Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 6
Ședința publică de la 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, cu sediul în-, jud. S și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr. 2980 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, pentru pârâtul recurent Inspectoratul de Poliție Județean S și avocat iu pentru toți reclamanții intimații: A, a, an, G, G, a, G, și pentru intervenientul în nume propriu, lipsă fiind aceștia, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor B - reprezentat de S și pârâtul intimat Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care, consilier juridic, pentru S, depune la dosar delegație de reprezentare.
Avocat iu, pentru reclamanți, depune la dosar împuternicire avocațială, precizând că nu mai sunt de discutat chestiuni prealabile.
Instanța constatând recursurile în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic solicită admiterea recursului și modificarea sentinței nr. 2980 din 19 octombrie 2007 Tribunalului Suceava, respingerea acțiunii reclamanților pentru motivele invocate în cererea de recurs.
Avocat, pentru reclamanți, solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate și menținerea sentinței Tribunalului Suceava ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că dreptul reclamanților la plata primelor de concediu a existat tot timpul. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava înregistrată sub nr-, reclamanții A, a, an, G, G, a, G, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean de Poliție S, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumelor de bani constând în drepturi bănești cuvenite, respectiv prima de concediu pentru anii 2004, 2005, 2006, precum și obligarea pârâților la calcularea și restituirea acestor sume actualizate la data efectuării plății.
În motivarea cererii reclamanții au arătat următoarele:
Prin art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor s-a prevăzut că la plecarea în concediu, aceștia primesc o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Deși în baza acestui text, pentru anii 2004, 2005 și 2006 reclamanții trebuiau să beneficieze de primă de concediu, acest drept nu a fost acordat întrucât prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 519/2003 și art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 a fost suspendată aplicarea art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003 până la data de 31.12.2004, iar apoi acest termen de suspendare a fost prelungit până la 31.12.2006.
Această situație este însă în contradicție atât cu principiul cât și cu normele imperative de drept.
De la data intrării în vigoare a Ordonanței Guvernului ce reglementează salarizarea polițiștilor nu s-a beneficiat deloc de prevederea referitoare la plata primei de concediu, aceasta fiind suspendată odată cu intrarea în vigoare.
Această stare de fapt o consideră a fi total în afara legii deoarece drepturile persoanelor încadrate în muncă nu poate face obiectul vreunei tranzacții sau limitări, ele sunt apărate de stat împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de arbitrariu.
Prin întâmpinare, Inspectoratul de Poliție Județean S, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că aplicarea art. 37 alin. 2 teza I din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor a fost suspendată prin art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004, prin art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005 și prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 până la 31.12.2006.
Cu privire la neconstituționalitatea prevederilor din legile bugetare menționate Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 38/25.01.2005.
Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin acordarea drepturilor bănești pentru anii 2004, 2005, 2006 reglementate prin OG nr. 38/2003 s-ar încălca prevederile legilor bugetare aprobate anual.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative Baf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, motivat de faptul că în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative se face numai în limita creditelor bugetare aprobate; sumele aprobate la partea de cheltuieli prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către, care, în conformitate cu dispozițiile art. 49, 50 Cod procedură civilă, a solicitat obligarea, în solidar, a pârâților la plata primelor de concediu pentru perioada 2004- 31.08.2005, având în vedere aceleași motive și dispoziții legale menționate în cererea principală formulată de reclamanți.
Prin sentința nr. 2980/2007, Tribunalul Suceava a admis acțiunea principală și cererea de intervenție în interes propriu. De asemenea a fost admisă cererea de chemare în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind obligat să aloce pârâților fondurile bănești necesare achitării datoriilor.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 37 al. 2 din OG 38/2003 polițistul, la plecarea în concediu, primește o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin legile 507/2003, 511/2004 și 379/2005 dispozițiile de mai sus au fost suspendate succesiv.
Este adevărat că prin decizia nr. 38 din 5.01.2003 publicată în Monitorul Oficial nr. 221/16.03.2005, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 și prin art. 5 alin. 5 din Legea nr. 379/2005 până la 31.12.2006, dar dreptul la prima de vacanță nu a fost afectat, doar exercițiul acestuia a fost suspendat.
Față de dispozițiile art. 41 raportat la art. 53 din Constituția României, reclamanții au fost lipsiți de dreptul la prima de concediu acordată de lege în beneficiul lor și acest drept există, el nefiind înlăturat de legiuitor.
Prin Decizia nr. XII din 5.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al României, a statuat că, în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. 2 teza I din nr.OG 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003, prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine polițiștilor pentru perioada 2004 - 2006.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor Baf ost admisă, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă și având în vedere că potrivit nr.HG 208/2005 bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
Primul recurent a arătat că din dispozițiile art. 37 alin. 2, teza I din nr.OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, rezultă că "la plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu". Conform dispozițiilor art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 - legea bugetului de stat pe anul 2004 "aplicarea prevederilor legale din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31.12.2004", iar potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004 "aplicarea prevederilor legale din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la 31.12.2005" și prin Legea nr. 379/2005 s-a suspendat acest drept pentru anul 2006.
Având în vedere prevederile legale imperative invocate mai sus, nu pot fi plătite aceste drepturi, acordarea primelor de concediu polițiștilor pe perioada suspendării, având drept rezultat încălcarea normelor de drept imperative ale legilor bugetare.
Prevederile art. 37 alin. 2, teza I din OG nr. 38/2003 s-au aflat la data la care trebuiau să intre în vigoare (01.01.2004), în stare de suspendare și în aceste condiții, nu puteau produce efecte juridice.
C de-al doilea recurent a arătat că nu a fost legal citat. S-a mai arătat că cererea de chemare în garanție este inadmisibilă întrucât nu există un raport juridic obligațional între pârât și Ministerul Finanțelor. S-a mai învederat că în elaborarea unor eventuale proiecte de rectificare bugetară competența aparține ordonatorului principal de credite, conform procedurii prevăzute de lege, acest atribut neputând fi extins asupra Ministerului Economiei și Finanțelor ca obligație dispusă de instanță.
Potrivit art. 4 alin. 1 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Concluzionând, responsabilitatea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii revine în speță ordonatorului principal de credite - Ministerul Internelor și Reformei Administrative, iar nu Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pe fondul cauzei s-a arătat că drepturile pretinse de către reclamanți au fost suspendate anual prin acte normative succesive, nemaiputând produce efecte juridice.
În plus, s-a solicitat a se avea în vedere că dispozițiile legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, stabilesc faptul că nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru cheltuiala respectivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursurile nu sunt întemeiate.
Recursul formulat de Inspectoratul de Poliție Județean S nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 37 al. 2 din OG nr. 38/2003, polițistul, la plecarea în concediu, primește o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Prin art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, legea bugetului de stat pentru anul 2004, a suspendat acordarea primei de vacanță pentru anul 2004 până la 31 decembrie 2004, apoi prin art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004, legea bugetului de stat pentru anul 2005, a suspendat acordarea primei de vacanță pentru anul 2005 până la 31 decembrie 2005, iar prin legea nr. 380/2005 s-a suspendat dreptul pentru anul 2006.
Aceste legi și-au încetat efectele la data prevăzută pentru aplicare, respectiv 31 decembrie 2004, 31 decembrie 2005 și 31 decembrie 2006.
Constituția, în art. 138 alin. (2), consacră principiul anualității bugetului de stat, astfel că legile pentru aprobarea bugetului de stat pentru anii 2004 și 2005 au fost în vigoare numai pentru fiecare dintre acești ani, astfel că ele și-au încetat valabilitatea.
Suspendarea acordării dreptului la prima de vacanță nu înseamnă înlăturarea lui, cât timp din Legea nr. 188/1999 acest drept nu a fost înlăturat până în prezent.
Acest drept există și în prezent și neacordarea lui pentru perioada 2001 - 2006, perioadă pentru care a încetat suspendarea exercițiului acestui drept recunoscut, ar însemna o privare de drept prevăzut de lege și deci recunoscut și garantat de Constituția României și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul adițional nr.1, și deci o încălcare a acestora, a art. 53 din Constituție și art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional.
Suspendarea succesivă a dreptului nu afectează însăși substanța dreptului respectiv, de altfel, un drept câștigat prin intrarea în vigoare a actului normativ.
Art. 53 din Constituția României arată clar, situațiile în care exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns iar restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democrată. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu, și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Prin suspendarea succesivă a aplicării normei de drept, s-a ajuns la situația unei adevărate îngrădiri a dreptului câștigat și, practic, la anularea obligației corelative, fără nici o justificare legală.
Nici recursul formulat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR nu este întemeiat.
Câtă vreme DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE a acționat ca mandatar al recurentului și s-a prezentat în instanță, nu se poate susține că procedura de citare nu a fost îndeplinită, recurentul fiind considerat a avea termen în cunoștință, potrivit art. 153 Cod procedură civilă.
Cererea de chemare în garanție nu este inadmisibilă întrucât raportul juridic obligațional ce constituie temeiul chemării în garanție poate avea și un caracter legal (ex lege) nu numai unul convențional.
Or, potrivit art. 2, 3 din nr.HG 208/2005 privind organizarea și funcționarea ministerului finanțelor publice, acesta are o serie de atribuții privind administrarea veniturilor statului, elaborarea proiectului bugetului de stat, deschiderea de credite pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite.
În acest context, dispozițiile art. 4 al. 1 din nr.OG 22/2002 nu pot primi interpretarea dată de recurent. În plus, art. 4 al. 2 din OG22/2002 face trimitere la art. 47 din legea nr. 500/2002, articol ce face vorbire de acordul ministerului finanțelor publice privind virările de credite bugetare și angajarea cheltuielilor.
Nu poate fi primită susținerea pârâtei că, dacă MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR nu a prevăzut în buget (la cheltuieli) acordarea acestor sume, ar fi nelegală plata, pentru că era normal să nu le prevadă, din moment ce anual s-a suspendat plata, dar dreptul există în continuare.
Dreptul nu poate fi nici imposibil de efectuat, întrucât plata se poate planifica în viitor pentru că neacordarea dreptului legal cuvenit și vremelnic suspendat, ar însemna înlăturarea lui.
Nu este relevantă în cauză împrejurarea invocată de recurentă, cu referire la imposibilitatea executării obligației. Instanța analizează existența dreptului invocat sub aspectul legalității și temeiniciei și nicidecum modalitățile de executare a obligației care reprezintă strict problema persoanei obligate la plată.
În ceea ce privește celelalte critici aduse sentinței rămân valabile considerentele prezentate cu prilejul analizării recursului primului recurent.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, cu sediul în-, jud. S și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva sentinței nr. 2980 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond. na/
Ex.2/25.01.2008
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
