Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 56/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.09.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.56
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal, asistat de avocat iar în reprezentarea pârâtului se prezintă consilier juridic
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului învederează instanței că la filele 64-66 din dosarul primei instanțe se află ordinele în discuție, dar nu există dovezile de comunicare a acestora.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar și comunică reclamantului prin reprezentanta acesteia, extras de pe ordinele CA 11/15.07.1994 și CA 30/06.10.1994 ale comandantului Corpului 5 Armată și modalitatea de comunicare a acestor ordine.
Reprezentanta reclamantului solicită ca pârâtul să depună un înscris prin care să recunoască faptul că nu au fost comunicate aceste ordine.
Reprezentantul pârâtului arată că și în notele scrise pe carele-a depus la dosar este recunoscut faptul nu au fost comunicate aceste ordine, datorită caracterului lor secret.
Instanța respinge solicitarea reclamantei privind depunerea de către pârât, a unui înscris prin care să fie recunoscut faptul că nu au fost comunicate aceste ordine în materialitatea sa, având în vedere caracterul secret al acestora.
Reprezentanta reclamantului, arată că reclamantului nu i s-a comunicat nici faptul că a fost retrogradat, solicitând în acest sens și proba cu martori.
Reprezentantul pârâtului arată că schimbarea din funcție a reclamantului, s-a făcut la cererea acestuia și solicită să fie obligat reclamantul să depună la dosar copie de pe livretul militar.
Instanța, față de înscrisurile depuse la dosar, urmează să respingă probatoriul solicitat atât de reprezentanta reclamantului cât și de reprezentantul pârâtului și va acorda cuvântul pe excepția invocată șipe fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtului solicită admiterea excepției de inadmisibilitate, având în vedere data la care a fost promovată acțiunea; reclamantul cunoștea temeiul și conținutul ordinelor deși nu i s-au comunicat în materialitatea sa; admiterea excepției tardivității efectuării procedurii prealabile și a tardivității acțiunii, decăderea din dreptul de a formula acțiune, pentru motivele arătată în întâmpinare.
Pe fond, reprezentantul pârâtului solicită respingerea contestației ca nefondată, arătând că actele au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale în materie. Eliberarea din funcție s-a făcut la cererea recalamantului, astfel nu există nici o vătămare. Reclamantul nu a fost retrogradat ci a fost mutat pe o funcție corespunzătoare gradului, și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea excepției lipsei procedurii prealabile, fiind depuse acte cu care s-a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri; Respingerea tardivității procedurii prealabile și a tardivității acțiunii, întrucât acest ordin nu i-a fost comunicat niciodată reclamantului. De asemenea nu i s-a comunicat retrogradarea din funcție, acest aspect la aflat doar după ce a ieșit la pensie, când a constatat că are o pensie mai mică decât colegii săi care au avut același grad.
Pe fond, reprezentanta reclamantului solicită anularea celor două ordine, să i se recunoască funcția de locțiitor de comandat pentru logistica la 80 Tc. și a gradului de locotenent colonel pe care le-a deținut înainte de emiterea acestor ordine de retrogradare, arătând că reclamantului nu i se poate imputa nicio vină, el nu a avut posibilitatea de a se adresa instanței până la comunicarea acelui ordin și este într-o situație inechitabilă față de colegii săi; solicită de asemenea daune morale în cuantum de 1.000.000 lei și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la, reclamantul a chemat in judecată pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE pentru ca instanța prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze Ordinul 11/15.07.1994 al, respectiv Ordinul 30/06.10.1994 al C5. Totodată solicită recunoașterea funcției de locțiitor de comandant pentru logistica la 80 Tc și a gradului locotenent colonel pe care le-a deținut înainte de emiterea ordinelor de retrogradare, solicită anularea ordinului nr. MP 59/20.01.1995.
Reclamantul solicită de asemenea, să i se recunoască pensia militară de stat, având la bază solda lunară brută corespunzătoarei funcției de locțiitor de comandant logistică și gradului de locotenent colonel pe care trebuia să le aibă la data trecerii în rezervă.
Solicită daune morale în cuantum de 1.000.000 lei.
In motivarea cererii reclamantul arată că a beneficiat de pensie militară de serviciu, conf. Deciziei de pensionare nr.- din 06.06.1995 și a Deciziei de recalculare f- din 10.03.2006, începând cu data de 01.03.1995, după 32 ani,o luna și 3 zile de activitate în cadrul Ministerului Apărării Naționale.
Se menționează ca fiind nemulțumit de cuantumul pensiei în urma recalculării, s-a adresat cu contestație, Comisiei de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, care i-a fost respinsă prin Decizia nr.216/02.06.2006.
Se precizează că motivat de acest răspuns și noile prevederi în materie de recalculare a pensiilor, în cursul anului 2007, făcut demersurile necesare în vederea obținerii de noi documente care să ateste că a beneficiat de indemnizație de comandă, la care pârâtul nu a ținut cont de această recalculare.
În urma demersurilor efectuate la Tis -a eliberat Certificatul nr.576/04.03.2008 în care sunt menționate ordinele prin care s-a dispus retrogradarea sa, ocazie cu care a luat la cunoștință de existenta acestora și pe care le contesta, respectiv Ordinul 11/15.07.1994 al, respectiv Ordinul 30/06.10.1994 al C5.
Faptul că nu i-au fost comunicate Ordinele contestate, a dus la imposibilitatea de a le contesta, în perioada când s-a pensionat, lucru care la prejudiciat.
Pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE a depus la dosar întimpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Tribunalului Timiș, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității acțiunii arătând că, obiectul principal al cererii îl constituie anularea unor acte administrative unilaterale cu caracter individual, emise de către o autoritate publică centrală.
În considerentele întâmpinării se arată că potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea nr.554/2004 coroborate cu cele ale art.3 pct. l din Codul d e procedură civilă, competența de judecată a prezentului litigiu aparține Curții de Apel Timișoara.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile introducerii acțiunii în justiție la instanța de contencios administrativ, se apreciază că în cauză nu s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin. l din Legea nr.554/2004 deoarece reclamantul nu a făcut dovada că s-a adresat autorității publice emitente a actelor administrative unilaterale.
Se menționează ca reclamantul a fost înștiințat despre ordinele a căror anulare o solicită. Se arată că aducerea la cunoștință a Ordinului nr. CA 30/06.10.1994 rezultă din chiar raportul personal al reclamantului cu nr. CR 99/10.10.1994 adresat comandantului UM 01233. De asemenea mai arată, că acest ordin cuprinde și mențiunea că reclamantul s-a aflat la dispoziția Corpului 5 Armată pentru încadrare, astfel cum s-a dispus prin Ordinul nr. CA 11/15.07.1994.
Ordinul nr.59/20.01.1995 privind trecerea în rezervă a fost comunicat imediat după emitere, reclamantul nemaiprezentându - se la serviciu.
Se învederează ca în ceea ce privește termenul de prescripție a plângerii prealabile nu există nici un dubiu, așa cum s-a argumentat și mai sus, că acesta se raportează la data emiterii.Așadar, termenul de prescripție de 6 luni trebuie calculat de la data emiterii ordinelor atacate, termen care a fost cu mult depășit până în anul 2008 când reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată.
Astfel că, orice plângere prealabilă este prescrisă, fiind făcută peste termenul de 6 luni de la emiterea actului administrativ unilateral individual atacat.
Referitor la excepția tardivității acțiunii și decăderea reclamantului din dreptul la acțiune, reclamantul este decăzut și din dreptul de a mai sesiza instanța de contencios administrativ, așa cum prevăd dispozițiile alin.2 și 5 ale art. l 1 din Legea nr.554/2004, deoarece la data introducerii acțiunii, termenul de 6 luni respectiv un an de la data comunicării actelor atacate, este demult depășit.
Prin sentința civila nr. 680/CA/08.09.2008 Tribunalul Timișa admis excepția de necompetenta materiala a Tribunalului și a declinat cauza spre soluționare către Curtea de Apel Timișoara.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19.09.2008.
Analizând probatoriul administrat în cauză,atât asupra excepțiilor invocate cat și pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Reclamantul a făcut parte din forțele armatei române și a ocupat funcția de comandant de companie logistica la Cp.85 logistica /Bg.80 a,fiind trecut în rezervă prin Ordinul nr. MP 59/20.01.1995 al Ministrului Apărării.
Reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. CA 11/15.07.1994, a Ordinului nr. CA 30/06.10.1994 și a Ordinului MP 59/20.01.1995 al MApN, recunoașterea funcției de locțiitor de comandant pentru logistica la 80 Tc și a gradului locotenent colonel pe care le-a deținut înainte de emiterea ordinelor de retrogradare. Reclamantul solicită de asemenea, să i se recunoască pensia militara de stat, având la baza solda lunara brută corespunzătoare funcției de locțiitor de comandant logistica și gradului de locotenent colonel pe care trebuia sa le aibă la data trecerii în rezervă. Solicită daune morale în cuantum de 1.000.000 lei.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de către pârât, conform art. 137 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, instanța reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile,ca urmare a tardivității îndeplinirii acestei proceduri prealabile invocată de pârâtul Ministerul Apărării, instanța constată că reclamantul s-a adresat structurii de resurse umane a Ministerului Apărării la data de 18.03.2008 solicitând revocarea ordinului CA 11/15.07.1994 și a Ordinului CA 30/06.10.1994 al.5A.Prin cererea mai sus menționata reclamantul nu a solicitat însă revocarea de către pârât și a Ordinului MP 59/20.01.1995 al MApN.
Domnul a arătat că până în 2008 nu a avut cunoștința de ordinele contestate,cunoscând efectiv existența acestora abia la data de 04.03.2008 când a fost emis certificatul nr. 576/04.03.2008 în care sunt menționate efectiv ordinele ce fac obiectul prezentei acțiuni.
Curtea reține că prin Ordinul nr. CA 11/15.07.1994 în baza prevederilor art. 30 din Statutul Corpului ofițerilor și a aprobării Ministrului Apărării Naționale nr. SM 3308/1993 s-a dispus numirea reclamantului în funcția de locțiitor al comandantului pentru logistica la 80, la dispoziția Corpului 5 Armata pentru încadrare, primind drepturile bănești de la unitatea unde a fost încadrat.
Prin Ordinul CA nr. 30/06.10.1994 s-a dispus ca reclamantul se numește în funcția de comandant al companiei 85 a 80. Se menționează în ordinul atacat că reclamantul se muta în interes de serviciu, însă nu va schimba garnizoana.
Prin Ordinul /20.01.1995 s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului.
Fiind în discuție un act administrativ individual, în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia."
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 7 din aceeași lege, "plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție."
Instanța reține, de asemenea, că prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului".
În examinarea raportului dintre dispozițiile alineatului 1 și cele ale alineatului 7 al art. 7 din Legea contenciosului administrativ, instanța observă că art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie o limită temporală maximă până la care este permisă formularea plângerii prealabile, și anume "nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".
Cât privește momentul de la care curge termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, instanța reține că textul respectiv precizează expres că plângerea se poate face în termen de 30 de zile"de la data comunicării actului",ceea ce implică obligativitatea comunicării actului administrativ către destinatarul acestuia.
Pe de altă parte, legea nu impune comunicarea într-un anumit mod, legiuitorul neimpunând forma comunicării scrise. Întrucât textul de lege nu face o atare distincție, instanța reține că o comunicare orală a actului respectiv sau o corespondență transmisă în format electronic este aptă să constituie o comunicare valabilă din punct de vedere al textului art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, legea neimpunând comunicarea scrisă a actului administrativ.
De aceea, instanța consideră că orice formă de comunicare a actului administrativ atacat produce efectele juridice prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în măsura în care se dovedește că reclamantului i s-a adus la cunoștință în mod efectiv actul administrativ în litigiu, respectiv efectele pe care acest act le poate produce în privința persoanei sale.
In ceea ce privește emiterea Ordinului nr. CA 11/15.07.1994 Curtea reține că acest ordin a fost emis la solicitarea reclamantului cuprinsă în cererea formulată la data de 01.07.1994 către Comandantul Militare 01283(fila 68 dosar).
Curtea constată că reclamantul a avut cunoștința de măsurile dispuse prin Ordinul CA 30/06.10.1994 al.5A, față de împrejurarea că însuși reclamantul face următoarea mențiune în raportul personal nr. CR 99/10.10.1994, și anume că în urma aducerii la cunoștința a Ordinului comandantului corpului 5 armata nr. 30 din 06.10.1994 raportez următoarele.(fila 69 dosar).
În plus, la data de 05.09.1995, reclamantul a ridicat, sub semnătura de primire, de la Centrul Zonal Militar livretul militar, în care sunt menționate toate măsurile dispuse în privința reclamantului și actele în baza cărora se operează asemenea măsuri.
De aceea, instanța reține că domnul a luat cunoștință despre actele administrative a căruia anulare o solicită anterior datei de 04.03.2008, și anume cel mai târziu la data de 05.09.1995, când reclamantul a ridicat de la Centrul Zonal Militar livretul militar iar această luare la cunoștință are semnificația unei comunicări valabile a acestui act administrativ.
Pe de altă parte, instanța observă că art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie o limită temporală maximă până la care este permisă formularea plângerii prealabile, și anume " nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".
În raport cu acest text legal, chiar dacă s-ar reține că este necesară o comunicare scrisă pentru a începe curgerea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, art. 7 alin.7 precizează în mod clar că plângerea prealabilă se poate introduce"nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."
Cum actele atacate au fost emise la data de 15.07.1994 si 06.10.1994, termenul de 6 luni de la data emiterii sale era expirat la data introducerii prezentei acțiuni în justiție, respectiv la data de 01.04.2008.
Curtea subliniază că prin Decizia nr. 797/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "sunt neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept decât destinatarul actului".
Din dispozitivul deciziei citate rezultă că neconstituționalitatea textului respectiv vizează exclusiv ipoteza în care termenul de 6 luni de la emiterea actului este aplicat plângerilor formulate de terțe persoane, iar nu de destinatarii actelor administrative respective.
a contrario, rezultă că termenul de 6 luni de la emiterea actului este aplicabil - deci constituțional - în cazul ipotezelor în care actul administrativ este atacat de destinatarul acestui act.
În consecință, instanța reține că introducerea plângerii prealabile la data de 18.03.2008 împotriva unor acte administrative emise la data de 15.07.1994 și 06.10.1994 s-a făcut cu depășirea termenului de 6 luni de la data emiterii actului, prevăzut de art. 7 alin. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Curtea constată că formularea tardivă a plângerii prealabile echivalează cu neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile obligatorii. Totodată Curtea constată că împotriva Ordinului nr. MP 59/20.01.1995 reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzuta în mod expres de către legiuitor.
Astfel fiind, Curtea constata ca plângerea prealabilă a fost formulată de către reclamant tardiv, ceea ce echivalează cu lipsa îndeplinirii acestei plângeri iar acțiunea administrativa introdusa cu nerespectarea dispozițiilor art. 7 este inadmisibilă.
Conform celor arătate mai sus, instanța va admite excepția tardivității procedurii administrative prealabile și va respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării ca fiind inadmisibila.
Față de soluția pronunțata, Curtea nu va mai analiza celelalte excepții invocate și fondul cauzei.
Constatând culpa procesuala a reclamantului în declanșarea litigiului, față de prev. art. 274 Cod proc. Civ. Curtea va respinge solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității procedurii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în,Str. -, nr. 2,. 2,.7, jud. T în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale cu sediul în B,--9, sector 6, ca fiind inadmisibilă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.DD -27.02.2009
Tehnored LM-27.02.2009
4 expl/SM/emis 2 comunicări
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
