Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 60/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/2008
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B - N și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, împotriva sentinței civile nr. 279 din 26.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimata Confederația Națională Sindicală "CARTEL " în numele și pentru funcționarul public, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr. 188/1999) drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt timbrate cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 11.12.2007 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei prin care a solicitat respingerea recursurilor și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentelor recursuri, constată:
Prin sentința civilă nr. 279/CA/2007 pronunțată la data de 26 octombrie 2007 în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-au respins ca neîntemeiate excepțiile privind necompetența materială, inadmisibilitatea acțiunii și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR; s-a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamantul NAȚIONALĂ SINDICALĂ "CARTEL " în numele și pentru funcționarul public, membru al Sindicatului Liber al Personalului Sanitar-Veterinar B-N împotriva pârâtelor DIRECȚIA SANITAR-VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B-N și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR și a fost obligată pârâta de ord. 1 să plătească funcționarului public drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anului 2006, actualizată cu rata inflației până la data efectivă a plății iar pârâta de ord. 2 fost obligată să aloce fondurile bănești pentru plata drepturilor bănești de mai sus.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în privința excepțiilor invocate de către pârâta Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, că acestea sunt neîntemeiate, respingându-le pentru următoarele motive:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială și funcțională a Tribunalului Bistrița -N, s-a apreciat că reclamanta este funcționar public la pârâta B, iar pârâta de ordin 2 este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, și pe cale de consecință competența de soluționare ar reveni Curții de apel, instanța de fond a constatat că este întemeiată, deoarece reclamanta se află în raporturi de serviciu cu pârâta B, în sensul disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, fapt ce atrage competența de soluționare materială a cauzei, pentru Tribunalul Bistrița -
A mai concluzionat instanța de fond că nu este întemeiată nici excepția inadmisibilității, bazată pe neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deoarece în speță nu se contestă un drept administrativ individual, care să poate fi revocat, ci se solicită obligarea pârâtei la plata unor drepturi bănești, astfel că excepția invocată a fost respinsă.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de același pârât, instanța de fond a reținut că ea nu poate fi primită deoarece este organ de specialitate al administrației publice centrale și potrivit art. 1 din nr.HG 130/2006 finanțează cheltuielile curente și de capital ale sale cât și pentru unitățile din subordinea sa, fiind ordonator principal de credite, calitate în care asigură virarea sumelor necesare desfășurării activităților direcțiilor județene sanitar veterinare.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, tribunalul a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, constatând că reclamantul este funcționar public în cadrul pârâtei de rândul I și că în baza dispozițiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, are dreptul ca la plecarea în concediu, pe lângă îndemnizația de concediu, să îi fie plătită o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Este real că prin legea de aprobare a bugetului de stat pentru anul 2006, s-a suspendat acordarea dreptului salarial menționat mai sus, suspendare care a operat pe perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006.
Dispozițiile de suspendare au avut un caracter temporar și și-au încetat aplicabilitatea la termenul limită prevăzut de lege, astfel că la data formulării cererii suspendarea nu mai subzistă, motiv pentru care dreptul poate fi acordat, iar refuzul acordării lui este nelegal.
Se susține că, dacă s-ar accepta teza suspendării perpetue a dreptului subiectiv recunoscut de lege, s-ar ajunge la golirea de conținut al acestui drept, la îngrădirea nelegitimă a exercitării lui, la lipsirea de valoare a textului legal prin care acest drept a fost acordat, ceea ce - de principiu - nu poate fi admis.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B - N și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR.
Pârâta DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B - N prin recursul formulat a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și modificarea sentinței instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
Astfel, pârâta deși recunoaște existența dispozițiilor legale - art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 - care prevăd acordarea dreptului salarial respectiv, dar invocând suspendarea acordării dreptului pentru anul 2006 prin art. 5 al. 5 din Legea bugetului de stat nr. 379/2005, a susținut că în aceste condiții dreptul nu poate fi acordat neexistând sumele necesare, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, interzice cheltuielile din fondurile publice care nu au la bază prevederi bugetare.
În concluzie, a susținut pârâta, funcționarul public nu este îndreptățit la plata drepturilor bănești cu titlu de primă de concediu pentru anul 2006, indexată cu rata inflației de la data scadenței și până la momentul efectuării plății, întrucât în această perioadă aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează acordarea acestui drept au fost suspendate.
Recurenta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, prin recursul formulat a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și casarea în totalitate a sentinței recurate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-au invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Bistrița -N în soluționarea acestui conflict, a inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte. Pe fond, s-a susținut că cererea este neîntemeiată, recunoscându-se că funcționarii publici au dreptul la prima de concediu conform dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 188/1999, dar că acest drept este suspendat, astfel încât nu este posibil acordarea lui.
A mai arătat pârâta că instanța de fond în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale atâta vreme cât legiuitorul nu a lăsat la latitudinea părții interesate dacă efectuează sau nu procedura prealabilă ci a condiționat sesizarea instanței de îndeplinirea ei, iar dreptul la acțiune al reclamantului se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile; referitor la lipsa calității procesuale pasive se susține că recurenta nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar. De asemenea, apreciază nelegală hotărârea atacată și în ceea ce privește modul în care a înțeles să soluționeze pretențiile reclamantului prin acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de concediu pe anul 2006, actualizate cu rata inflației începând cu data plății întrucât dreptul pretins de reclamant constând în prima de concediu, prevăd fără excepție ca aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecării în concediu de odihnă, se suspendă până la 31 decembrie a fiecărui an, ceea ce demonstrează fără echivoc că intenția legiuitorului a fost aceea de a menține suspendata plata acestui drept.
Analizând recursurile declarate de către pârâtele DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B - N și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea le-a apreciat ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
În speță se constată că ne aflăm în prezența unui litigiu care vizează un funcționar public, angajat al pârâtei DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B - precum și raporturile sale de serviciu cu angajatorul, litigiu care nu este dat în competența specială a altei instanțe astfel că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile amintite mai sus sunt incidente, susținerile contrare ale pârâtei fiind nefondate, competența materială de soluționare a cauzei fiind corect stabilită de către instanța de fond.
2. Potrivit art. 1, 4, 5 și 7 din HG nr. 130/2006 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranta Alimentelor și a unităților din subordinea acesteia, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor sunt servicii publice descentralizate ale Autorității Naționale, înființate în condițiile legii și sunt finanțate din venituri proprii ale acesteia și subvenții acordate de la bugetul de stat; conform art. 4 alin. 4 din același act normativ, președintele Autorității este ordonator principal de credite iar potrivit art. 7 alin. 6 din HG nr.130/2006, salarizarea personalului din direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranta alimentelor județene și a municipiului B se face potrivit prevederilor legale aplicabile personalului din serviciile publice deconcentrate ale ministerelor -.
In conformitate cu prevederile art. 21 alin. 2 ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare,ordonatorii secundari de crediterepartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu, în condițiile legii.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide căde factopârâta este abilitată să stabilească bugetul de venituri și cheltuieli aferent structurilor subordonate - deci și ale direcțiilor sanitar-veterinare județene -, creditele bugetare fiindu-le repartizate de către acesta în calitate de ordonator principal de credite.
Este cunoscut faptul că potrivit normelor juridice instituite prin Codul d e procedură civilă, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv, reclamantul fiind obligat să justifice atât calitatea procesuală activă cât și pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În speță, se poate observa că pârâta Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor are calitate procesuală pasivă în demersul judiciar al reclamantei vizând plata unor drepturi salariale restante întrucât există identitate între persoana acestuia și cel care se pretinde obligat în raportul juridic dedus judecății sau față de care se poate realiza interesul acesteia.
În consecință, Curtea va constata că instanța de fond a statuat corect cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, respingând excepția invocată.
3. Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii promovate de către reclamantă, se poate observa că aceasta a fost corect soluționată de către instanța de fond în sensul respingerii acesteia întrucât prin acțiunea promovată reclamanta nu contestă un act administrativ individual al pârâtelor ci solicită obligarea acestora la plata unor drepturi bănești, prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 nefiind incidente.
4. Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond,suspendarea exercițiului dreptuluinu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursurile declarate de pârâte ca fiind nefondate iar în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1.pr.civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 și la dispozițiile legale enunțate anterior le va respinge și va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâtele DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR B - N și AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR împotriva sentinței civile nr. 279/CA din 26 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
red. Gh.
dact. /2 ex./24.01.2008.
jud.fond.,.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
