Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Sentința 572/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 572
Ședința publică din 11 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții, -, -, -, -, și -, în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - suplimentul postului 25% și suplimentul corespunzător treptei de salarizare 25%.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la primul termen de judecată după repunerea pe rol, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea, în raport de obiectul cauzei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.1359/33/9 iulie 2009, reclamanții, -, -, -, -, și -, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a funcționarilor publici să se constate refuzul nejustificat al acestor autorități de recunoaștere a unor drepturi, și să fie obligate pârâtele la recunoașterea drepturilor de natură salarială constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada în care reclamanții au avut raporturi de serviciu cu pârâta de rândul I, să fie obligată pârâta de rândul I să cuantifice aceste sporuri în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, începând cu 01.01.2004, sume actualizate in funcție de indicele de inflație până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au avut raporturi de serviciu cu Autoritatea Națională a Vămilor exercitând funcții publice recunoscute prin legea funcționarilor publici.
Astfel, așa cum rezultă din copiile carnetelor de muncă, ei au ocupat funcții publice în cadrul Direcției Regionale Vamale C, instituția aflată în subordinea Autorității Naționale a Vămilor.
În Legea nr.188/1999, s-a stabilit că raporturile de serviciu generează drepturi și obligații specifice în categoria acestora fiind incluse dreptul la suplimentul postului respectiv dreptul la suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Reclamanții au solicitat prin adrese repetate să li se acorde drepturile legale însă au fost refuzați.
Prin Legea nr.188/1999 se stabilesc atribuțiile Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, beneficiarii activității acesteia fiind funcționarii publici.
Potrivit art.44 din OUG nr.92/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr.76/2005, pentru anul 2005 se suspendă aplicarea dispozițiilor legale reglementată in art.29 al.1 din Legea nr.188/1999 iar apoi prin OG nr.2/2006 se suspendă aplicarea acelorași dispoziții legale până la 31.12.2007.
La această dată nu există un temei legal pentru neacordarea drepturilor de mai sus, cu atât mai mult cu cât o mare parte dintre reclamanți și-au încetat raporturile de serviciu cu pârâta de rândul I în condițiile în care această autoritate și-a reorganizat activitatea în 2006.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999, art.44 din OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006, art.242 pr.civ.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, legal citată a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În apărare, a arătat că reclamanții își întemeiază acțiunea pe prev.art.31 din Legea nr.188/1999, care prevede că pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu în care sunt incluse și suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Acest text de lege nu prevede însă nici un procent pentru cele două suplimente.
În această situație, este evident faptul că art.31 al.1 lit.c și d din Legea nr.188/1999 sunt inaplicabile atâta timp cât nu se prevede ce valoare au cele două suplimente.
Procentul de 25% solicitat de către reclamanți, este arbitrar, deoarece nici o dispoziție legală nu face referire la această valoare.
Legiuitorul a urmărit ca printr-o lege viitoare să stabilească sistemul unitar de salarizare pentru funcționarii publici, sistem în care să fie prevăzută expres procentele și modul de calcul al celor două suplimente.
O astfel de lege nu există în momentul de față, astfel încât pretențiile reclamanților apar ca neîntemeiate.
Prin OUG nr.92/2004 respectiv OG nr.2/2006 au fost suspendate în mod succesiv, în conformitate cu prevederile constituționale, dispozițiile legale care fac referire la suplimentul postului respectiv suplimentul treptei de salarizare.
Nu este vorba de o suspendare a dreptului funcționarilor publici de a beneficia de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare ci de o suspendare a dispozițiilor legale ceea ce înseamnă că în această perioadă prevederile legale referitoare la suplimentele de mai sus nu se aplică.
În consecință, nu a existat și nu există temei legal care să justifice pretențiile reclamanților, fapt care impune respingerea acțiunii lor.
În drept, au fost invocate disp.Legii nr.554/2004, Legea nr.188/1999, OUG nr.92/2004, OG nr.2/2006, Legea nr.251/2006, art.242 pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții reclamanții, -, -, -, -, și -, au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a funcționarilor publici să se constate refuzul nejustificat al acestor autorități de recunoaștere a unor drepturi, și să fie obligate pârâtele la recunoașterea drepturilor de natură salarială constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada în care reclamanții au avut raporturi de serviciu cu pârâta de rândul I, să fie obligată pârâta de rândul I să cuantifice aceste sporuri în cuantum de 25% fiecare, din salariul de bază, începând cu 01.01.2004, sume actualizate in funcție de indicele de inflație până la plata efectivă.
Curtea constată că cele două drepturi salariale sunt reglementate de legea generală privind funcționarii publici. Astfel potrivit."Art. 31:
(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare."
Deși norma legală incidentă este clară, în sensul că funcționarii publici au dreptul la cele două suplimente, se reține de către C că aceasta nu prevede însă cuantumul concret al sporurilor și nici nu există o altă normă legală care să prevadă acest cuantum. Rezultă astfel că pentru cuantificarea celor două suplimente, este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 31 alin 1 lit.c) și d). din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr.188/1999.
Sub acest aspect, practica judecătorească este în sensul că este inadmisibilă în condițiile art. 1 din Legea nr.554/2004, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special (Decizia nr. 1257 din 28 februarie 2007, în Jurisprudența Secției de contencios administrativ a pe anul 2007 - Semestrul I, p. 17-20).
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calcul a suplimentului postului și a suplimentului gradului (treptei de salarizare), suntem în prezența unuidrept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestuia ar însemna, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificarea de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".Prin urmare instanțele judecătorești nu au competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Curtea reține ca fiind pe deplin incidente în speță dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, întrucât acest act reglementează o problemă de principiu, chiar dacă se referă doar la un anumit act normativ, respectiv cea a imposibilității instanțelor judecătorești de a anula sau de a refuza aplicarea unor acte normative cu putere de lege. Decizia menționată afirmă necesitatea respectării principiului legalității, respectiv imposibilitatea instanței de a acorda drepturi salariale (cuantumul acestora) prin analogie cu alte situații.
În același timp, prin admiterea unor asemenea acțiuni în condițiile în care dispozitivul sentinței nu ar identifica, pentru că nu are cum, suma la care urmează a fi obligată autoritatea pârâtă, ar presupune pronunțarea unor hotărâri judecătorești nesusceptibile de executare.
De altfel, problema acordării drepturilor reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a fost tranșată în mod definitiv de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, în recursul în interesul legii vizând interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 188/1999, a stabilit că aceste drepturi nu pot fi acordate.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, și - împotriva pârâților AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții, -, -, -, -, și - împotriva pârâților AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - ---
RED.MH/MB
26.11.09/17 ex.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
