru săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
întrucât potrivit art. 10 din OUG nr.13/2001 - text de lege reținut la suspendarea soluționării contestației, organul de soluționare a contestației prevăzut la poate suspenda soluționarea cauzei atunci când există indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativ, dar conform alin. 3 procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, se constată că sunt îndeplinite aceste condiții.
Nu se poate reține susținerea pârâtei B, potrivit cu care era necesară atacarea Deciziei nr. 213/2003 în termen de 30 de zile, această cale de atac fiind numai una dintre posibilitățile la îndemâna reclamantului.
Acesta, poate în mod evident să solicite și obligarea soluționării pe fond a contestației, dacă nu mai există motive de suspendare, și o altă interpretare ar înlătura posibilitatea sancționării pasivității organului administrativ jurisdicțional, prin constrângerea instanței.
Acțiunea în contencios administrativ împotriva deciziei arătate, presupune ca reclamantul să critice acest act administrativ, iar instanța să-i verifice legalitatea, însă acțiunea dedusă judecății se circumscrie dispozițiilor art. 8 alin. 1 indice 2 din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificată.
Văzând că nu mai subzistă motivul suspendării soluționării contestației împotriva actului constatator și a procesului verbal nr. 131/2003, în temeiul art. 10 alin. 2, coroborat cu art. 214 alin. 3 din OUG nr. 92/2003 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta DGFP M să soluționeze pe fond contestația cu care a fost investită de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta DGFP M solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantul, susținând că prin decizia nr.213/13,10.2003 s-a dispus de către organul constatator suspendarea soluționării contestației formulată de reclamant împotriva actelor de constatare nr.318/11.06.2003 și a procesului verbal nr.131/12.06.2003, iar împotriva acestei decizii reclamantul nu a înțeles să declare recurs așa cum se prevede prin art.10 alin.1 din OG nr.13/2001, în vigoare la data emiterii deciziei.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada că acest act a fost contestat și având în vedere că prin adresa nr.-/15.10.2003 emisă de Serviciul poliției economico-financiare se comunică că în cauză se efectuează verificări cu privire la realitatea și legalitatea întocmiri actelor vamale, prima instanța în mod netemeinic și nelegal prin hotărârea recurată a dispus obligarea soluționării pe fond a contestației de către organul administrativ fiscal.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, întrucât împotriva lui nu a fost întocmit un dosar de urmărire penală împrejurare comunicată de organele de cercetare penală instanței de judecată, situație în care se justifica repunerea pe rol a contestației și obligarea autorităților administrative să procedeze la soluționarea pe fond a contestației.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Art.214 pr.fisc. reglementează suspendarea facultativă a procedurii de soluționare a contestației formulată împotriva actelor administrativ-fiscale și anume atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
Suspendarea se dispune așadar datorită relației de interdependență care există între cele două procese și de aceea este firesc ca suspendarea soluționării pe cale administrativă să dăinuie până la soluționarea cauzei penale ținând seama și de principiul potrivit căruia penalul ține în loc civilul.
Verificând dacă în speță mai subzistă cauza care a determinat suspendarea instanța de control constată că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că era posibilă redeschiderea cauzei și continuarea cercetării administrative întrucât a încetat cauza care a determinat suspendarea împrejurare ce rezultă din adresa -/16.06.2008(15) emisă de IPJ M care comunică că cercetările efectuate în ceea ce-l privește pe contestator nu s-au materializat prin întocmirea unui dosar penal, neexistând indicii temeinice pentru săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
De menționat faptul că în cererea de recurs recurenta nu face nici o referire la această adresă transmisă de IPJ M prin care se comunică că cercetările penale declanșate împotriva reclamantului s-au încheiat prin neînceperea urmăriri penale.
În aceste condiții Curtea în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în Tg.-M, str.-.- nr.1-3, jud. M, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței civile nr. 807 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
30.06.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
