Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 570/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința civilă nr. 570
Ședința publică din 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Ion
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII () și cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ().
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pârâtul, reprezentat de consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, și chematul în garanție MFP, reprezentat de consilier juridic, cu delegație la fila 7 dosar, lipsind reclamantul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este refuz acordare drepturi,procedura de citare este legal îndeplinităcu toate că la dosar nu este dovada privind îndeplinirea procedurii de citare cu pârâtul, viciul de procedură acoperindu-se prin prezența reprezentantului părții, conf. art. 89 alin. 2.civ.
Cod PenalChematul în garanție MFP, prin consilier juridic, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în ce privește cererea de chemare în garanție. Motivează că, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 500/2002 și ale HG nr. 34/2009, Ministerul d e Finanțe are atribuții în stabilirea bugetului de stat la cererea ordonatorilor de credite și nu de a aloca, din oficiu, sumele necesare plății drepturilor salariale restante.
Pârâtul, prin consilier juridic, arată că se impune admiterea cererii de chemare în garanție a MFP, acesta având, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002, atribuții de a aproba bugetul de stat și de a-l gestiona.
Curtea pune în discuție fondul acțiunii.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii, având în vedere că este întemeiată pe prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, însă legea care reglementează activitatea cadrelor militare este nr. 80/1995, lege specială care derogă de la legea generală și în cuprinsul căreia nu sunt reglementate drepturile solicitate de reclamant.
Curtea pune în discuție, în subsidiar, fondul cererii de chemare în garanție.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii de chemare în garanție a MFP, conform art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Chematul în garanție MFP, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată, având în vedere că nu gestionează bugetul de stat.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. 30593/3/CA/2008, reclamantul chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informații, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata primelor de concediu aferente perioadei 2002-2008, actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 15.12.2001-15.04.2008 și-a desfășurat activitatea în cadrul Serviciului Român de Informații, că potrivit disp. Legii nr. 14/1992, cadrele din sectoarele operative ale sunt funcționari publici care îndeplinesc atribuții ce indică exercițiul autorității de stat, având toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru această calitate.
Reclamantul a mai arătat că solicitat pârâtului la 14.04.2008 și 03.06.2008 acordarea primelor de concediu aferente perioadei 2002-2008, însă răspunsul fost nefavorabil, motivat de faptul că nu îi sunt aplicabile disp. Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci disp. Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, act normativ cu caracter special și derogatoriu de la dreptul comun.
Reclamantul a susținut că legislația militară nu poate fi derogatorie și de la Legea nr. 14/1992, că în art. 9 lit. a) din Legea nr. 80/1995 sunt prevăzute ca drepturi bănești cuvenite militarilor și primele, astfel că este îndreptățit la plata drepturilor bănești cuvenite și neachitate în perioada 2002-2008, cu titlul de primă de concediu.
Prin întâmpinarea formulată la data de 23.09.2008, pârâtul invocat excepția de necompetență materială instanței, susținând că litigiul dedus judecății nu este unul de dreptul muncii, ci unul de contencios administrativ, ce intră în competența de soluționare a Curții de APEL BUCUREȘTI, în temeiul art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă și art. 10 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Legii speciale nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, ce nu reglementează în cuprinsul său dreptul de natura celor pretinse prin acțiunea dedusă judecății, Legea nr. 188/1999 nefiind aplicabilă în cauză.
De asemenea, s- precizat că toate drepturile salariale, precum și orice alte prime, sporuri cuvenite militarilor sunt expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, că acest act normativ nu reglementează dreptul la plata primei de concediu.
Pârâtul Serviciul Român de Informații formulat și cerere de chemare în garanție, prin care a solicitat, în situația admiterii acțiunii, obligarea chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la asigurarea finanțării, pentru drepturile bănești solicitate de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 2768/22.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, s- dispus admiterea excepției de necompetență materială instanței și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția de Contencios Administrativ.
La Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În dovedirea acțiunii s-a administrat proba cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 12.02.2009, chematul în garanție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are atribuții privind alocarea de la bugetul de stat sumelor de bani necesare plății drepturilor bănești solicitate cu titlu de primă de concediu, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Conform adeverinței nr. -/03.04.2008 emisă de Serviciul Român de Informații - UM 0192 B, reclamantul și-a desfășurat activitatea, în calitate de ofițer, în cadrul acestei instituții, în perioada 15.12.2001 - 15.04.2008.
Dispozițiile art. 27 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații prevăd că, personalul se compune din cadre militare permanente și salariați civili, care îndeplinesc atribuții operative și administrative.
Referitor la cadrele militare, se precizează că au toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele și regulamentele militare.
În considerarea calității sale de militar, reclamantului îi sunt aplicabile disp. Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, precum și disp. Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, acte normative cu caracter special, ce nu reglementează dreptul cadrelor militare la plata primei de concediu.
Dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, invocate de reclamant, nu sunt incidente în cauză, întrucât ele reprezintă reglementarea generală aplicabilă funcționarilor publici, iar nu cadrelor militare.
În aceste condiții, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamant este neîntemeiată și urmează să dispună respingerea acesteia.
Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de pârât, Curtea reține că Ministerul Economiei și Finanțelor are legitimare procesuală pasivă în privința acestei cereri, în considerarea disp. art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, art. 19 și art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, precum și a faptului că acesta răspunde de elaborarea bugetului de stat și proiectelor de rectificare bugetară, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.
În consecință, se va dispune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de chematul în garanție, aceeași soluție urmând a fi dispusă și în privința cererii de chemare în garanție, ca consecință respingerii cererii de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată reclamantul, cu domiciliul în B, str. -. - nr. 5A,. 30,. 30, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII (), cu sediul în B, B-dul - nr. 2. sector 5, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (fost Ministerul Economiei și Finanțelor).
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, în contradictoriu cu chematul în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
Red.EI
Tehnored.CB/ 5ex.
17.02.2009
Președinte:Eugenia IonJudecători:Eugenia Ion
