Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 583/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 583/2008
Ședința publică din data de 5 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 3673/26.11.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, G, și cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, pentru pârâta Agenția Pentru Protecția Mediului M, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului M nu este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, deși pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Maf ost citată cu această mențiune. Recursurile formulate de către pârâții Agenția Națională pentru Protecția Mediului și de către Ministerul Economiei și Finanțelor sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtei arată că delegația de reprezentare a pârâtei se află la dosarul de fond la fila 35 și că nu are o delegație pentru această etapă de exercitare a recursului, obligându-se să comunice prin fax, în cursul zilei de 05.03.2008, o delegație de reprezentare. De asemenea, depune dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, sens în care Curtea constată că recursurile sunt legal timbrate.
Sub rezerva depunerii prin fax a delegației de reprezentare în cursul zilei de 05.03.2008 și nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei arată că susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând și admiterea celorlalte două recursuri, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3.673 din data de 26.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M, MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI și, pe cale de consecință au fost obligați pârâții să plătească fiecărui reclamant primele de vacanță pentru perioada 01.01.2001 - 30.04.2003, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației, de la data scadenței și până la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că acordarea drepturilor salariale intitulate "prime de vacanță", așa cum au fost prevăzute în art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, a fost suspendată în perioada 2001 - 2006, ultima suspendare fiind dispusă prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005, având ca obiect bugetul de stat pe anul 2006. Legea bugetului de stat pe anul 2006 și cea de pe anul 2007, se reține de instanță, nu conțin prevederi prin care să se fi suspendat acordarea drepturilor salariale prevăzute de legea funcționarilor publici și în această situație, dreptul la prima de vacanță, fiind recunoscut, a devenit actual abia la data de 1 ianuarie 2007 când a expirat suspendarea.
Cu privire la suspendare, instanța reține că aceasta procedură este prev. de art. 64 (1) din Legea nr. 24/2004, iar la expirarea duratei de suspendare, dispoziția reintră în vigoare.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M, solicitând admiterea recursurilor, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță.
Prin demersul său, Agenția Națională pentru Protecția Mediului arată că dreptul la prima de vacanță a fost suspendat succesiv prin acte normative din anul 2001 și atâta vreme cât acesta nu mai face parte din ordinea de drept, este ca și cum nu ar exista. De aceea, arată recurenta, acordarea pe cale judecătorească a unui drept la care se referă o dispoziție egală a cărei aplicare este suspendată, nu poate fi privită decât ca fiind făcută în absența oricărui temei legal și chiar prin înfrângerea voinței legiuitorului, în acest sens fiind și statuările deciziei XIII/2005 a și deciziile Curții Constituționale ce au vizat posibilitatea legiuitorului de a modifica sau înceta acordarea, precum și de a stabili perioada pentru care se acordă drepturile.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune, arată recurenta, că termenul de prescripție de este 3 ani și din această perspectivă, dreptul reclamanților pentru anii 2001 - 2003 este prescris, neputând fi reținută o întrerupere a cursului prescripției decât în cazurile limitative, iar reclamanții nu au făcut o atare dovadă.
În demersul său, Ministerul Economiei și Finanțelor prin M arată că dispozițiile referitoare la prima de vacanță au fost suspendate, iar Curtea Constituțională, în urma verificării s-a pronunțat asupra actelor normative ce au vizat suspendarea, statuând că acestea sunt legale, sens în care s-au pronunțat prin decizia nr. 38/2005, decizia nr. 574/2004 și decizia nr. 414/2005. Astfel, în dezvoltarea celor relevate, recurenta enunță cele statuate, prin deciziile evocate.
Agenția pentru Protecția Mediului prin demersul său arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care nu s-a reținut că dispozițiile vizând primele de concediu au fost suspendare. Or, arată recurenta, câtă vreme o dispoziție este suspendată, nu face parte din ordinea de drept și prin urmare, acordarea pe cale judecătorească a unui drept care se referă la o dispoziție legală suspendată nu poate fi privită decât ca fiind făcută în absența unui temei legal.
Tot astfel, arată recurenta, că hotărârea este nelegală și din perspectiva reținerii incidenței art. 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958 referitor la prescripție.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, a actelor dosarului și a normelor juridice incidente, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Astfel, se reține că actul normativ invocat prin demersul inițiat de intimați, Legea nr. 188/1999, respectiv art. 34 alin. 2, prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Din cele enunțate rezultă că dreptul la plata primei de vacanță s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului activ al raportului născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de a da o sumă de bani cu titlu menționat.
Privit din această perspectivă, se observă că deși acest drept a existat pur și simplu, a fost refuzată acordarea, în considerarea că dispozițiile invocate au fost suspendate. Atare susțineri nu pot fi reținute ca motiv al neacordării celor instituite de lege cu privire la dreptul acordat, cunoscut fiind că dispozițiile afectate de suspendarea reintră, în vigoare la expirarea duratei pentru care a fost dispusă suspendarea conform disp. Legii nr. 24/2000. Pe de altă parte, nu trebuie omis că legea circumstanțiază instituția suspendării actului normativ numai de situațiile speciale. Ori, aceste situații speciale nu au existat, context în care o astfel de măsură, în raport cu dispozițiile ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, este nelegală. În acest sens se reține că prin Codul muncii se prevede imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări, limitări, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz, arbitrariu,
Tot astfel, prin art. 41 și art. 53 din Constituție se prevede că salariații au dreptul la protecție socială a muncii ce prevede și concediul de odihnă plătit, că retragerea unor drepturi poate fi dispusă, dacă este necesar, iar măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o nediscriminatoriu, fără a se aduce atingere existenței în sine a dreptului.
Cu alte cuvinte este interzisă limitarea, îngrădirea drepturilor ce afectează însăși esența acestuia, fiind un drept derivat dintr-un raport de muncă, un drept câștigat el nu poate fi îngrădit prin actele invocate de către pârâtă. Prin urmare, reclamanții fiind funcționari publici sunt pe deplin îndreptățiți să se prevaleze de disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, iar din această perspectivă susținerile recurenților conform cărora nu există o bază legală pentru acordarea drepturilor urmează a fi respinse.
Desigur, se susține că dreptul fiind suspendat, ar fi ca și cum nu ar exista. Această susținere nu poate fi reținută întrucât se omite a se avea în vedere că dreptul nu a fost înlăturat ci doar s-a suspendat exercițiul său. Or, în condițiile date, de vreme ce dreptul exista în substanță, este necesar a asigura, așa cum de altfel a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XIII/2005 "respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstacolați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege".
Evident, se susține că prin decizia Curții Constituționale a fost consacrat dreptul legiuitorului de a acorda anumite drepturi suplimentare, de a le modifica ori de a le înceta acordarea, însă se scapă din vedere că litigiul nu se poartă asupra posibilității sau imposibilității de suspendare, ci asupra existenței însăși a dreptului și asupra încetării suspendării, asupra substanței dreptului.
Ca atare, câtă vreme în discuție nu se pune posibilitatea sau imposibilitatea arătată, susținerile evocate nu pot fi reținute ca motiv al admiterii recursurilor declarate.
Nici susținerile vizând prescripția nu pot fi primite, deoarece prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca măsură de sancționare a creditorului care nu este diligent și nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege. Or, în speță, intimaților nu li se poate imputa starea de pasivitate, prevederile legale arătate privind suspendarea exercițiului dreptului la primele de concediu au vizat implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia. Argumentul recurenților ar fi valabil în măsura în care nu ar fi intervenit suspendări succesive, ori, până la încetarea acestor suspendări, dreptul la acțiune a fost la rândul său suspendat, intimații fiind astfel în imposibilitatea de a acționa, urmare a suspendării exercițiului dreptului la acțiune, context în care se reține implicit existența suspendării instituite de art. 13 din Decretul-Lege nr. 167/1958.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, că în raport cu disp. Legii nr. 188/1999 hotărârea este temeinică și legală, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. va respinge recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI M împotriva sentinței civile nr. 3.673 din 26 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./31.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
