Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 600/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 16.04.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.600
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.05.2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI T și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr.201/19.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții - recurenți consilier juridic, pentru reclamanta - intimată lipsă, se prezintă avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantele părților depun la dosar delegație și respectiv împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâților - recurenți solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
Reprezentanta reclamantei - intimate pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.201/19.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș respinge excepția prematurității introducerii acțiunii.
Admite acțiunea formulată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Obligă pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T și PRIMARUL MUNICIPIULUI T să aloce, calculeze și să achite reclamantei drepturile bănești actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, reprezentând c/v primelor de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 inclusiv.
Obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond reține următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului T începând cu data de 01.10.1990 până la data de 01.06.2005.
Potrivit art.34 al.2 din Legea nr.188/1999 republicată, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de baza din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Așadar, dreptul la prima de concediu s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularului prerogative în virtutea cărora poate pretinde subiectului pasiv a raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a plătii suma de bani ce reprezintă prima de concediu.
Apoi, raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care aceștia fac parte, trebuie să se bazeze pe principiul bunei - credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor, inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa cu atribuțiunile de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, având în vedere complexitatea, importanta și finalitatea muncii, plata tuturor drepturilor salariale datorate, condițiile în care aceste drepturi sunt stabilite, trebuie efectuate în sprijinul realizării și aplicării normelor juridice, inclusiv cele cuprinse în Legii nr.188/1999, republicată.
Aplicarea prevederilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, republicată, a fost suspendată succesiv până la data de 31.12.2006, prin art.3 al.1 din nr.OUG33/2001, art.12 al.4 din Legea nr. 743/ 2001, art.10, al.3 din Legea nr.631/2002, art.9 al.7 din Legea nr.507/2003, art.8 al.7 din Legea nr.511/2004 și art.5 al.5 din Legea nr.379/2005.
Normele legale de suspendare a aplicării dreptului la prima de vacanță pentru anii 2001 - 2006 nu mai sunt în vigoare la data sesizării instanței, iar din interpretarea logică, sistematică și cronologică a actelor normative mai sus enunțate, raportat la art.64 al.3 din Legea nr.24/2000, privind tehnica de elaborare a actelor normative, față de formularea acestui text de lege în sensul că "dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare", suspendarea unui act normativ are ca efect doar amânarea până la un termen cert și determinat a aplicării a acestui, însă acest fapt nu poate duce la suprimarea definitivă a efectelor actului normativ afectat de suspendare.
Art.20 din Constituția României, prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
În același timp, art.2 pct.1 din declarația Universala a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art.25 din această normă internațională, se statuează în mod expres, faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici un fel de discriminare la un salariu egal pentru muncă egală.
În plan intern, art.5 din, interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art.1 al.1 din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința pe baza de naționalitate, etnie, limba religie, categorie socială ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Așa fiind, instanța concluzionează că, suspendarea în cinci rânduri succesive, aplicării dispozițiilor art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, nu echivalează cu abrogarea acestei prevederi legale și că efectul actelor normative Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004 și Legea nr. 379/ 2005, fost doar acela de a amâna începutul exercițiului dreptului subiectiv al reclamantului la încasarea indemnizației reprezentând prima de concedii pe anii 2001-2006, motiv pentru care în temeiul art.34 al.2 din Legea nr.188/1999, art. 1, art.10 și art.18 din Legea nr.554/2004, instanța admite acțiunea, iar sumele vor fi actualizate cu rata de inflație în raport de dispozițiile art.1094 și art.1088 Cod civil, impunându-se repararea integrala a prejudiciului suferit de către reclamant.
Instanța, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a pârâților în declanșarea litigiului, obligă pârâții la plata către reclamanta a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței nr. -/04.02.2008.
În ședința din data de 19.02.2008 instanța respinge excepția prematurității introducerii acțiunii față de împrejurarea că nr.OUG 146/2007 care reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă a intrat în vigoare la data de 19.12.2007 iar cererea reclamantei a fost introdusă pe rolul instanței la data de 09.11.2007. Prin urmare, la data introducerii acțiunii nu exista pentru reclamant obligația de a respecta dispozițiile nr.OUG 146/2007 care reglementează acordarea în tranșe a primelor de concedii. În plus, chiar în cuprinsul art. 2 alin 3 se arată că drepturile stabilite după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență prin hotărâri judecătorești executorii se plătesc într-o singură tranșă.
Pârâții recurează soluția suscitată cu solicitarea modificării ei în sensul respingerii acțiunii, motivând că instanța de fond a respins cu prea mare ușurință excepția de prematuritate a formulării prezentei acțiunii și a pronunțat sentința civilă nr.201/19.02.2008 cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG146/19.12.2007.
În susținerea acestei excepții se are în vedere faptul că la data de 19.12.2007 a intrat în vigoare nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, urmând ca personalul abilitat din sectorul bugetar să facă plata acestor drepturi, către persoanele care nu le-au primit încă, conform dispozițiilor art.2 alin.1 după cum urmează: " a) - în luna martie - pentru anii 2001 și 2002; b) - în luna iunie - pentru anii 2003 și 2004; c) - în luna octombrie - pentru anii 2005 și 2006".
Mai arată că instituția pârâtă a dat curs prevederilor actelor normative care suspendă aplicarea prevederilor art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 din statutul funcționarilor publici.
Având în vedere cele prezentate mai sus, cer să se aprecieze că persoanele abilitate din cadrul instituției nu au putut proceda la încălcarea acestor acte normative, având în vedere faptul că anual, prin acte normative, plata acestor drepturi a fost suspendată.
Curtea, analizând recursul de față, constată că este nefondat și va fi respins, în aplicarea prevederilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă și în conformitate cu considerentele de mai jos:
Tribunalul a dat o soluționare corectă fondului cauzei, conform motivelor expuse, pe care Curtea și le va însuși, constatând că drepturile pretinse de reclamanta intimată au fost legal stabilite și că suspendarea dispusă prin legile bugetare anuale, din rațiuni economice, nu echivalează cu înlăturarea dreptului, care a devenit actual la încetarea suspendării. Au fost citate, în justificarea în drept a acțiunii, reglementări incidente cu valoare de principiu, prevederi constituționale și de dreptul muncii, inclusiv norme comunitare, care vin să confirme legalitatea și temeinicia cererii reclamantei intimate și ca atare, a sentinței prin care aceasta a fost admisă.
Rezolvarea dată excepției prematurității acțiunii ridicată în raport de apariția nr.OUG146/2007 este cea conform conținutului reglementărilor ordonanței în cauză și a normelor care guvernează aplicarea legii în timp.
Așa fiind, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, împotriva sentinței civile nr.201/CA/19.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 22.05.2008.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
aflat în semnează
Președinte secție
-
GREFIER,
RED:/08.07.08/TEHNORED:/09.07.08/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș / Judecători - /
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
