Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 555/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 555/R-
Ședința publică din 30 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare,recursurile declarate de intervenienții în nume propriu -, -, A-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -A, -, -, -, -A, -, -, -, -, -, -, -, -A, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, SINDICATUL NATIONAL AL POLIȚISTILOR SI PERSONALULUI CONTRACTUAL, -, -, -, G, -, -, G, -, -, G, -, -, -, G, -, -, G, G, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual Avocat -, P,-, județul A, și de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în P,- și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE la sediul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE, P,-, împotriva sentinței nr.94/CA din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, recurenții-intervenienți în nume propriu prin avocat -, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și recurentul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului A prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului - pârât depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestora, punând în discuție, din oficiu, excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și a chematului în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
Av., având cuvântul, solicită respingerea excepției arătând că atât pârâtul cât și chematul în garanție au calitate procesuală pasivă.
Pe fond, solicită admiterea recursului lor așa cum este formulat în scris, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, arătând că instanța ar fi putut cel mult disjunge cererea de intervenție.
Reprezentantul recurentului - pârât IPJ A, având cuvântul, arată că ambele instituții au calitate procesuală pasivă.
Solicită admiterea atât a recursului lor, cât și cel declarat de pârâtul, așa cum sunt formulate în scris.
Cu privire la recursul intervenienților, solicită respingerea acestuia ca nefondat, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 14.02.2007, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții OG-, - și alții au chemat în judecată pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A și Ministerul Administrației și Internelor, în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sporului pentru condiții grele de muncă de 30%, în loc de 20% cum s-a acordat pe anul 2004, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății, susținând următoarele:
Și-au desfășurat activitatea în cadrul A în calitate de ofițeri de poliție, iar în anul 2004 sporul pentru condiții grele de muncă le-a fost acordat în procent de 20% în loc de 30%, astfel cum este reglementat de nr.OG38/2003.
Pârâtul A, prin cererea depusă la data de 21.05.2007(48), a solicitat ca reclamanții să-și precizeze acțiunea cu privire la sporul pretins.
Reclamanții, la cererea instanței, și-au precizat acțiunea arătând că sporul pretins reprezintă sporul de pericol deosebit de 30% și este reglementat de art. 22 din nr.OG38/2003, spor care în anul 2004 li s-a acordat diminuat cu 10 puncte, de la 30% la 20%(52-53).
Pârâtul A, prin întâmpinare (58-59) a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând cu titlu de excepție lipsa calității procesuale pasive întrucât este ordonator terțiar de credite, prescripția dreptului la acțiune, iar pe fond, faptul că reclamanții sunt beneficiarii sporului pretins, spor care în anul 2004 a fost prevăzut a fi acordat ofițerilor în procent de 20% în loc de 30%, potrivit nr.OG8/2004.
Pârâtul Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, să fie obligat să asigure fondurile necesare plății acestui spor(72).
Chematul în garanție, prin întâmpinare(77-78), a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă deoarece nu se încadrează în dispozițiile art.60-63 Cod proc. civilă, iar pe fond, a susținut că acțiunea este neîntemeiată deoarece nu poate suporta din bugetul său cheltuielile altui ordonator de credite.
În cauză, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, și alții(83-84, 85, 91, 92, 96, 97 și 108), respinse ca inadmisibile de către instanță, prin încheierea de ședință din 15.02.2008, prin care s-a precizat că aceștia pot să-și valorifice drepturile pe calea unei acțiuni separate.
După examinarea cauzei, Tribunalul Argeș, prin sentința nr.94/CA din 26 februarie 2008 a admis în parte acțiunea reclamanților, A, G, toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la A cu sediul în P,-.jud. A, acțiune formulată în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, chemat în garanție fiind Ministerul Economiei și Finanțelor prin P
În consecință, a fost obligat pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului A să plătească reclamanților sporul pentru condiții grele de muncă în procent de 30% în loc de 20%, cum s-a acordat, pe perioada 14.02-31.12.2004, actualizat cu coeficientul de inflație de la data plății.
Prin aceeași sentință, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative să asigure pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului A fondurile necesare plății acestui drept.
De asemenea, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului A împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și a obligat chematul în garanție să asigure fondurile necesare plății acestui drept.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut următoarele:
1. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul A, a apreciat că este admisibilă numai pentru perioada 1.01.-13.02.2004, în considerarea dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958, care prevede că "termenul prescripției este de 3 ani", acesta aplicându-se și litigiului de față.
S-a mai reținut că prin nici un act normativ nu s-a dispus suspendarea plății sporului pretins ci numai diminuarea lui pentru ofițeri, situație în care dreptul la acțiune nu a fost suspendat.
Ca atare, termenul de prescripție a curs pentru fiecare zi de întârziere a anului 2004.
Calculând acest termen în raport de data introducerii acțiunii, 14.02.2007, instanța a reținut că dreptul la acțiune aferent perioadei 1.01.-13.02.2004 este prescris.
2. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul A, prima instanță a constatat că a fost chemat în judecată în calitate de angajator al reclamanților pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale ce se cuvin acestora, potrivit legii, urmând aor espinge.
3. Pe fondul cauzei, și-a argumentat soluția pe faptul că reclamanții, în calitate de ofițeri de poliție, care lucrează în condiții de pericol determinate de experimentarea, analiza sau depozitarea munițiilor, pulberilor, explozivilor și substanțelor toxice speciale sau care execută operațiuni de depozitare, dezamorsare, manipulare, examinare ori neutralizare a acestora, beneficiază conform art. 22 alin. 1 din nr.OG 38/2003, de un spor pentru condiții periculoase de muncă, diferențiat în funcție de gradul de pericol, de timpul efectiv lucrat în aceste locuri, calculat la salariul de bază, astfel:
a) locuri de muncă sau operațiuni deosebit de periculoase - 37 - 50%;
b) locuri de muncă sau operațiuni foarte periculoase - 16 - 30%;
c) locuri de muncă sau operațiuni periculoase - până la 16%.
La alin.2, din aceeași ordonanță, s-a prevăzut că locurile de muncă sau operațiunile periculoase, diferențiate în funcție de gradul de pericol pe care îl reprezintă, procentul corespunzător fiecărui loc de muncă sau operațiune, precum și normele de acordare se stabilesc prin ordin al ministrului de interne. Reclamanților, prin ordin al ministrului de interne, le-a fost stabilit sporul pentru condiții periculoase de muncă, în procent de 30%.
Prin pct.10 din nr.OG8/2004 s-a dispus completarea nr.OG38/2003 anexa 1 cu pct.6, cu următorul conținut:"sumele necesare acordării coeficienților de ierarhizare ai funcțiilor se asigură prin diminuarea, în anul 2004, cu 10 puncte procentuale a sporului pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază ofițerii conform art. 21 din ordonanță".
Reclamanții au beneficiat în anul 2004 de un spor de 20% în loc de 30%.
Or, potrivit dispozițiilor art. 53 din Constituția României, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți cetățenești este permisă autorităților publice, doar pentru situații de excepție și numai condiționat.
Chiar dacă restrângerea se poate realiza doar prin lege, acesteia nu îi este permisă atingerea substanței, conținutului normativ, decât dacă se impune pentru situațiile strict și limitativ enumerate de dispozițiile constituționale menționate.
Sporul pentru pericol deosebit pentru categoria de personal din care fac parte reclamanții este prevăzut în art. 22 din nr.OG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor
Acest drept fost diminuat în anul 2004 prin nr.OG8/2004 de la 30% la 20%.
În raport de dispozițiile constituționale enunțate, precum și cele ale subsecventelor acte normative ce reglementează sporul respectiv, dispozițiile prin care s-a diminuat temporar acordarea acestuia, contravin situațiilor expres și limitativ enumerate de art. 53 din Constituția României și aduc o atingere a principiului protecției juridice a drepturilor omului.
Pe de altă parte, un drept deja câștigat nu poate fi restrâns sau retras decât printr-un act normativ cu aceeași putere.
Pentru considerentele invocate, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea, reținând că reclamanții au dreptul la sporul pretins în procent de 30% pe perioada menționată în acțiune.
Referitor la modul de calcul, s-a stabilit că urmează a se avea în vedere pentru fiecare reclamant perioada lucrată, criteriile și condițiile impuse prin ordinul ministrului de interne.
4. În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul A împotriva pârâtul, având în vedere admiterea acțiunii reclamanților, și aceasta a fost admisă, în vederea asigurării fondurilor necesare plății sumelor datorate de pârât din bugetul statului, nu din bugetul propriu al chematului în garanție, cum s-a susținut.
Ca atare, a fost respinsă excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție invocată de
Împotriva sentinței, în termen legal au formulat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cât și pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului
În dezvoltarea motivelor de recurs, chematul în garanție a susținut că între acesta și Ministerul Internelor și Reformei Administrative nu există nici o obligație de garanție, iar conform art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. S-a mai susținut că nu are calitate procesuală pasivă și dat fiind faptul că potrivit art.3 alin. 1 pct.2 din nr.HG 386/2007 și art. 19 și 28 din Legea nr. 500/2002, nu are printre atribuții obligația plății, virării sau alocării de fonduri, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a criticat sentința prin aceea că nu a fost legal citat, iar, pe fond, soluția este greșită, dat fiind faptul că sporul pentru condiții periculoase de muncă prevăzut la art. 22 alin. 1 din nr.OG 38/2003 nu a fost diminuat cu 10% pentru ofițerii din cadrul în anul 2004. Prin nr.OG 8/2004 s-a prevăzut diminuarea cu 10% a sporului prevăzut la art. 21 din nr.OG 38/2003 - spor pentru condiții de pericol deosebit -, care este altul decât cel reglementat de art. 22 din același act normativ. Din analiza celor două texte de lege, rezultă că există diferențe atât în ceea ce privește activitățile specifice pentru care se acordă, cât și cu privire la cuantumul lor. Având în vedre și prevederile pct. 15.1 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 132/2004, reclamanții trebuiau să dovedească faptul că desfășoară efectiv asemenea activități pentru care se acordă sporul pentru risc deosebit..Acesta se acordă de inspectoratele generale și unitățile subordonate prin note-raport vizate de organele de specialitate proprii, aprobate de ordonatorii secundari de credite, fără ca ministerul să aibă vreo atribuție în stabilirea și acordarea sporului solicitat de reclamanți. Modificarea sporului pentru pericol deosebit de până la 30% s-a făcut ținându-se seama de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 500/2002, pentru a se încadra în bugetul aprobat. Sporul a fost prevăzut până la 30%, în Ordinul nr. 132/2004 fiind stabilite patru categorii de plafoane. OG nr. 38/2003 nu garantează acordarea sporului într-un anumit procent din salariul de bază, ci doar stabilește limita maximă în care poate fi acordat, iar prin pct. 1 al anexei ordinului s-au micșorat doar plafoanele maxime, cuantumul sporului fiind stabilit de șeful unității în care polițistul își desfășoară activitatea, conform prevederilor pct. 15.1 și 15.2. Deci nu cuantumul efectiv al sporurilor de care au beneficiat reclamanții a fost diminuat, ci doar plafonul maxim al acestora, fără ca ei să fi suferit vreun prejudiciu. Legalitatea actului trebuia discutată într-o acțiune în contencios administrativ, iar diminuarea s-a făcut printr-un act normativ de aceeași putere.
La rândul său, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Aac riticat sentința prin aceea că sporul a fost diminuat printr-o ordonanță de guvern, care nu poate fi supusă controlului judecătoresc decât sub aspectul neconstituționalității, că instanța a neglijat dispozițiile art. 57 din nr.OG 38/2003, conform cărora acordarea se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, și că s-a acordat reclamanților mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care polițiștii beneficiază de un spor diferențiat, fără ca toți să beneficieze de sporul de 30%.
Și intervenienții în interes propriu au formulat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 15 februarie 2008, susținând că nu trebuia respinsă cererea de intervenție deoarece, fiind salariați la IPJ, au dreptul la un spor de pericol deosebit de 30%, spor care, la nivelul anului 2004, a fost diminuat cu 10%, astfel că nu au mai primit decât 20% spor pericol deosebit, în loc de 30%, cum era normal.
Au mai arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât potrivit disp.art.49 alin. 1și 2 Cod pr. civilă "oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane. Intervenția este în interes propriu, când cel care intervine invocă un drept al său" și astfel se impunea admiterea ei în principiu. Dacă instanța aprecia că judecata cauzei ar fi fost întârziată, în baza art. 55 Cod proc. civilă putea dispune despărțirea ei pentru a se judeca deosebit, fără aop utea respinge.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de pârâți și chematul în garanție, curtea constată următoarele:
Astfel, în ceea ce privește recursul lor, ce va fi analizat în comun sub aspectul fondului dreptului dedus judecății, se constată că prima instanță a calificat prezenta acțiune, în raport de precizările făcute de reclamanți, ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din nr.OG 38/2003, care reglementează sporul pentru condiții periculoase de muncă de care beneficiază polițiștii care lucrează în condiții de pericol determinate de experimentarea, analiza sau depozitarea munițiilor, pulberilor, explozivilor și substanțelor toxice speciale sau care execută operațiuni de depozitare, dezamorsare, manipulare, examinare ori neutralizare a acestora, acordarea lui făcându-se diferențiat, în funcție de gradul de pericol, de timpul efectiv lucrat în aceste locuri, calculate la salariul de bază, după cum se arată la pct. a -
S-a mai stipulat la alin. 2 că locurile de muncă sau operațiunile periculoase, diferențiate în funcție de gradul de pericol pe care îl reprezintă, procentul corespunzător fiecărui loc de muncă sau operațiune, precum și normele de acordare se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
Despre acest spor s-a pretins că printr-o ordonanță ulterioară s-a procedat la diminuarea cu 10% a plafonului, fără să se observe, însă, că această modificare pentru anul 2004, realizată prin anexa nr. 1 a nr.OG 8/2004, pct. 6, introdus prin Legea nr. 129/2004, se referă la un alt spor, pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază ofițerii conform art. 21 din ordonanță.
Or, sporul prevăzut de art. 21 din nr.OG 38/2003 este distinct de acela prevăzut de art. 22 din același act normativ și se referă la un spor de 30% din salariul de bază ce se acordă polițiștilor care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă, a procedurilor speciale și activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificare a informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit. Și pentru acest spor s-a prevăzut că unitățile, categoriile de personal și cuantumul sporului se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
Drept urmare, reclamanții pornesc de la o premisă greșită, precum că sporul reglementat de art. 22 din nr.OG 38/2003 ar fi fost modificat prin nr.OG 8/2004, fără să observe că diminuarea cu cele 10 procente privește exclusiv sporul prevăzut de art. 21 din ordonanță, altul decât cel pe care își întemeiază acțiunea. De altfel, chiar trecându-se și peste acest aspect esențial, se constată că ordonanța a stabilit plafoanele maxime de acordare a sporurilor, fiind precizat expres că unitățile, categoriile de personal și cuantumul lor se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, fapt realizat în concret prin Ordinul nr. 132/2004. Dispozițiile nr.OG 8/2004 nu puteau fi cenzurate de prima instanță, modificarea operand în baza unui act normativ aflat în aceeași putere cu cea a nr.OG 38/2003. Mai mult, chiar și în ipoteza în care reducerea ar fi privit sporul solicitat de reclamanți, se constată că diminuarea este legală, cât timp nu a fost atacat actul prin care s-a hotărât acest lucru.
Oricum, în baza art. 57 din nr.OG 38/2003, instituția avea posibilitatea să decidă reducerea plății unor sporuri, dacă sumele alocate pentru plata drepturilor salariale sunt insuficiente pentru acoperirea tuturor sporurilor.
Reclamanții nu au dovedit că li s-a recunoscut sporul prevăzut pentru condiții periculoase de muncă, cuantumul acestuia, pentru fiecare în parte și pretinsa diminuare a sumelor de care au beneficiat. Sporul pentru condiții de pericol deosebit, prevăzut de art. 21 din nr.OG 38/2003 este diferit de sporul pentru condiții periculoase de muncă reglementat de art. 22 din același act normativ, doar în privința primului dispunându-se prin pct. 6 al anexei nr. 1 a nr.OG 8/2004, introdus prin Legea nr. 129/2004, diminuarea cu 10 procente pentru anul 2004.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, curtea, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod proc. civilă, va admite recursurile pârâților Inspectoratul de Poliție al Județului A, Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor, în sensul modificării sentinței cu consecința respingerii acțiunii, reținându-se, în plus, că Ministerul Economiei și Finanțelor nu putea fi obligat să asigure sumele necesare plății sporului, întrucât nu are nici o legătură cu competențele ce-i revin în materie de buget, atâta timp cât, potrivit art. 15 alin. 1, art. 28 lit. d) - e) și art. 48 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, proiectul bugetului de stat se realizează pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, la propunerea acestora. Executarea obligațiilor de plată a instituțiillor este reglementată de art. 1 și 2 din nr.OG 22/2002, și cât timp Ministerul Economiei și Finanțelor nu este parte în raportul de drept material dedus judecății, nu putea fi obligat să asigure fondurile necesare pentru plata sporului pretins, așa cum a dispus prima instanță.
În ceea ce privește recursul intervenienților împotriva încheierii din 15 februarie 2008, prin care au fost respinse ca inadmisibile cererile lor de intervenție în interes propriu, se constată că în mod legal prima instanță a dispus în sensul celor arătate, pentru următoarele considerente:
Cererea intervenienților s-a făcut pe calea intervenției principale, dar pentru valorificarea altor drepturi decât cele ce făceau deja obiectul procesului început între reclamanți și pârâți.
Or, pornindu-se de definiția consacrată de art. 49 alin. 2 Cod proc. civilă, prin cererea de intervenție principală intervenientul urmărește - pentru interese proprii lui - să câștige pentru sine obiectul procesului în care intervine.
Această condiție, a valorificării unui drept propriu, distinct de al reclamanților, prin care să se tindă la câștigarea pentru intervenienți a obiectului procesului în care au intrat ( cu excluderea reclamanților ), nu este îndeplinită. cererea, intervenienții au urmărit să supună judecății un nou obiect, care să fie soluționat împreună și alături de cel deja dedus judecății de către reclamanți.
În aceste împrejurări, cererea lor de intervenție este inadmisibilă și în mod corect a fost apreciată astfel de prima instanță care, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art.49 alin.2 Cod pr.civilă, nu a încuviințat-o în principiu. Orice discuții referitoare la posibilitatea disjungerii cererii de intervenție, în temeiul art. 55 Cod proc. civilă este inutilă, în contextul celor arătate, cât timp cererea de intervenție a fost apreciată ca inadmisibilă, pentru că nu s-a urmărit câștigarea pentru intervenienți a obiectului dedus judecății atât de la reclamanți cât și de la pârâți.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, recursul intervenienților va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în P,-, județul A, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, nr.1A, sector 1, și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR la sediul DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE, P,-, împotriva sentinței nr.94/CA din 26 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca nefondată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intervenienții în nume propriu -, -, A-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -A, -, -, -, -A, -, -, -, -, -, -, -, -A, -, -, -, -, -, -, -, -, G, -, SINDICATUL NATIONAL AL POLIȚISTILOR SI PERSONALULUI CONTRACTUAL, -, -, -, G, -, -, G, -, -, G, -, -, -, G, -, -, G, G, -, -, -, -, toți cu domiciliul ales la Cabinetul Individual Avocat -, P,-, județul A, împotriva aceleiași sentințe
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
30.06.2008
jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
