Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 57/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, DE
CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR. 57
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B împotriva sentinței civile nr. 596/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților, dosarul fiind lăsat la a doua strigare când de asemenea, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că în cauză a fost formulat recurs, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 15 lit. din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, instanța constată că intimații au solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 596 din 22.06.2009 Tribunalul Bacăua hotărât următoarele:
- a respins excepția necompetentei materiale Tribunalului Bacău, ca nefondată;
- admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea formulată in contradictoriu cu acești pârâți;
- a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile scadente cu mai mult de 3 ani anterior introducerii acțiunii (cererii de intervenție) - 16.02.2009 și în consecință, a respins acțiunea ca fiind prescrisa pentru pretențiile scadente anterior datei de 16.02.2006;
- a respins excepția inadmisibilității ca nefondată;
- a admis în parte acțiunea reclamaților, în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, obligând pârâta să plătească reclamanților c/valoarea indemnizației lunare de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 16.02.2006 pentru reclamantul, data de 27.04.2007 pentru reclamantul, data de 01.10.2008 pentru reclamantul, respectiv data de 01.10.2008 pentru reclamanta si până la încetarea raporturilor de serviciu sau modificarea legislației privind aceasta indemnizație, c/valoarea actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței si până la data plății.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de funcționari publici in cadrul pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B conform adresei nr. 15021/16.01.2009 de la filele 132-134 dosar emisă de pârâtă.
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău este nefondată având in vedere că reclamanții se află in raporturi de serviciu cu o autoritate locală, respectiv pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B, iar faptul că reclamanții au chemat in judecată și autoritatea centrală nu este de natură să atragă competența Curții de APEL BACĂU privind soluționarea cauzei. Pentru aceleași considerente instanța va admite și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Reclamanții și Ministerul Finanțelor Publice, neexistând raporturi de serviciu intre reclamanți și acești pârâți.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecată este nefondată având in vedere că față de natura drepturilor pretinse de reclamanți și de refuzul pârâtei Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B de a acorda aceste drepturi formulat și prin întâmpinare, nu se justifică parcurgerea procedurii prealabile invocată de Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Excepția prescripției este fondată având in vedere că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 16.02.2009, iar o parte din creanțele reclamate sunt scadente cu mai mult de 3 ani înainte de această dată, in baza art. 1 și 3 din Decretul 167/1958.
Pe fondul cauzei sunt de reținut dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, ale pct. 9.2, pct. 31.1. din Ordinul nr. 496/2003. Reclamanții, prin natura atribuțiilor de serviciu, își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice. Pe de altă parte, sunt de reținut prevederile constituționale care, în Capitolul V, impun premisa unui regim unitar de reglementare, iar prin Legea nr. 137/2000 se previn și se sancționează toate formele de discriminare, astfel că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 s-a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice pentru a se asigura egalitate de tratament salarial tuturor angajaților din cadrul aceleași autorități, astfel că este indubitabil faptul că pct. 9.2 din Ordinul nr. 496/2003 stabilește că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. De asemenea, art. 29 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, nu exclude posibilitatea ca funcționarii publici să beneficieze și de alte drepturi sau sporuri salariale, în condițiile legii.
Actualizarea acestor sume urmează a fi făcută cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, având în vedere dispozițiile art. 1084 cod civil care are în vedere beneficiul nerealizat și prejudiciul suferit, fiind nedrept ca însuși creditorul obligației să suporte deprecierea monetară.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Baf ormulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Este împlinit termenul de prescripție în ceea ce privește indemnizația de dispozitiv solicitată pentru perioada anterioară datei de 1.05.2005.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2, art. 9, art. 14, art. 15 și art. 31 din Legea nr. 188/1999. În aplicarea art. 29 din Legea nr. 188/1999 Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici.
În acord cu dispozițiile art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale are calitatea de ordonator principal de credite pentru direcțiile județene pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Funcționarii publici și personalul contractual dintr-un număr semnificativ de instituții publice aparținând administrației publice locale și din cadrul Ministerului Administrației și Internelor beneficiază în prezent de o indemnizație de dispozitiv care presupune disponibilitatea totală a salariaților beneficiari de a participa, dincolo de durata normală a programului de lucru, la activități ale administrației publice care au caracter extraordinar și pentru serviciul de permanență pe care îl asigură în interes public. Temeiul legal îl reprezintă pct. 9.2 din Ordinul 496/2003.
Noțiunea de dispozitiv presupune faptul că angajații trebuie să fie pregătiți în orice moment să intervină, la solicitarea conducătorului unității sau instituției publice, pentru rezolvarea problemelor cu caracter de urgență pe care le presupune administrația publică. În privința acordării acestei indemnizații funcționarilor publici din administrația publică locală se impune interpretarea extensivă a textului legal și o interpretare comparativă cu legislația muncii.
Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală B este instituție publică deconcentrată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, conform Hotărârilor Guvernului nr. 477/1990 și 385/2007. Prin urmare, nu este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003, intimații-reclamanți având calitatea de funcționari publici conform Legii nr. 188/1999. Salarizarea lor se face în conformitate cu dispozițiile din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2009.
Recursul este fondat.
Indemnizația de dispozitiv este una dintre componentele soldei lunare reglementată de art. 3 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Potrivit textului cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații șiindemnizația de dispozitiv. Totodată, această indemnizație este prevăzută și de art. 13 din aceeași lege; potrivit acestui articol, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției) beneficiază, potrivit art. 47 din Legea nr. 138/1999, de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute de Legea nr. 138/1999.
În executarea și pentru aplicarea (între altele) a prevederilor acestei legi, ministrul de interne a emis Ordinul nr. 275/2002. Astfel, prin art. 1 al ordinului au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, norme prevăzute în anexa nr. 1, conform art. 64 din Legea nr. 138/1999; potrivit art. 64 ministerele și instituțiile prevăzute la art. 1 - respectiv, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției -, în aplicarea legii, emit norme metodologice în termen de 30 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 normele prevăd, la pct. 9.1, că de indemnizația de dispozitiv beneficiază și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior.
Ordinul nr. 275/2002 a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 496/2003. În ceea ce privește art. 13 din Legea nr. 138/1999, în norme a fost introdus, după pct. 9.1, pct. 9.2 potrivit căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Pct. 31.1 din norme - dat în aplicarea art. 47 din Legea nr. 138/1999 - definește personalul civil, în sensul prevederilor ordinului, ca fiindfuncționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor(alin. 1); la alin. 2 se prevede că personalul civil din acest din urmă minister beneficiază de drepturile stabilite de Legea nr. 138/1999, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut de art. 13 din lege, precum și de celelalte drepturi prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Dacă s-ar avea în vedere doar prevederile normelor metodologice date în aplicarea art. 13 din Legea nr. 138/1999 ar rezulta că normele adaugă la dispozițiile legii, în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă - pe lângă categoriile prevăzute de lege: cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili - și altor două categorii: studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție, " sau alte instituții militare de învățământ superior, respectiv personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. O astfel de concluzie nu ar putea fi reținută întrucât nu pot căpăta eficiență juridică prevederi ale unor norme date în aplicarea unei legi, care adaugă prevederilor legii. Pe de altă parte, autoritatea emitentă nu putea edicta norme care să privească personalul altor autorități întrucât s-ar fi încălcat dispozițiile art. 4 alin. 3, art. 75 și art. 76 din Legea nr. 24/2000; potrivit acestor texte actele normative date în executarea legilor se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă (art. 4 alin. 3), iar ordinele cu caracter normativ ale conducătorilor ministerelor se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului (art. 75), fiind necesar a se limita strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora (art. 76).
Însă, dispozițiile din normele metodologice date în aplicarea art. 13, astfel cum a fost modificate prin Ordinul nr. 496/2003, trebuie interpretate ținându-se seama de definiția conținută de pct. 31.1. alin. 1, personalul civil la care se referă normele fiind doar funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. O asemenea definiție poate fi folosită doar în interpretarea Legii nr. 138/1999 și a normelor sale de aplicare, neputând fi extinsă la alte categorii de personal civil, indiferent că este vorba de funcționari publici ori de personal contractual. Atunci când cel care edictează o normă juridică recurge la definirea unor termeni o face pentru a le conferi un înțeles diferit de cel comun și, prin urmare, definițiile nu pot fi extinse de la actul normativ care le conține la altul, în afara cazului în care legea permite acest lucru. Ori, Legea nr. 138/1999, prin art. 64, nu conține o astfel de îngăduire. În context trebuie reținută sfera persoanelor care intră în categoria personalului civil prevăzută de art. 47 din Legea nr. 138/1999.
Așadar, rezultă cu claritate că indemnizația de dispozitiv se acordă doar cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 din Legea nr. 138/1999 (Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției), pct. 31.1. din normele modificate prin Ordinul nr. 496/2003 referind-se expres la personalul civil din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Eliminarea deosebirilor existente cu privire la salarizarea personalului din serviciile administrației publice locale nu poate fi atinsă pe cale judiciară, căci judecătorului nu îi este permis să extindă, peste ceea ce legea îi îngăduie, dispoziții dintr-o lege specială aplicabile anumitor subiecte de drept, considerându-le aplicabile și altor subiecte de drept care se consideră discriminate. O asemenea conduită a judecătorului ar fi contrară principiului constituțional al separației puterilor în stat (art. 1) și dispozițiilor art. 61 din Constituție potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale sus analizate; de aceea, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea va fi modificată în ceea ce privește soluționarea acțiunii în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în contencios administrativ formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ B, cu sediul în mun. B, str. - nr. 20, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 596/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare - B, str. - nr. 20, jud. B și intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL AGRICULTURII PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în B, sector 3,-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21.01.2010
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, |
Red.
Tehnored. c //1.02.2010
Ex.10
3.02.2010
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
