Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 575/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.575/CA
Ședința publică de la 7 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de recurentul reclamant, cu domiciliul ales în M,-,.48A,.19, județul C, împotriva sentinței civile nr.601 din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR POARTA ALBĂ, cu sediul în localitatea Poarta Albă, județul C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30.XI.2009, 7.XII.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre,
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția civilă sub nr- din data de 24.07.2008 reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Poarta Albă a solicitat anularea deciziei de imputare nr. C2 -/23.06.2008 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii a arătat că prin decizia contestată i s-a imputat sume de 11.965,57 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Reclamantul a arătat că în urma unui concurs a ocupat funcția de agent siguranța deținerii și regim penitenciar și a ocupat acest post până la data de 23.06.2008 când a demisionat.
A mai arătat reclamantul că anterior examenului a semnat un angajament prin care se obliga să lucreze 5 ani în sistemul Administrației Penitenciarelor, în cazul promovării examenului, însă nu a lucrat această perioadă, astfel este nevoit să suporte cheltuielile de școlarizare proporțional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului de 5 ani.
Reclamantul a arătat că în decizia imputată au fost incluse sumele primite cu titlu de soldă pe perioada școlarizării și sumele privind compensația de hrană, sume ce nu trebuiau restituite având în vedere că pe perioada școlarizării reclamantul a primit aceste drepturi pentru activitatea depusă cu titlu de remunerație.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 281 din codul muncii.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză.
Anexat cererii a depus la dosar decizia nr. C2 -/23.06.2008.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a secției civile a tribunalului și excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a depus la dosar documentația aferentă deciziei atacate.
Prin încheierea din data de 17.09.2008 s-a constatat natura de contencios administrativ a cauzei și s-a trimis cauza secției comerciale și de contencios administrativ spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secției Comerciale și de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- din data de 09.02.2009.
Reclamantul a fost citat cu mențiunea de a face dovada efectuării procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 70 alin. 2 din Legea nr. 293/2004.
Art. 137.pr.civ. obligă instanța să se pronunțe cu prioritate asupra excepțiilor de fond și a celor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Instanța a reținut că prin decizia nr. C2 -/23.06.2008 reclamantului i-a fost imputată suma de 11.965,57 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare.
Potrivit art. 70 alin. 2 din Legea nr. 293/2004 " Repararea pagubelor aduse Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților de penitenciare în situațiile prevăzute la alin. (1) se dispune prin emiterea de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor ori de către directorii unităților de penitenciare a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin semnarea unui angajament de plată, conform metodologiei stabilite prin ordin al ministrului justiției.Împotriva dispoziției de imputare personalul în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, în condițiile legii. Dreptul de a emite dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei".
Cum textul face trimitere la procedura soluționării contestației potrivit legii contenciosului administrativ, rezultă că sunt aplicabile toate normele acestei legi, inclusiv obligativitatea efectuării procedurii prealabile.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Procedura prealabilă are un caracter imperatv și reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ, iar neîndeplinirea obligației pe care o instituie art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 constituie un fine de neprimire a acțiunii în contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ.
Reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă, obligatorie, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, iar acțiunea formulată direct la instanța de judecată nu poate fi primită.
Față de aceste considerente, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, arătând că a adresat Comandantului Penitenciarului Poarta Albă o cerere prin care și- expus punctul de vedere asupra legalității și temeiniciei fiecărei categorii de sume cuprinse în decizia de impunere, considerând că impunerea este nedreaptă.
Cum autoritatea administrativă nu a răspuns acestei cereri, a considerat recurentul că a efectuat procedura prealabilă și era îndreptățit să se adreseze instanței de judecată.
În drept nu s-a indicat temeiul juridic al cererii de recurs.
Legal citat, intimatul Penitenciarul Poarta Albă a formulat întâmpinare, arătând că solicită respingerea recursului ca nefondat, iar din motivele de recurs invocate în cauză a dedus intimatul că înscrisul prin care se pretinde că s-a realizat procedura prealabilă este nota raport din 12.06.2008, adresată comisiei de cercetare administrativă, nu instituției angajatoare.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
În considerarea calității sale de funcționar public (agent siguranța deținerii în sistem penitenciar) în cadrul penitenciarului Poata Albă, recurentului reclamnat îi sunt aplicabile dispozițiile legii nr. 293/2004, lege specială cestabilește, în cuprinsul art. 70, alin. 2 că ".împotriva deciziei de impunere personalul în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, în condițiile legii."
Prcedura de drept comun în materia contenciosului administrativ reclamă obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile în situația atacării unui act administrativ individual, cerință ce nu a fost îndeplinită în cauză de recurentul reclamant, după cumcorect a reținut prima instanță.
La dosarul de fond se află depuse de către recurentul reclamant cereri purtând semnătura acestuia prin care s-au solicitat eliberarea unei xerocopii de pe procesul verbal de cercetare administrativă (fila 20 din dosarul nr- al Tribunalului Constanța ), precum și încetarea raportul deserviciu prin demisie începând cu data de 01.-, prin care s-a obligat să restituie cheltuielile de școlarizare pentru care ulterior i s-a întocmit decizia de impunere contestată.
Prin urmare, niciunul dintre aceste înscrisuri nu întrunește elementele apte pentru a considera îndeplinită procedura prealabilă cerută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 anterior contestării în fața instanței de judecată a unui act administrativ individual de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitimprin acel act.
Cerința legiutorului în legătură cu obligativitatea îndepliniri procedurii prealabile este cea ca persoana vătămată să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la dat comunicării actului administrativ contestat, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Cum recurentul reclamant nu a făcut dovada adresării unei astfel de cereri Penitenciarului Poarta Albă, prima instanță a considerat în mod just că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că instanța de control judiciar va menține sentința recurată ca legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de reclamantul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 312 proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de recurentul reclamant, cu domiciliul ales în M,-,.48A,.19, județul C, împotriva sentinței civile nr.601 din 29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR POARTA ALBĂ, cu sediul în localitatea Poarta Albă, județul C, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08 decembrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/22.01.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
