Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 568/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 568/CA/2009
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții -, -, -, -, -, -, G -, -, -, -, -, -, - împotriva sentinței civile nr.40/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocatului pentru reclamanții recurenți, lipsind pârâții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea pârâtului intimat Ministerul Administrației și Internelor, din care un exemplar se comunică cu avocatul reclamanților recurenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților intimați solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.40/CA/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții -, -, -, -, -, -, G -, -, -, -, -, -, - împotriva pârâtului MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S pentru drepturi bănești.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit adresei nr. 55.175MRU din 4.03.2008 emisă de Inspectoratul de Poliție al Jud. Sibiu, fil. 54, reclamanții sunt ofițeri de poliție, având locul de muncă în cadrul structurilor Inspectoratului Poliției Jud.- Sibiu începând cu data de 1.01.2003, diferențiat pentru fiecare reclamant, astfel:
1. 01.01.2003 - 01.08.2003 of. de. la Poliția, 01.08.2003 - prezent - of.. Sibiu-;
2. 01.01.2003 - 01.09.2003 - of.. Sibiu, 01.09.2003 - 01.11.2005 - of. Sibiu, 01.11.2005 - 15.02.2006 of.. Sibiu, 15.02.2006 - prezent of.. Sibiu;
3. 01.01.2003 - 15.03.2007 of.. Sibiu, 15.03.2007 - prezent - of.. Sibiu;
4. 01.01.2003 - 01.08.2003 of.. Sibiu, 01.08.2003 - prezent of.. Sibiu;
5. 23.07.2004 - prezent of. de. Sibiu;
6. 30.07.2004 - prezent - agent de. Sibiu O;
7. 30.07.2004 - 01.04.2005 - agent de. V Post de., 01.04.2005 - prezent- agent. Sibiu O;
8. 21.07.2006 - prezent - of.. Sibiu;
9. 01.01.2007 - prezent - of.. Sibiu O;
10. - 29.12.2005 - 01.01.2006 of... orș. Copșa, 01.01.2006 - 01.06.2007 of... Mun. Mediaș, 01.06.2007 - prezent - of.. Sibiu;
11. 15.12.2006 - prezent - of.. Sibiu O;
12. 15.06.2004 - 01.01.2005 agent. Sibiu, 01.01.2005 - 01.07.2007 agent. Sibiu, 01.07.2007 - prezent- agent. Sibiu O;
13. a 20.07.2007 - prezent - of.. Sibiu O;
14. 01.01.2003 - 01.08.2003 of.. Sibiu, 01.08.2003 - 15.09.2006 of.. Sibiu, 125.09.2006 - prezent - șeful Serv. Jud. și Evidență Operativă;
15. 01.08.2003 - 15.09.2005 of.. Sibiu, 15.09.2005 - prezent - Șeful Poliției Mun. Sibiu.
Față de excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul, instanța în conformitate cu dispozițiile art.137 pr.civilă va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2002 - 17 dec. 2004, în conformitate cu dispozițiile art.47 din OG 38/2003, potrivit căreia "drepturile neachitate polițiștilor și nereclamate în termen de 3 ani de la data când trebuiau plătite se prescriu, de altfel în anul 2002 nici unul dintre reclamanți nu aveau calitatea de ofițer de poliție în serviciul de combatere a criminalității organizate calitate dobândită pentru, și începând cu 1.01.2003, restul reclamanților fiind numiți ulterior prin actul de numire potrivit tabelului fil. 57, ca atare și pe fond pentru această perioadă acțiunea reclamanților este lipsită de interes.
Pe fondul cauzei, pentru perioada începând cu 1.03.2003 pentru reclamanții, și, pentru perioada începând cu 1.07.2004, G și, perioada începând cu 1.01.2006 și 2007, -, și a, acțiunea apare inadmisibilă pentru considerentele ce vor urma:
La data formulării cererii reclamanților, 17 dec. 2007, dispozițiile art. 28 alin. 1 - 5 și 9 din OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, temeiul juridic invocat, erau abrogate în mod expres prin art.41 lit.c din OUG 27/2006.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 819 din 03.07.2008 (public. În Of. nr.537/2008) a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției, constatându-se că prevederile art.1, art.2 alin. (3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Ca atare, instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât se încalcă principiul separației puterilor, consacrat de art. 1 alin.4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
Conform art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în intervalul de timp, Parlamentul sau Guvernul, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Așa fiind, cu data de 16 iul. 2008, dispozițiile invocate au fost suspendate de drept, iar începând cu 31 august 2008 acestea și-au încetat efectele juridice.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin acordarea unui spor de 30% ofițerilor de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție s-a creat o situație discriminatorie între aceștia și reclamanți, cu toate că atribuțiunile celor două categorii de ofițeri sunt identice, situație constatată și prin Hotărârea nr.219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, iar pe lângă atribuțiunile similare, cauzele cercetate de către reclamanți nu sunt diferențiate nici sub aspectul complexității, astfel că în aceste condiții stabilirea unui criteriu de diferențiere la salarizare este anormal, încălcându-se dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României și mai mult Legea nr.508/2004 nu motivează acordarea acestui spor în vreun fel sau altul, singurul act care motivează acest sport este nr.OG24/2004.
În ce privește motivarea instanței de fond în sensul că pe de o parte acțiunea ar fi inadmisibilă, întrucât la data formulării acțiunii dispozițiile art.28 alin.1 - 5 și 9 din nr.OUG43/2002 erau abrogate, aceasta nu este una pertinentă, atât timp această prevedere legală era în vigoare în perioada pentru care s-au solicitat drepturile, iar cu privire la Decizia Curții Constituționale nr.819/03.07.2008, reclamanții arată că aceasta nu este aplicabilă în speță, întrucât nu s-a solicitat și instanța de fond nu a fost pusă în situația de a dispune anularea unor acte normative cu putere de lege sau refuzarea aplicării acestei categorii de acte pentru a fi înlocuite cu norme nou create pe cale judiciară ci doar să constate existența unei discriminări de acordare a drepturilor bănești în condiții de muncă egale și de pregătire profesională identică.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, reclamanții arată că în mod greșit instanța de fond a admis această excepție, întrucât situația discriminatorie a fost cunoscută doar odată cu Hotărârea nr.219/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, hotărâre prin care s-a constatat pentru prima dată că există o situație discriminatorie între ofițerii de poliție judiciară în general și cei detașați la.
În drept invocă prevederile art.27 alin.2 din nr.OG137/2000 și art.299 și urm.Cod pr.civilă.
Recursul reclamanților este scutit de taxa de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Pârâții intimați prin întâmpinările depuse la dosar au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul reclamanților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este nefondat, urmând să fie respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanții sunt încadrați la IPJ Sibiu în calitate de ofițeri și au fost desemnați ca organe ale poliției judiciare prin ordin al MIRA, cu avizul conform al Procurorului General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. și, în raport de calitatea pe care o au, salarizarea lor se face potrivit normelor cuprinse în OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții susțin că față de activitatea și atribuțiile de serviciu sunt discriminați în raport cu ofițerii judiciar detașați la DNA, care primesc un spor de 30% la salariul lunar, conform prevederilor OUG nr.43/2002.
Potrivit dispozițiilor legale invocate de reclamanți, OUG nr.43/2002, ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul Direcției Naționale Anticorupție beneficiau de un spor la salariu de 30% pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție.
Anterior, prin Legea nr78/2002, pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, s-a instituit prin art.29 alin.2 un spor de 30% din salariul de bază pentru procurorii care funcționau în cadrul Secției de Combaterea Corupției și Organizate, pentru judecătorii care compuneau completele specializate de judecare a unor asemenea cauze și pentru polițiștii și specialiștii detașați în cadrul acestor structuri. Acest spor a fost menținut și prin art.X din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin art.34 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție au fost abrogate dispozițiile art.29 alin.2 din Legea nr.78/2000 și s-a stabilit în art.28 alin.4, personalul prevăzut la alin. 1-3, adică procurorii din cadrul, specialiștii, ofițerii de poliție judiciară și judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție, primesc pentru activitatea de combatere a corupției, un spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară respectiv din solda lunară în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Ulterior, dispozițiile art.28 alin.4 din OUG nr.43/2002 care prevedeau acordarea sporului pentru polițiștii detașați în cadrul DNA au fost abrogate în mod expres de art.41 lit.e din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției.
Prin urmare, sporurile salariale prevăzute de textele legale menționate se acordă pentru perioada cât au fost aplicabile aceste acte normative, doar anumitor categorii de specialiști ofițeri de poliție judiciară, procurori și judecători, în raport cu natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție și rangul instanței sau al parchetului, unde funcționează beneficiarii acestor sporuri.
Prin această delimitare nu se încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin.l din Constituție, nu se instituie nici discriminări, întrucât diferențierea de salarizare ce există între ofițerii și agenții detașați la DNA și celelalte categorii de polițiști nu are caracter arbitrar, ea fiind determinată de existența unor criterii obiective, așa cum s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, de asemenea, se prevede în Convenția împotriva corupției adoptată de la 9.12.2003, ratificată de România prin Legea nr.365/2004, care prin art.7 pct.l lit.c obligă fiecare stat semnatar să ia măsuri conform principiilor fundamentale ale sistemului său judiciar, să adopte, să mențină și să consolideze sistemul de recrutare, de angajare, de încurajare a fidelității, de promovare și favorizarea unei remunerații corespunzătoare și a unor bareme de tratament echitabil.
Prin urmare, numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și în ce măsură sporurile și adaosurile se acordă anumitor categorii de salariați, singura condiție care trebuie respectată fiind aceea ca, de aceste drepturi să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele. Dacă legiuitorul ar fi urmărit acordarea sporului în discuție - de 30% - tuturor polițiștilor, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului legat de art.14 - interzicerea discriminării - al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie, în sensul art.14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța Europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit ca persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă". Astfel, Curtea a apreciat prin jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Polițiștii care lucrează în cadrul sau sau detașați la. nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare sau de crimă organizată.
Mai mult, există o justificare obiectivă a diferențierii și de aceea situațiile deosebite în care se găsesc categoriile de polițiști vizate determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității și nediscriminării.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit.
Așa fiind, în lipsa unor prevederi legale nu se poate reține că a fost încălcat principiul egalității și cel al nediscriminării, atât timp cât sunt reglementate raporturi juridice diferite, în speță, reclamanții nefiind detașați pentru a lucra efectiv în cadrul
In concluzie, motivele invocate de reclamanți nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de casare sau modificare a sentinței prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, astfel că în baza art.312 alin.l din același cod, recursul se impune a fi respins ca nefondat.
Pârâții intimați nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții -, -, -, -, -, -, G -, -, -, -, -, -, - împotriva sentinței nr.40/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./01.06.2009
Jud.fond -
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
