Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 553/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 553
Ședința publică din data de 17 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B, B,-, județul B, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 140 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatele reclamante, B, -, nr. 170, județul B, B, -, nr. 170, județul și intimații pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău B, -, nr. 170, județul B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, P, B -, nr. 1A, județul P șiConsiliul Național pentru Combaterea Discriminării, B, nr. 1-3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata reclamantă, personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, recurentele prin cererile de recurs solicită judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 al. 2 Cod proced. civilă, iar prin serviciul registratură Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție depune întâmpinare la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și intimatele reclamante depun note scrise și practică judiciară, după care,
Intimata reclamantă, având cuvântul, arată că nu mai are alte cererii de formulat, în acest sens pe fondul cauzei solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate, menținând ca legală și temeinică soluția instanței de fond, asigurând astfel aplicarea practică a legislației naționale și internaționale în materia interzicerii discriminării în raporturile de muncă.
CURTEA
Prin sentința nr. 140 din 8 februarie 2008 Tribunalul Buzăua respins excepția de necompetență materială,excepția netimbrării,excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MEF; a
admis în parte acțiunea formulată de reclamantele,în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligând pârâții la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul Departamentului Economico-Financiar și Administrativ al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și cel prevăzut pentru funcionarii publici din cadrul Departamentului Economico-Financiar și Administrativ a Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru perioada 01.11.2004 - 1.11.2007, actualizate cu indicii de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective a acesteia.
A obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI să emită ordinele de încadrare corspunzătoare, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău să opereze mențiunile în carnetul de muncă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dispunând ca pârâtul Ministerul Finantelor Publice să adopte un proiect de rectificare al bugetului Ministerului Public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor reprezentând drepturile solicitate.
A respins capetele doi și patru din cerere, precum și acțiunea față de pârâtul
Pentru a pronunța această sentință instanța fondului a reținut cu privire la excepția necompetenței materiale, invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, că în cauză are relevanță calitatea de funcționari publici detinută de reclamante în cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău, care conferă Tribunalului Buzău -Secția Comercială și de C ontencios de soluționare a raportului juridic dedus judecății.
Referitor la excepția netimbrării,invocată de același pârât,instanța apreciat-o ca fiind neîntemeiată față de disp.art. 3 lit. m și art. 15 lit. b din Legea nr. 146/1997,art. 93 din Legea nr. 188/1999 și art. 285 din Legea nr. 53/2003.
Excepția de inadmisibilitate invocată de pârât, a fost reținută de prima instanță ca fiind neîntemeiată, având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecății care privesc încălcarea unui drept fundamental, privitor la salarizarea muncii.
Neîntemeiată a fost găsită de către prima instanță și excepția lipsei calității procesuale pasive, față de dispoziția art. 19 din Legea nr. 500/2002 care prevede competența acestui pârât de elabora proiectul bugetului de stat și proiectul de rectificare a actuia.
Pe fondul cauznei, instanța a reținut că salarizarea reclamantelor s-a efectuat în conformitate cu Anexa 3 din OUG nr. 92/2004, Anexa nr. 3 din OUG nr. 2/2006 și Anexa nr. 3 la OG nr. 6/2007.
Recrutarea și atribuțiile managerului economico-financiar administrativ al parchetelor, indiferent de instanțele pe lângă care functionează, sunt reglementate unitar conform dispozițiilor art. 126-128,art. 130 alin. 2 din legea nr. 304/2004.
Prima instanță a mai reținut că reclamantele sunt salarizate la un nivel diferit, în raport cu functionarii publici din cadrul Departamentului economico- financiar si administrativ din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,care sunt salarizati potrivit Anexei 1 la OUG nr. 92/2004, iar această diferențiere este inechitabilă și discriminatorie, încălcându-se astfel disp.art. 5 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, art. 31 alin.3 din legea nr. 188/1999, art. 5 din Legea nr. 53/2003 privitor la principiul egalității de tratament față de toți salariații, ce presupune si acordarea unui salariu egal pentru muncă egală.
Cu privire la obligarea pe viitor a pârâților la acordarea acelorași drepturi salariale instanța constată că este neîntemeiat.
Având în vedere disp.art. 20 și art. 21 din decretul nr. 92/1976 instanța a obligat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI să emită ordinele de încadrare corespunzătoare, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău să opereze mențiunile în carnetul de muncă.
Capătul 4 din acțiune s-a apreciat ca fiind neîntemeiat, deoarece pârâtul Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție,cerere ce a fost găsită întemeiată, în baza art. 19 din legea nr. 500/2002, urmând ca MFP să adopte un priect de rectificare bugetului MP pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor reprezentând drepturile solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finantelor Publice B în numele Ministerului Economiei si Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finantelor Publice B în numele Ministerului Economiei si Finanțelor Publice critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art. 304 pct. 9 și art. 3041.proc. civ.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța fondului a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, deoarece această instituție nu trebuie confundată cu Statul Român și cu bugetul de stat, Ministerul Economiei si Finantelor Publice este ordonator principal de credite, așa cum este și Ministerul Public și, deci, nu poate fi obligat la plata salariilor angajatilor altor instituții publice, neavând atribuții directe legate de plata acestor drepturi.
Într-adevăr, cum este menționat și în art. 19 din Legea nr. 500/2002, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar. răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, dar numai pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestora. În lipsa unui proiect din partea Ministerului Public în calitatea sa de ordonator principal de credite, se află în imposibilitate de include sumele reprezentând drepturile solicitate de reclamante.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp.art. 304 pct. 3, 4 și 9.proc. civ. cu aplicarea art. 3041.proc. civ.
Astfel, se susține de către recurentă că sentința a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv Judecătoria Buzău, deoarece reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 și în conformitate cu disp.art. 27 alin. 1 din OG nr. 137 /2000, persoana
care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordareade despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
În această situație, acțiunea formulată de reclamante fiind o acțiune în pretenții, se impune a fi timbrată la valoare.
Se mai susține că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de disp.art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În cauză, reclamantele nu au realizat procedura prealabilă, ignorând faptul că sunt funcționari publici și astfel de litigii sunt guvernate de Legea nr. 188/1999 - privind Statutul functionarilor publici.
Se mai arată că instanța și- depășit atribuțiile puterii judecătorești, adăugând la lege prin schimbarea sistemului de salarizare al funcționarilor publici -atribut exclusiv al legiuitorului.
S-a statuat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate, astfel încât - dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal-la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și în niciun caz să adauge la lege. Acordarea unei salarizări unitate, nediferențiate pentru toti funcționarii publici și indiferent de nivelul la care prestează activitatea, este de competența exclusivă a puterii legislative.
Se mai susține, că în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu indicele de inflație, în situațiaîn care -Parchertul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ca insituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială. Întrucât este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat.iar obligarea la plata sumelor alocate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând motivele de recurs, precum și dispozițiile art. 304 proc. civ. Curtea constată următoarele:
Întrucât recurentele au motive de recurs comune, recursurile vor fi analizate împreună.
Potrivit disp.art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, recurentul are ca atribuție principală, printre altele, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, dar și ale legilor de rectificare, dat fiind că toate cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată, nici o cheltuială neputând fi angajată sau efectuată dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Prin urmare, sumele care urmează a fi plătite reclamantelor trebuiesc acordate prin rectificări bugetare de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, în calitate de ordonator terțiar, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în calitate de ordonator secundar, și Ministerul Public, în calitate de ordonator principal de credite,ca urmare a aprobării lor și de către și recurent, în calitate de ordonator principal de credite. Această atribuție a recurentului îi conferă calitate procesuală în prezenta cauză.
Susținerea recurentei cum că nu se confundă cu bugetul de stat este nefondată, atâta timp cât acest minister administrează bugetul de stat și prin intermediul acestui minister se distribuie fondurile către ceilalți ordonatori de credite.
Calitatea de funcționari publici în cadrul Departamentului economico-financiar și administrativ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău îi conferă Secției Comerciale si de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Buzău competența de soluționare a cauzei.
Având în vedere natura raporturilor juridice deduse judecății care privesc încălcarea unui drept fundamental, privitor la salarizarea muncii, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu trebuia îndeplinită
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, pentru anul 2004, salarizarea reclamantelor s- făcut conform disp.OUG nr. 82/2004 și, deși potrivit art. 125-128 din Legea nr. 304/2004, organizarea și functionarea departamentelor economico-financiare si administrative, este uniformă pentru parchetele de pe lângă tribunale, curti de apel și pentru, salarizarea funcționarilor din respectivele departamente a fost diferită, pemițându-se astfel diferențieri salariale nejustificate între aceste categorii profesionale care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar, încălcându-se în acest fel dispozițiile art. 5 și art. 6 alin. 2 din Codul Muncii, art. 31 alin.3 din legea nr. 188/1999, art. 5 din Legea nr. 53/2003 privitor la principiul egalității de tratament față de toți salariații, ce presupune și acordarea unui salariu egal pentru muncă egală.
Ca atare, în raport cu art. 312 alin 1 Proc.Civ, va respinge recursurile declarate de creditoare ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, județul B, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor Publice și Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 140 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B, -, nr. 170, județul B, domiciliată în B, -, nr. 170, județul și pârâțParchetul de pe lângă Tribunalul Buzău,cu sediul în B,-, județul B,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P șiConsiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. VN
Dact. MC
2 ex/ 17.06.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
