Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 581/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 581/2008
Ședința publică din data de 5 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 2313/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, I, și cu pârâții ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT și UNITATEA TERITORIALĂ 95 J, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru. Nu au fost depuse taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, pentru fondul cauzei, deși reclamanții au fost citați cu această mențiune.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. și că la data de 03.03.2008 pârâta Administrația Națională a de Stat a depus întâmpinare. La data de 04.03.2008 s-a depus întâmpinări de către pârâta Administrația Națională a de Stat prin Unitatea Teritorială 95 J și de către reclamanți.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.313 pronunțată la data de 23 noiembrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamanții, I, împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT -UNITATEA TERITORIALĂ 95 J și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A DE STAT B, chemat în garanție fiind MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și au fost obligate pârâtele și chematul în garanție, în limitele competențelor lor legale, să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006, actualizate cu rata inflației până la data efectivă a plății.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, constatând că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul pârâtei de rândul 1 și că în baza disp. art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, au dreptul ca la plecarea în concediu, pe lângă îndemnizația de concediu, să le fie plătită o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Este real că prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat pentru anii 2001 - 2006, s-a suspendat acordarea dreptului salarial menționat mai sus, însă dispozițiile de suspendare au avut un caracter temporar și și-au încetat aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că la data formulării cererii suspendarea nu mai subzistă, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal.
Cererea de chemare în garanție formulată împotriva, a fost admisă, în condițiile în care această instituție are calitatea de ordonator terțiar de credite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs chematul în garanție MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, solicitând respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și modificarea sentinței instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Astfel, deși se recunoaște existența dispozițiilor legale - art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 - care prevăd acordarea dreptului salarial respectiv, se invocă suspendarea acordării dreptului pentru anii 2001 - 2006, susținându-se că în aceste condiții dreptul nu poate fi acordat, neexistând sumele necesare, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, interzice cheltuielile din fondurile publice care nu au la bază prevederi bugetare.
În concluzie, s-a susținut că, funcționarul public nu este îndreptățit la plata drepturilor bănești cu titlu de primă de concediu pentru anii 2001 - 2006, indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la momentul efectuării plății, întrucât în această perioadă aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează acordarea acestui drept au fost suspendate.
Se critică motivarea primei instanțe conform căreia dispozițiile de suspendare încalcă prev. art. 38 și 53 din Constituția României, întrucât acestea au făcut obiectul contenciosului constituțional, forul competent constatând că prevederile sunt constituționale.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Motivarea recursului se întemeiază, în esență, pe inexistența unei baze legale pentru acordarea sumelor ce fac obiectul cererii, respectiv pentru acordarea primei de concediu instituite prin prev. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Se apreciază că în condițiile în care măsura suspendării acestor prevederi a fost operantă potrivit textelor legale la care s-a făcut referire și în întâmpinare, acordarea drepturilor solicitate de către reclamanți pentru anii 2001 - 2006 este fără temei legal.
Curtea consideră că aceste susțineri nu pot fi reținute, sentința pronunțată de către prima instanță fiind legală și temeinică, în condițiile în care a fost apreciată în mod corect starea de fapt și s-au aplicat prevederile legale care recunoșteau drepturile ce fac obiectul litigiului în favoarea reclamanților, prin prisma dispozițiilor constituționale.
Astfel, instanța achiesează la susținerea conform căreia, deși se recunoaște aplicabilitatea textelor legale care au suspendat acordarea dreptului la prima de concediu, prin această suspendare succesivă în ceea ce privește acordarea primei de vacanță, dreptul în sine nu a fost restrâns, ci îngrădit, operând în concret ca o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv.
Or, în conformitate cu disp. art. 41 și 53 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii care presupune și concediul de odihnă plătit, iar restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, neputând aduce atingere existenței înseși a dreptului.
În consecință, fiind vorba despre un drept câștigat, derivat dintr-un raport de serviciu, el nu putea fi anulat prin actele normative invocate de către recurent, reclamanții fiind funcționari publici și, în consecință, pe deplin îndreptățiți să se prevaleze de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999.
Luând în considerare toate cele mai sus expuse, va fi înlăturată susținerea din recursul recurentului conform cărora nu există o bază legală pentru acordarea dreptului ce face obiectul judecății, baza legală constând tocmai în textul legal mai sus arătat, titularii lui putând și trebuind să se bucure efectiv de el.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că actele normative privind aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat au o aplicare strict determinată în timp, respectiv un an calendaristic, iar în consecință, este fără interdicții acordarea și plata ulterioară a drepturilor solicitate.
Astfel, deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu prev. de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendat pentru anii 2001 - 2006 prin legile succesive ale bugetului de stat, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exercițiul său.
Pe de altă parte, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cat timp prin nici un act normativ nu i-a fost înlăturată existența pentru perioada solicitata, astfel că, un atare drept nu poate fi considerat ca nu a existat în perioada invocată, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Având în vedere că cele solicitate reprezintă drepturi salariale, sunt incidente și dispozițiile Codului Muncii, care la art. 295 alin. 2 dispune că "prevederile prezentului cod se aplica cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de munca respective".
Din simpla lectură a acestui text legal rezultă în mod neechivoc că nu poate fi reținută susținerea conform căreia el nu ar fi aplicabil cauzei, în măsură în care legislația privind drepturile funcționarilor publici permite completarea cu dreptul comun în materie, relevante fiind, în acest sens, prev. art. 78 din Codul muncii.
Acest text trebuie coroborat și cu prevederile art. 38 și 53 alin. 1 din Constituția României, iar faptul că s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor care au suspendat acordarea primei de concediu nu este relevant în cauză, întrucât aceste dispoziții nu mai sunt în vigoare.
În consecință, aplicând prev. art. 911din Legea nr. 188/1999, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3041, art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței primei instanțe.
În baza disp. art. 20 alin. 5 și art. 3 lit. m din Legea nr. 146/1997, art. 3 din nr.OG 32/1995, Curtea va dispune darea în debit în solidar a reclamanților, I, cu suma de 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar datorat pentru judecata în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 2313/23.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Dispune darea în debit în solidar a intimaților, I, cu suma de 4 RON taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar datorat pentru judecata în fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./28.03.2008.
Jud.fond:
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
