Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 582/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 582/2008
Ședința publică din data de 5 MARTIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței civile nr. 2314/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici - Legea nr. 188/1999.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.314 din data de 23.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă excepția invocată de chematul în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S; a fost admisă acțiunea reclamantei împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEANĂ G și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și, pe cale de consecință, au fost obligați pârâții și chematul în garanție, în limitele competențelor legale, să plătească reclamantei suma de 1.158 lei reprezentând primă de vacanță aferentă perioadei 2004 și 2005, sumă ce se va actualiza cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că excepțiile invocate cu privire la lipsa calității procesuale sunt neîntemeiate față de disp. nr.OG 38/2003, de existența raporturilor de muncă guvernate de principiile și conținutul Codului Muncii și raportat la finanțare, atribuții și responsabilități, respectiv abilitățile statuate prin disp. Legii nr. 500/2002 și a nr.HG 208/2005 în sarcina pârâtului și chematului în garanție.
Referitor la fondul cauzei, instanța reține că reclamanta, în contextul disp. nr.OG 38/2003 este îndreptățită la acordarea primelor de vacanță.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin S, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție.
În motivare, recurentul arată că hotărârea este nelegală din perspectiva lipsei calității procesuale, în condițiile în care nu se relevă existența unor raporturi cu intimații. În cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție întrucât dreptul muncii are un caracter specific, atât în ceea ce privește normele de drept substanțial cât și în privința normelor procesuale, iar raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul de dreptul muncii pentru a se justifica o astfel de cerere. Simplul fapt că ordonatorul de credite nu a corectat periodic drepturile reclamantei, arată recurentul, nu conferă acestuia nici o garanție legală din partea ministerului pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă izvorând din contractul de muncă. Pe de altă parte, arată recurentul, în contextul legii bugetare sumele prevăzute ca și cheltuieli se angajează și ordonanțează în limite maxime ce nu pot fi depășite; că orice modificare poate fi făcută numai prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleași proceduri ca legea inițială, proceduri ce presupun o precizare a surselor de acoperire; a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar. Pentru executarea obligației de plată stabilite prin titluri executorii, arată recurentul, obligația de a lua măsuri corespunzătoare în condițiile legii revine, în contextul nr.OG 22/2002, ordonatorului principal de credite. Ca atare, concluzionează recurentul, ordonator principal fiind Ministerul Internelor și Reformei Administrative, acesta poate fi singura parte obligată în raportul dedus judecății și care trebuie să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate.
Analizând recursul declarat de recurent prin prisma motivelor invocate, a probelor existente, a dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat hotărârea atacată și în raport de art. 304.pr.civ. Curtea reține că acesta este neîntemeiat.
În acest sens, se reține că activitatea intimaților-reclamanți este finanțată de la bugetul de stat, iar potrivit Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor pentru pregătirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și a legilor privind aprobarea contului general. Astfel, rolul ministerului este de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite precum și a proiectelor de rectificare a acestor bugete. Prin urmare, raportat la abilitatea prevăzută de lege, pot figura în proces în condițiile disp. art. 60.pr.civ. iar din această perspectivă nu se poate reține că în mod greșit prima instanță a aplicat dispozițiile legale și că în mod greșit ar fi reținut calitatea procesuală, procedura menționată nefiind interzisă în cadrul litigiilor având ca obiect acordarea drepturilor ce derivă din raporturile de serviciu ale funcționarilor.
Desigur, se susține că în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată intimaților-reclamanți, entitatea recurentă având și ea obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul aprobării și virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune implicarea celor neprevăzute, respectiv a cuprinderi și a unor sume stabilite ca drepturi prin dispoziții legale aplicabile funcționarilor.
În plus, faptul că, în condițiile legii și ale nr.OG 22/2002, ordonatorul de credite este obligat să ia măsuri, nu poate duce la exonerarea obligației recurentului de a lua el însuși măsuri de a include, respectiv a adopta, proiectul legii bugetare sau de rectificare, în concordanță cu sumele ce urmează a fi primite de intimați în baza unor eventuale hotărâri judecătorești pentru a se evita astfel și neîndeplinirea obligației de a aproba virarea și efectuarea doar a cheltuielilor cu destinație precisă.
Prin urmare, constatându-se că nu sunt motive întemeiate, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2.314 din 23 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./31.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
