Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 592/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 592
Ședința publică din26 martie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâtul Județul B prin președintele Consiliului Județean B, cu sediul în B, nr. 1-3, jud. B, împotrivasentinței nr. 26 din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Luând act că creditoarea recurentă a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ introdusă și înregistrată la Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- din 9.12.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Județul B prin președintele Consiliului Județean B, obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare și sporul privind suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, pentru perioada 01.01.2004 - 07.04.2008, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată prin nr.OG 92/2004, că sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004 - 2006, însă nu au fost abrogate, trebuind să fie acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Reclamanta a mai arătat că anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtului prin procedură prealabilă, acordarea acestor drepturi, însă solicitarea ei a fost refuzată.
În drept a invocat Constituția României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 544/2004.
Pârâtul, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal,prin sentința nr. 26 din 07 ianuarie 2009,a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să-i acorde reclamantei suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2004 - 07.04.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acțiune îl constituie art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care -în forma actuală- prevede că salariul funcționarului public este compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III - reglementări privind funcția publică și funcționarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 188/1999 și care a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv 1.01.2004.
Cum reclamanta a solicitat acordarea acestor sporuri pentru perioada 01.01.2004 - 07.04.2008, instanța a obligat pârâtul să plătească aceste sporuri prevăzute de lege, în raport cu perioada efectiv lucrată, întrucât legiuitorul le-a prevăzut expres în lege, din acel moment, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
În ce privește efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 și nr.OG 2/2006, pentru perioada 2004 - 2006, instanța de fond a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispozițiilor art. 64 al. 2 din legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.
Împotriva sentințeia declarat recurs pârâtul Județul B prin președintele Consiliului Județean, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că cuantumul salariului de bază și sportul de vechime este stabilit prin acte normative care reglementează anual sistemul de salarizare al funcționarilor publici însă suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare nu pot fi plătite deoarece nu există un act normativ care să reglementeze cuantumul și criteriile în funcție de care acestea pot fi acordate.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului precum și a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 31 al. 1 lit. c și din Legea nr. 188/1999 "pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Așa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanții nu au primit aceste sporuri salariale.
De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva rațiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.
Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului".
Dreptul reclamanților la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanță și prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existența unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acțiunea inițială, începând cu data de 01.07.2005.
Cât privește suspendarea aplicării dispozițiilor art. 31 al. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din OUG nr. 92/2004, corect a reținut instanța de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispozițiilor constituționale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.
Suspendarea aplicării acestor dispoziții, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns, iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
sumelor în buget nu eop roblemă de acordare și existență a dreptului, ci doar de executare.
Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare și executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acțiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanță. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care și măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerință în exercițiul dreptului de proprietate și cu neîndeplinirea obligațiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligații pozitive reținute și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Oneryiediz Turcia din 18 iunie 2002. Sancționarea ingerinței statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanță. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar avea caracter nerezonabil și nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanță ar putea fi considerat excesiv.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Județul B prin președintele Consiliului Județean B, cu sediul în B, nr. 1-3, jud. B, împotrivasentinței nr. 26 din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani- Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/01.04.2009
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Bratu Ileana, Nastasi Dorina
