Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 571/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 571/CA/2009
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarat de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - REPREZENTAT PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S ÎMPOTRIVA SENTINȚEI CIVILE NR.620/ca/2008 PRONUNȚATĂ DE Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea avocatului pentru reclamanții intimați, lipsind pârâții recurenți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul reclamanților intimați depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamanților intimați solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică pentru motivele arătate în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.620/CA/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, C, -, R -, R, - -, -, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S și ca urmare pârâții au fost obligați să plătească reclamanților un spor lunar de 30% aplicat la salariul de bază reprezentând diferența neachitată în mod discriminatoriu față de sumele cuvenite ofițerilor de poliție judiciară din cadrul Direcției Naționale Anticorupție pe perioada 06.05.2005 - 01.04.2006, actualizate în funcție de rata inflației la data efectuării plății.
Prin aceeași sentință s-a dispus efectuarea retroactiv a mențiunilor corespunzătoare în evidențele de salarizare raportat la perioada menționată și totodată s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.09.2002 - 27.03.2005 invocată de pârâți.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de salariați în cadrul Inspectoratului de Poliție al Jud.S, fiind desemnați ca organe de cercetare ale Poliției Judiciare prin Ordin al Ministerului Internelor și Reformei Administrative și cu avizul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu disp.art.201 alin 3 din Cpp și cele prevăzute de art.2 alin 3 din Lg.364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Cu toate că, în calitatea pe care o dețin, reclamanții au aceleași atribuții ca agenții și ofițerii de Poliție Judiciară detașați în cadrul DNA și cei din cadrul, atribuțiile comune fiind reglementate pentru toate categoriile de agenți și ofițeri de poliție, de aceleași acte normative, respectiv Codul d e procedură penală și Legea Poliției Judiciare nr.364/2004, totuși angajații din cadrul DNA și respectiv s-au bucurat, până la intrarea în vigoare a OUG 27/29.03.2006, de un tratament diferit din punct de vedere salarial prin acordarea unui spor de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Prin aplicarea sporului de 30% pentru angajații DNA și s-a creat o inegalitate vădită față de nivelul indemnizațiilor acordate polițiștilor din Poliția Judiciară, în contradicție cu principiul egalității cetățenilor în fața legii consacrat de artr.16 alin 1 din Constituția României, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin art.23 alin 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu cel al interzicerii oricărei discriminări prevăzut în art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și cu disp art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De asemenea, distincția ce se face, ținându-se seama de apartenența polițiștilor la categoria celor implicați în soluționarea cazurilor privind faptele de corupție, este lipsită de o justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice și art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate demonstra existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat în condițiile în care toți polițiștii din Poliția judiciară au obligația de a avea aceeași pregătire de specialitate și experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Așadar, prin aplicarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară doar pentru polițiștii din cadrul DNA și s-a creat o formă de discriminare față de celelalte categorii de polițiști din cadrul Poliției Judiciare care nu au beneficiat de diferențele salariale prevăzute de art.28 alin 4 din OUG 43/2002, art.15 din OUG 24/2004 și art.3 din OG nr.120/2005, motiv pentru care instanța urmează a constata că și reclamanții au dreptul la întregirea veniturilor salariale cu diferențele neachitate, în cauză intervenind obligația autorităților, respectiv a pârâților de înlăturare a tratamentului discriminatoriu.
Față de considerentele expuse mai sus instanța urmează a dispune admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării pârâților la plata c/val sporului lunar de 30% la salariul de bază al reclamanților, începând cu 06.05.2005 și până la 1.04.2006, data intrării în vigoare a OUG 27/29.03.2006 care a abrogat prin dispozițiile art.41 lit.e prevederile art.28 alin 4 din OUG 43/2002, act normativ folosit ca temei juridic al formulării acțiunii.
Prin pronunțarea prezentei hotărâri, instanța urmează a constata că în cauză nu sunt incidente dispozițiile prevăzute în Decizia nr.818/3.07.2008 a Curții Constituționale, deoarece, în cauză, nu s-a dispus anularea unor acte normative cu putere de lege s-au refuzarea aplicării acestei categorii de acte pentru a fi înlocuite cu norme nou create pe cale judiciară, ci doar s-a constatat existența unei discriminări de acordare a drepturilor bănești în condiții de muncă egale și de pregătire profesională identică.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2002-06.05.2005 invocată de pârâții Inspectoratul de Poliție al jud.S și MIRA, instanța va constata că aceasta este întemeiată urmând a fi admisă motivat de faptul că, raportat la această perioadă, pretențiile reclamanților nu se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.3 alin 1 din Decretul 167/58 și de art.166 alin 1 din Lg.53/2003.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă în raport cu prevederile nr.OG137/2000 și neîntemeiată pe fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, întrucât situația din cauza dedusă judecății este identică cu situația analizată și soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr.819/03.07.2008, instanța de fond prin admiterea acțiunii reclamanților a înlăturat aplicarea prevederilor nr.OG38/2003, substituindu-le cu cele ale nr.OUG43/2002.
Pe fondul cauzei, pârâții arată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea unei fapte de discriminare, respectiv existența unui tratament diferențiat, tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să nu fie adecvate și necesare, existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 și tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței și exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului legat de art.14 - interzicerea discriminării - al Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de Românie prin Legea nr.30/1994, mai arată pârâtul S, a apreciat că diferența de tratament devine discriminatoare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Instanța europeană a decis în mod constat că pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. Astfel, Curtea Europeană a apreciat prin jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Pârâții mai arată că polițiștii care lucrează în cadrul din sau detașați la. nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare sau de crimă organizată și mai mult, există o justificare obiectivă a diferențierii și de aceea situațiile deosebite în care se găsesc categoriile de polițiști vizate determină soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
În drept, pârâții invocă prevederile art.299 și art.304/1 Cod pr.civilă, art.40 și 41 din nr.OUG27/2006, Legea nr.554/2004, Legea nr.30/1994, iar în susținerea recursurilor s-au anexat Deciziile Curții Constituționale nr.818/2008, nr.819/2008, nr.820/2008 și nr.821/2008.
În temeiul art.15 lit.a din Legea nr.146/1997, recursurile pârâților sunt scutite de taxa de timbru.
Reclamanții intimați prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de mandatarul lor au solicitat respingerea recursurilor pârâților ca nefondate, deoarece prin acordarea unui spor de 30% ofițerilor de poliție judiciară detașați la. s-a creat o situație discriminatorie între aceștia și intimații în cauză, cu toate că atribuțiile celor două categorii de ofițeri sunt identice.
Reclamanții intimați mai susțin că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile deciziilor Curții Constituționale invocate de recurenți, întrucât prin admiterea acțiunii, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la înlăturarea unor dispoziții legale sau la modificarea acestora ci a statuat doar că există o situație discriminatorie în condiții similare de muncă și de pregătire profesională.
Examinând recursurile pârâților în raport cu motivele invocate și actele dosarului, instanța constată că sunt fondate și ca urmare vor fi admise, iar sentința modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților pentru considerentele ce se vor arăta.
Reclamanții solicită de la pârâți acordarea unui sport d e30% aplicat la salariul de încadrare, invocând faptul că sunt organe de cercetare ale poliției judiciare cu avizul procurorului general și pentru a nu exista discriminare față de polițiștii care cercetează fapte de corupție în cadrul sau pentru polițiștii care desfășoară activități de anticorupție în cadrul personalului propriu prin, se impune acordarea acestui spor.
Prima instanță apreciind că s-a creat o inegalitate vădită între veniturile polițiștilor angajați ai - și polițiștii din cadrul Poliției judiciare în ce privesc veniturile salariale. Totodată, prima instanță apreciază că nu sunt incidente dispozițiile prevăzute în Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale, deoarece în cauză nu s-a dispus anularea unor acte normative cu putere de lege sau refuzarea aplicării acestei categorii de acte pentru a fi înlocuite cu norme nou create pe cale judiciară ci doar s-a constatat existența unei discriminări cu privire la acordarea drepturilor bănești în condiții de muncă egală și de pregătire profesională identică.
În Of.nr.537/16.07.2008 a fost publicată Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale care a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Aceeași soluție a fost adoptată de Curtea Constituțională și în Deciziile nr.819/2008, nr.820/2008 și nr.821/2008 (pag.10 - 14).
Prin urmare, instanța judecătorească nu are competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul lor alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, în caz contrar se încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1 în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În speță, prin constatarea că există o discriminare a reclamanților în raport cu polițiștii detașați să lucreze la. și și obligarea pârâților să plătească și reclamanților sporul de 30% lunar, pe perioada 06.05.2005 - 01.04.2006, deși între cele două categorii de polițiști există norme de salarizare specifice care se aplică distinct, prima instanță și-a depășit competența, având în vedere cele dispuse prin Decizia Curții Constituționale nr.818/2008.
În afară de aceasta, faptul că reclamanții nu au beneficiat de sporul de 30% din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu, întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la art.2 alin.1 din nr.OG137/2000 republicată.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului examinând art.14 (interzicerea discriminării) al Convenției Europene a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, iar pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicat.
În cauza de față se constată că polițiștii care lucrează în cadrul din sau detașați la. nu se află într-o situație analogă cu ceilalți polițiști din cadrul Poliției judiciare sau de crimă organizată și ca urmare situațiile deosebite în care se găsesc categoriile de polițiști vizate determină și soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Așa fiind, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.304 pct.6 și 9 și art.304/1 Cod pr.civilă și ca urmare recursurile pârâților se impune a fi admise în temeiul art.312 alin.1 și 3 din același cod, iar sentința modificată, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
(continuarea deciziei civile nr.571/29.04.2009)
*
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S împotriva sentinței nr.620/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților, C, -, R -, R, - -, -, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.
2 ex./12.06.2009
Jud.fond -
,
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan, Gabriela Costinaș, Ioan Cibu
