Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 556/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 556/R-
Ședința publică din 30 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ingrid președinte secție
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.95, județul V, împotriva sentinței nr. 270 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul -reclamant, intimatul- pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și intimatul- chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că la dosar au fost depuse note scrise din partea recurentului- pârât
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 270/19.02.2008 Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal a admis execpția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la sporul de pericol pentru perioada 01.01. - 30.11.2004 și respins ca atare pretențiile respective.
A admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pe pârâții MIRA și IPJ V să îi plătească acestuia primele de concediu pentru anii 2004 și 2005 în cunatunul prev. de art. 37 din OG nr. 38/2003, sporul de fidelitate pentru anul 2005 și sporul de pericol pe luna decembrie 2004, sume ce vor fi reactualizate din momentul nașterii dreptului și până la plata efectivă.
A respins cererile privind suplimentul de hrană norma 12 B și sumele de bani rezultate ca urmare a nereducerii impozitului pe venit pentru anii 2004 și 2005, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de IPJ
În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că dreptul la acțiune privind sporul de pericol, norma de hrană 12 B și sumele rezultate ca urmare a nereducerii impozitului pe venit pe perioada 1 ianuarie -30 noiembrie 2004 este prescris, întrucât potrivit art. 47 din nr.OG 38 /2003, drepturile neachitate polițiștilor și nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite se prescriu. Cu privire la aceste drepturi, pe perioada respectivă, nu a intervenit vreun act de întrerupere a cursului prescripției, reclamantul introducând acțiunea pe data de 28 decembrie 2007.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a lucrat în perioada 2004-2005 ca ofițer de poliție în cadrul V și, potrivit art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, are dreptul la plecarea în concediu de odihnă să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. Chiar dacă prin legile bugetului de stat aplicarea dispozițiilor cu privire la prima de concediu a fost suspendată până la data de 31.12.2006, suspendarea nu echivalează cu anularea sau desființarea dreptului, constituind doar o amânare a exercitării acestuia, dispozițiile cu privire la suspendare întrerupând cursul prescripției dreptului la acțiune.
De asemenea, potrivit art. 6 din nr.OG 38/2003, reclamantul are dreptul la un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne. Reclamantul a primit inițial acest spor, însă prin art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 aplicarea dispozițiilor menționate a fost suspendată pentru anul 2005, după care acordarea dreptului de fidelitate a fost reluată. Situația echivalează cu o amânare temporară a acordării dreptului respectiv, reclamantul fiind îndreptățit să primească contravaloarea sporului de fidelitate pe anul 2005, ca urmare a încetării suspendării dreptului.
În conformitate cu art. 21 din nr.OG 38/2003, "polițiștii care execută, conduc, coordonează sau contribuie la realizarea misiunilor operative de protecție a demnitarilor, a acțiunilor de gardare, protecție și control antiterorist, supraveghere operativă a procedurilor speciale și a activităților de pază, supraveghere, escortare, reeducare, integrare și asistență medicală pentru persoanele arestate preventiv sau condamnate cu pedepse privative de libertate ori care au solicitat sau au dobândit o formă de protecție în România, culegere, prelucrare, verificare și valorificarea informațiilor, investigări, acțiuni și intervenție cu un grad ridicat de risc ori în condiții de pericol deosebit, beneficiază de un spor de până la 30% din salariul de bază", reclamantul făcând parte din aceste categorii de personal.
Ulterior, prin nr.OG 8/2004 pentru modificarea și completarea nr.OG 38/2003 s-a diminuat cu 10% sporul pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază ofițerii, conform art. 21 din nr.OG 38/2003.
Având în vedere că acest spor a fost diminuat fără niciun motiv numai pentru o parte din categoriile prevăzute inițial de lege, reclamantului i se cuvine plata acestui spor dar numai pentru luna decembrie 2004 pentru care nu a intervenit prescripția extinctivă.
Cu privire la norma de hrană, în conformitate nr.HG 65/2003, norma 12 B se acordă pentru eforturi deosebite sau situații speciale categoriilor de personal limitativ enumerate care încadrează unitățile sau subunitățile de poliție din structura al Poliției Române (direcții, servicii și birouri înființate prin ordin al ministrului de interne potrivit art. 11 din Legea nr. 218 /2002 privind organizarea și funcționarea poliției române), reclamantul funcționând în cadrul V care este unitate cu personalitate juridică, făcând parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 218 /2002 din structura Poliției Române, beneficiind de norma de hrană nr. 6, motiv pentru care nu este îndreptățit să beneficieze de norma de hrană nr. 12 B pe perioada ulterioară lunii decembrie 2004 și pentru anul 2005.
Potrivit art. 10 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, "cadrele militare în activitate decorate cu Ordinul Meritul Militar, clasele a III-a, a II-a și I, beneficiază de reducere a impozitului pe venit cu 30%, 40% și respectiv 50%", dispoziții ce au fost abrogate definitiv prin nr.OG 73 /1999 privind impozitul pe venit care la rândul său a fost abrogată prin nr.OG 7 /2001 ce ulterior a fost respinsă, însă potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, înlăturarea unor dispoziții are întotdeauna caracter definitiv. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin decizia nr. 55 din 4 iunie 2007, astfel că reclamantul nu poate beneficia de reducerea de impozit.
Având în vedere că Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a elabora proiectele bugetului și ale legilor bugetare pe baza celor întocmite de ordonatorii principali de credite conform clasificației bugetare și de a le transmite spre aprobare Parlamentului, s-a apreciat că cererea de chemare în garanței a acestuia nu se justifică în cauză, dat fiind faptul că sumele de bani solicitate de reclamant vor fi alocate în funcție de documentele întocmite de ordonatorul principal de credite, respectiv Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean care, invocând dispoz. art. 299 - 312.proc.civ. a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se arată că în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor cu privire la plata primelor de concediu. Legea nr. 500/2002 stabilește că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern prin MEF, pe baza cheltuielilor propuse detaliat de principalii ordonatori de credite. Prin legile bugetare a fost suspendată în perioada 2004 - 2006 plata primei de concediu, astfel că în bugetele aprobate pentru MIRA nu au fost prevăzute fonduri pentru plata primei respective. Astfel, nici IPJ V, care a respectat art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, nu a putut efectua plata primelor de concediu către reclamant. Întrucât IPJ este finanțată în întregime de la bugetul de stat, gestionat de către MEF, acestei din urmă instituții îi revine obligația de a include sumele destinate plății drepturilor salariale în buget și de a le vira către MIRA, chiar dacă nu există raport de muncă între reclamant și MEF.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de art. 3041.proc.civ. Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, IPJ Aac hemat în garanție MEF pentru a fi obligată să îi vireze, prin intermediul MIRA -ordonator principal de credite, sumele reprezentând primele de concediu și sporul de fidelitate ce trebuie plătite reclamantului.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are, însă, nicio obligație de garanție în sensul virării către recurentul - pârât a sumelor necesare plății drepturilor reclamantului, neexistând între acestea vreun raport juridic direct sau "prin intermediul" MIRA.
IPJ V are obligația de a face toate demersurile în sensul cuprinderii de către ordonatorul principal de credite, în proiectul de buget al instituției, a sumelor la plata cărora a fost obligat prin hotărâri judecătorești.
sumelor de bani în contul ordonatorului principal de credite se face în funcție de solicitările acestuia și de sumele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare bugetară aprobate de Parlamentul României. Ordonatorul principal este cel care face repartiția creditelor aprobate către ordonatorii secundari, iar aceștia din urmă către ordonatorii terțiari.
Chiar dacă bugetul de stat este gestionat de către MEF, acesta nu are obligația legală să vireze către ordonatorii principali de credite - și cu atât mai puțin către cei secundari și terțiari - sume de bani altfel decât în condițiile legale.
Primirea de către MIRA a fondurilor necesare V pentru satisfacerea drepturilor bănești ale reclamantului se face în etapele prev. de Legea nr. 500/2002, care demarează prin proiectul de buget propus de către ordonatorul principal de credite.
Pentru cele arătate, concluzionând în sensul că între MEF și IPJ V nu există obligație de garanție, în baza art. 312 alin. 1.proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V, Calea lui, nr.95, județul V, împotriva sentinței nr. 270 din 19 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul -reclamant, intimatul- pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și intimatul- chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Grefier,
Red./11.06.2008
2ex/Jud.fond:
Gh.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
