Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 598/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.598
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN T și DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR T, împotriva sentinței civile nr.260/05.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanții - intimați, C, -, și și cu chematul în garanție - intimat MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții - intimați lipsă, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 14.05.2008, întâmpinare din partea reclamanților - intimați.
Reprezentantul reclamanților - intimați depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamanților - intimați solicită respingerea recursurilor, menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată și depune hotărâri ca și practică judiciară în materie.
Reprezentantul pârâților - intimați pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.260/05.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, C, -, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR T și CONSILIUL JUDEȚEAN
Obligă pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunara în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 27.09.2004 respectiv de la data numirii în funcția publică până în prezent și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu.
Obliga pârâta Direcția de Evidență a Persoanelor T să efectueze înscrierile aferente în carnetul de munca al reclamanților.
Respinge cererea reclamanților pe perioada 15.09 - 26.09.2004.
Respinge cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE formulată de pârâtul Consiliul Județean
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 6993/30/27.09.2007 reclamanții, C, -, au solicitat în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR T și CONSILIUL JUDEȚEAN T obligarea acestora la alocarea, calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 15.09.2004 sau respectiv de la data numirii în funcția publică și în continuare până la data încetării raporturilor de serviciu, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective precum și consemnarea în carnetele de muncă a reclamanților a acestor drepturi bănești; fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanții sunt angajați în cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor T ce a fost înființată prin Hotărârea nr. 17/25.01.2005 a Consiliului Județean Prin cererile înregistrate sub nr. 1158/14.09.2007 și 12403/14.09.2007 reclamanții au solicitat plata indemnizației de dispozitiv iar prin adresele de răspuns pârâții au refuzat acordarea indemnizației, răspunsurile în plângerea prealabilă fiind netemeinice și nelegale și sunt contrazise de practica judiciară în acest sens.
În ceea ce privește temeiul de drept al reclamanților se arată că prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 s-a procedat la modificarea nr.275/2002 fiind introdus punctul 9.2. potrivit cărora indemnizația de dispozitiv se acorda și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, fără a distinge între administrația publică centrală și locală și fără a aduce o alta limitare ori restrângere. Scopul a fost acela de a înlătura discrepantele în ceea ce privește drepturile de natura salarială dintre personalul aflat în subordinea și cel aflat în coordonarea sau îndrumarea
Referitor la cuantumul indemnizației de dispozitiv aceasta este prevăzut de art. 13 din Legea nr.188/1999 fiind de 25% din salariul de bază. Se mai arată că toți angajații prefecturilor din țară, angajații consiliilor județene și consiliilor locale au obținut recunoașterea indemnizației de dispozitiv astfel ar fi profund inechitabil și discriminatoriu că reclamanții să nu beneficieze de acest drept.
În drept s-au invocat dispozițiile nr.496/2003, art. 13 Legea nr. 138/1999 art. 1 din Legea nr. 554/2004, art.911din Legea nr.188/99 republicată.
Pârâta Direcția de Evidență a Persoanelor T prin întâmpinarea depusă la dosar s-a opus la admiterea acțiunii arătând că ordinul invocat de reclamanți se aplica doar personalului din cadrul aparatului propriu al și nu autorităților publice locale iar instituția în care sunt angajați reclamanții nu face parte din structurile
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Consiliul Județean Tai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 15.09 - 27.09.2004 față de dispozițiile art.283 alin 1 Codul muncii. Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât în administrația publică locală nu produce nici un fel de efecte juridice Ordinul nr. 275/2002 și nr.496/2003 ale care produc efecte doar în structurile ministerului emitent.
S-a formulat totodată o cerere de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative arătând ca în cazul în care se va admite acțiunea se impune obligarea chematului în garanție la efectuarea acestor plăți pe care pârâtul nu și le-a asumat și nici nu-i revin prin lege.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Reclamanții sunt angajații Direcției de Evidență a Populației T instituție cu personalitate juridică înființată prin Hotărârea nr. 17/25.04.2005 a Consiliului Județean Prin cererea înregistrată la T sub nr. 12403/14.09.2007 și la Direcția de Evidență a Persoanelor T sub nr. 1158/14.09.2007 reclamanții au solicitat pârâților alocarea fondurilor necesare, calcularea și plata indemnizației de dispozitiv începând cu data de 15.09.2004 până în prezent și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu sau de muncă.
Răspunsurile pârâților cuprinse în adresa nr. 1158/24.09.2007 (19) și nr.12403/18.09.2007 (20) au vizat refuzul plății sumelor pretinse de reclamanți reținându-se că ordinele nr.278/2002 și nr.496/2003 sunt emise în baza Legii nr. 138/99 iar funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor T nu fac parte din categoria personalului militar sau din categoria personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În analiza pe fond a pretențiilor reclamanților instanța reține că indemnizația de dispozitiv a fost reglementată prin Legea nr.138/1999 și vizează cadre militare - angajați pe baza de contract și salariații civili din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiție.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, emis de la pct.9.2 s-a prevăzut că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", iar la pct.31.1 se arată că "prin personalul civil în sensul prezentului Ordin se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Personalul civil din beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege (Legea nr.138/1999) cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege.
Art.13 din Legea nr.138/1999, prevede că indemnizația de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militari angajați pe baza de contract și salariaților civili.
Rezultă așadar, din analiza textelor de lege precizate, că salariaților civili le este recunoscut beneficiul indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază, deoarece cadrele militare și militarii angajați beneficiază pe baza de contract, în plus, față de salariații civili și de alte sporuri și drepturi salariale prevăzute în Legea nr.138/1999, fiind evident faptul că prin Ordinul nr.496/2003 Ministrul Administrației și Internelor, a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepantele în ceea ce privește drepturile de natura salarială personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru personalul din cadrul aceleiași autorități, împrejurare față de care, adresa nr. 10540/20.11.2003, nefiind relevantă în considerarea textelor de lege arătate supra și nu poate adăuga la lege.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept și văzând și practica unitară existentă în acest sens instanța admite acțiunea reclamanților și obligă pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând "indemnizația de dispozitiv" lunară în cuantum de 25% din salariul de bază începând cu data de 27.09.2004 respectiv de la data numirii în funcția publică până în prezent și în continuare până la încetarea raporturilor de serviciu și totodată obligă pârâta Direcția de Evidență a Persoanelor T să dispună consemnarea în carnetele de muncă a reclamanților a acestor drepturi bănești.
În ceea ce privește acordarea indemnizației de dispozitiv pe perioada 15.09 - 27.09.2004 instanța reține că pretenția reclamanților este prescrisă pentru această perioadă față de dispozițiile art.283 al.1.lit c) Cod conform cărora cererile formulate în soluționarea unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune s-a născut în speță în momentul în care pârâții nu au procedat la plata indemnizației lunare dispozițiile Codului muncii sunt aplicabile în speță, acestea completându-se cu legislația specifică funcționarilor publici dacă nu cuprinde norme contradictorii.
Susținerea reclamanților în sensul că nu a intervenit prescripția pentru perioada respectivă întrucât la data de 14.09.2007 au introdus cererile în procedura prealabila prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi însușite de instanța întrucât procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este obligatorie numai în cazul actelor administrative tipice cum a statuat de altfel în mod constant J și nu în cazul actelor administrative asimilate cum sunt lipsa răspunsului sau refuzul nejustificat de a soluționa o cerere. Aceasta concluzie rezultă și din interpretarea logico-juridică a textului articolului 7 al.1 din Legea nr. 554/2004 unde se arată că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente persoana ce se consideră vătămata într-un drept sau interes juridic printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității emitente sau celei ierarhic superioare în termen de 30 de zile de la comunicare revocarea în tot sau în parte a acesteia. Or, de vreme ce obiectul plângerii prealabile reprezintă revocarea actului administrativ individual aceasta poate interveni numai pentru actele administrative tipice întrucât nu se poate pune problema lipsei vreunui răspuns sau revocării refuzului nejustificat de soluționarea unei cereri.
În consecință, în condițiile în care procedura prealabilă prevăzută de art. 7 al.1 Legea nr. 554/2004 nu este necesară și obligatorie în cazul acțiunilor bazate pe refuzul sau tăcerea autorităților sau instituțiilor locale, reclamanții nu mai pot invoca efectuarea acestei proceduri ca temei pentru respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune pe perioada 15.09-27.09.2004 și ca atare instanța respinge acțiunea reclamanților privind acordarea indemnizației de dispozitiv pe această perioadă.
În ceea ce privește chemarea în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative formulată de pârâtul Consiliul Județean T instanța reține că între chematul în garanție și instituțiile pârâților nu există raporturi de subordonare iar atribuțiilor ce îi revin cooperează cu celelalte ministere si organe de specialitate ale administrației publice centrale și colaborează cu autoritățile administrației publice locale (art.4 al.1 nr.OUG30/2007). Câtă vreme chematul în garanție nu are calitatea de ordonator principal de credite, și nu se află în raporturi de subordonare cu pârâții, astfel încât instanța apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 al.1 Cod procedură civilă.
Sentința suscitată a tribunalului a fost, în termenul legal, atacată cu recurs de către pârâții Consiliul Județean T și Direcția de Evidență a Persoanelor
Recurenții pârâți solicită modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, motivând în esență că:
După ce instanța a reținut că Ordinul nr.496/2003 prevede acordarea indemnizației și personalului civil definit la pct.31.1, respectiv funcționarilor publici și personalului contractual din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, concluzionează că ordinul susmenționat " a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv să fie cuprins și personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, tocmai pentru a înlătura discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială personalului aflat în subordinea și/sau coordonarea, asigurându-se astfel egalitate de tratament salarial și nediscriminatoriu pentru persoanele din cadrul aceleiași autorități".
O asemenea concluzie este corectă doar pentru situația în care acțiunea ar fi fost promovată de un funcționar public din cadrul Acțiunea, însă, a fost admisă pentru o persoană care nu-și desfășoară activitatea în, motiv pentru care argumentația raportată la funcționarii publici din cadrul Direcției de Evidență a Persoanelor T este absolut eronată, pentru următoarele considerente: - funcționarii publici și personalul contractual din Direcția de Evidență a Persoanelor T nu fac parte, sub nici un motiv, din categoria "personalului civil" din; - funcționarii publici și personalul contractual din Direcția de Evidență a Persoanelor T nu se află în subordinea și/sau coordonarea și chiar dacă își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, activitatea lor nu se desfășoară "în cadrul aceleiași autorități", respectiv în
Întrucât Consiliul Județean Tac ăzut în pretenții, consideră acest recurent că prima instanță trebuia să admită cererea de chemare în garanție a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În mod evident în situația în care, prin absurd, se menține pe fond sentința civilă atacată, solicită instanței de recurs să o modifice în sensul admiterii cererii de chemare în garanție, cuprinzând obligația chematului în garanție de a asigura fondurile necesare efectuării plății, întrucât nu a stabilit măsuri pentru modificarea dispozițiilor pct.9.2 și pct.31.1 din ordinul nr.275/2002, așa cum au fost modificate prin ordinul nr.496/2003, menținând, cel puțin, pentru cei care nu înțeleg mecanismele administrației publice, o stare de confuzie cu implicații deosebite asupra autorităților administrației publice locale care sunt puse în situația de a suporta plăți pentru acordarea unor drepturi salariale pe care nu și le-au asumat și care nu-i revin prin lege.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor învederate și în baza art.304 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt neîntemeiate față de motivele de fapt și de drept ce formează considerentele soluției atacate, pe care instanța de recurs o găsește temeinică și legală urmând aom enține în consecință și a respinge recursurile, în aplicarea prevederilor art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, date fiind temeiurile ce urmează:
Reclamanții, funcționari publici și personal contractual ce-și desfășoară activitatea în cadrul autorității publice pârâte, invocă în susținerea acțiunii reglementările Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 (dat în completarea și modificarea Ordinului nr.275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Ordinului nr.296/2003 relevă reglementările pe care se fundamentează, respectiv prevederile Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, Legii nr.53/2003 - Codul muncii, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcționarilor publici, aprobată prin Legea nr.228/2003, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și Hotărârii Guvernului nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare și se emite în temeiul art.9 alin. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor.
Punctul 9 din Ordin, a fost completat cu prevederea introdusă sub nr.9.2, conform cu care indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Apoi, se modifică pct.31, dându-i-se următorul conținut:
31. Art.47 din lege:
1.1. Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor; personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților din sectorul bugetar.
Textul art.47 din Legea nr.138/1999, în vechea reglementare, făcea referire la personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.1, respectiv la personalul militar și civil din cadrul Ap., și
Prin nr.OUG63/2003 a fost înființat Ministerul Administrației și Internelor (reorganizat actualmente în Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin nr.OUG30/2007), posturile acestui minister fiind compuse din cele ale fostului Minister al Administrației Publice, ale fostului Minister de Interne, precum și din cele ale Ministerului Dezvoltării și; - personalul acestor ministere a fost transferat în interesul serviciului și numit pe funcție la noul Minister al Administrației și Internelor, prevăzându-se totodată că acesta beneficiază de drepturile dobândite anterior precum și, în limita bugetului aprobat, de indemnizații și sporuri specifice instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
În contextul prevederilor actelor normative citate, acțiunea promovată de personalul autorităților teritoriale din cauză apare pe deplin justificată, fiind în litera și spiritul acestor texte legale acordarea indemnizației de dispozitiv lunară de 25 % din salariul de bază și către aceștia ca personal civil, corespunzător definirii personalului civil din Ordinul nr.296/2003 pct.31, cu trimitere la art.47 din Legea nr.138/1999 și întemeiată pe pct.9.1 din Ordin.
Rațiunea noilor prevederi, rezidă, potrivit succesiunii în timp a normelor legale menționate, în faptul reorganizării Ministerului Administrației și a Ministerului d e Interne în Ministerul Administrației și Internelor, personalului fostului Minister al Administrației, fiindu-i recunoscute aceleași drepturi cu ale personalului fostului Minister de Interne, anterior consacrate acestuia din urmă, prin art.13 al Legii nr.138/1999.
Beneficiul pct.9.2 din ordinul nr.496/2003 este acordat "personalului civil din domeniul administrației", fără ca dispoziția citată să distingă între administrația publică centrală și cea locală, aducându-i pe angajații din administrația publică, sub aspectul analizat, la nivelul celorlalți angajați din ministerul nou înființat, în realizarea principiului nediscriminării statuat de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, al normei constituționale din art. 20 și Declarației Universale a Drepturilor Omului, în art.2 pct.1, pentru garantarea dreptului tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală.
Așadar, dreptul la indemnizația de dispozitiv a fost consacrat legal, acțiunea fiind admisă cu aplicarea corectă a prevederilor legale, la situația concretă a speței, ceea ce determină respingerea recursurilor și menținerea soluției recurate.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean T și Direcția de Evidență a Persoanelor T, împotriva sentinței civile nr.260/CA/5.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 22.05.2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
aflat în semnează
Președinte secție
-
GREFIER,
RED:/08.07.08
TEHNORED:/09.07.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
