Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 607/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALĂ contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 607
Ședința publică din data de 30 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier:
Pe rol fiind judecarea judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal -, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166, județ D, cod poștal -, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 28 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -, intimați pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-.A, județ P, cod poștal -, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, P-a, nr. 1-3,.2, Sector 1, cod poștal -.
Cererile de recurs fiind scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimate reclamantă personal, lipsă fiind recurenții pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție B, intimate reclamantă, intimați pârâți Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Consiliul Național pentru combaterea Discriminării -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar o întâmpinare de intimatele reclamante și și un set de acte ce cuprinde 32 file respective: extrase ecris, privind soluțiile pronunțate în dosarele - al Curții de APEL PLOIEȘTI, - al Curții de apel Alba Iulia, - al Curții de apel Timișoara, xerocopia certificatelor emise în dosarul nr- de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ II și de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, xerocopiile sentinței civile nr.1360/CA/14.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sentința civilă nr. 2861/05 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, Decizia nr. 355/R/18.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, Legea nr.97/2008.
Intimata reclamantă, personal, având cuvântul, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația intimatei reclamante, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Intimata reclamantă, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B, Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție B, ca nefondate. Susține că prin Legea nr. 97/15.04.2008, privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, au fost reglementate drepturile care au fost solicitate prin prezenta hotărâre care este atacată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține urmatoarele:
Prin sentința nr. 28/15.01.2008, pronunțată de Tibunalul Dâmbovita - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost admisă cererea formulata de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtii Parchetul de pe lânga Tibunalul Dâmbovita, Parchetul de pe lânga Curtea de Apel P, Parchetul de pe lânga ICCJ B, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și au obligat pârâții Parchetul de pe lângă Tibunalul D, Parchetul de pe lânga Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lânga ICCJ să plătească reclamantelor drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar al Parchetului de pe lânga ICCJ și cel prevazut pentru funcționarii publici din cadrul departamentul economico-financiar al Parchetului de pe lânga Tibunalul Dâmbovita pentru perioada 1.11.2004 - 1.11.2007, actualizată cu rata inflației la data plății.
Totodata prin hotarâre, au obligat pârâții să plătească reclamantelor drepturile salariale prevazute mai sus și pentru viitor, până la elaborarea unui sistem nediscriminator de salarizare a funcționarilor publici, a obligat pârâții și Ministerul Economiei și Finanțelor să includă în buget și să asigure fondul necesar plății drepturilor salariale menționate și a dispus rectificarea în carnetul de muncă a mențiunilor pe perioada de referință.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dâmbovița și potrivit art 125 al. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, organizarea și funcționarea departamentelor economico- financiare și administrative din cadrul parchetelor este uniformă la nivelul, Curților de Apel și Inaltei Curți de Casație și Justiție, însă salarizarea funcționarilor din aceste departamente este diferită, funcționarii publici din cadrul celorlalte parchete decât cel de pe lânga ICCJ, sunt salarizati la un nivel inferior, potrivit anexei 3 din actul normativ,ceea ce este inechitabil și discriminator, încălcându-se disp. art 6 al. 2 din Codul Muncii, care stipulează că pentru toți salariații se garanteaza retribuție egală, pentru munca și pregatire profesională egală.
Totodată se reține prin hotarâre că sistemul de salarizare diferențiat este în contradicție și cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale consacrate prin Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, norme care potrivit art. 20 din Constituția Romaniei trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Universală a Drepturilor Omului, cu Pactele și celelalte tratate în care Romania este parte, în acest sens pronunțându-se și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotarârea nr. 262/21.06.2007, considerente pentru care a admis acțiunea și a obligat pârâtii la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 1.11.2004 - 1.11.2007, actualizate cu rata inflației, precum și pentru viitor, dispunând totodată rectificarea carnetului de muncă.
Impotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lânga ICCJ
In recursul declarat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, critică hotarârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând a se constata lipsa calității procesuale a ministerului, pe motiv că acest minister nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete și potrivit Legii nr. 500/2002, privind finanțele publice, nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobata potrivit legii, guvernul fiind cel răspunzator de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Se solicită admiterea recursului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea actiunii față de recurentă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fara calitate procesuală pasivă.
In recursul declarat, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lânga ICCJ B, critică sentința primei sentinte pentru nelegalitate si netemeinicie, aratând într-un prim motiv de recurs că hotarârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, deoarece potrivit art. 27 al. 1 din G nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în fața primei instanțe o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioară discriminării sau anularii situației create prin discriminare potrivit dreptului comun și în aceasta situație acțiunea se impunea a fi timbrată la valoare, considerente pentru care prima instanță trebuia să constate că nu este competentă material, în mod greșit a respins această excepție și pe cale de consecință să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Prin al doilea motiv de recurs, arată că hotarârea cuprinde motive contradictorii, având în vedere că pe de o parte respinge excepția necompetenței materiale a instanței, considerând că obiectul acțiunii vizează drepturi salariale rezultate din raportulri de muncă pentru care competența materială de soluționare apartine tribunalului, iar pe de altă parte, motivarea soluției este întemeiata pe disp. OG nr. 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de sancționare, această constatare ar fi trebuit să atragă admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței la instanța de drept comun.
In al treilea motiv de recurs, arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece discriminarea invocată de către intimatele reclamante între salarizarea lor și salarizarea personalului din departamentul economic a funcționarilor din cadrul Parchetului de pe lânga ICCJ, nu este reală, în cauză nefiind aplicabile disp. art. 2 al. 2 din G 137/2000, modificata si completata prin G 77/2003 aprobata prin legea nr. 27/2004, potrivit cărora sunt discriminatorii potrivit acestei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre, care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevazute la alin. 1 față de alte persoane, în afara cazului când aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acestui scop sunt adecvate și necesare.
In cauză, arată recurentul, nu se pune problema discriminarii pe vreunul din criteriile arătate, întrucât nu reprezintă o deosebire, excludere, restricție sau preferință efectuată pe baza de rasă, etnie, religie, limbă, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap sau categorie defavorizată, instanța investită cu soluționarea litigiului trebuia să interpreteze legea și să o aplice și în nici un caz să adauge la lege, ceea ce au solicitat intimatele reclamante și anume înlăturarea discriminării materializata prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, reprezintă o adăugare la lege ceea ce nu este legal, emiterea unui alt act normativ prin care să se extindă acordarea acestui drept nu se poate face decât de legiuitor.
In al patrulea motiv de recurs arată că instanța a dispus în mod nelegal, plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației în situația în care recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială și acordarea acestor drepturi încalcă disp. art 14 al. 2 și art. 29 al. 3 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, potrivit cărora angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, astfel că obligarea la plata drepturilor salariale reprezintă stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unor obligații imposibile, recurentul neavând alte surse de finanțate decât cele aprobate prin lege și aplicarea indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, ceea ce nu este legal în condițiile în care nu există alte surse de finanțare pentru plata drepturilor salariale stabilite prin sentința recurată.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Târgoviște și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, constată urmatoarele:
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finantelor.
Criticile aduse sentinței de recurentă privind excepția lipsei calității procesuale pasive sunt fondate.
Intr-adevăr principala atribuție a acestui minister este aceea de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite a acestor bugete, potrivit legii nr. 500/2002, privind finanțele publice, acest minister nu poate fi confundat cu bugetul de stat, situație în care în mod greșit prin sentința recurată recurentul a fost obligat să includă în buget și să asigure fondul necesar plății drepturilor salariale menționate, acest fond trebuie să fie prevăzut în proiectul bugetului ordonatorului principal de credite, care urmează a fi aprobat prin bugetul de stat.
Pentru aceste considerente Curtea va admite recursul declarat de recurent în temeiul art. 312 al. 1 și 2 civ. va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent și va respinge acțiunea față de aceasta parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In ce priveste recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lânga ICCJ
Primul motiv de recurs, vizând necompetența materială a instanței este nefondat.
Intimatele reclamante au calitatea de funcționari publici în cadrul departamentului economico-financiar al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dâmbovița, pentru care competența de soluționare se stabilește potrivit legii 188/1999, privind funcționarii publici, potrivit cărora pentru plata drepturilor salariale se pot adresa instanței de contencios administrativ, astfel încât cauza a fost corect soluționată de către prima instanță.
C de-al doilea motiv de recurs, în sensul că hotarârea ar cuprinde motive contradictorii, este nefondat.
Instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a instanței în temeiul disp. Legii 188/1999 privind funcționarii publici, care stabilește că acțiunea formulată de aceasta categorie de salariați privind plata drepturilor salariale este de competența instanței de contencios administrativ și nu în temeiul disp. OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cum greșit susține recurentul.
Acțiunea formulată de către intimatele reclamante a fost admisă de către prima instanță în temeiul disp. art 6 al. 2 din Codul Muncii, care stipuleaza că pentru toți salariații se garantează o retribuție egală pentru muncă și pregatire profesională egală, că sistemul de salarizare diferențiată este în contradicție cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale consacrate prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 din Constituția Romaniei și a Hotarârii nr. 262/21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, diferențierea privind salarizarea funcționarilor publici fiind inechitabilă și discriminatorie, și pentru aceste considerente a admis acțiunea și a obligat recurentul și ceilalți intimați pârâți la plata drepturilor salariale cuvenite intimatelor pentru perioada 1.11.2004 - 1.11.2007 actualizate cu rata inflației și pentru viitor, cu rectificarea în carnetul de muncă al mențiunilor pe perioada de referință.
Prin urmare din considerentele sentinței recurate nu rezultă motive contradictorii avute în vedere de instanță la darea sentinței.
C de-al treilea motiv de recurs ce vizeaza fondul cauzei este nefondat.
Potrivit art. 125 al. 1 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară, organizarea si funcționarea departamentelor economico-financiare și administrative, din cadrul parchetelor este uniformă la nivelul tribunalelor, curților de apel și a ICCJ, însă salarizarea funcționarilor publici din aceste departamente este diferită, funcționarii publici din cadrul Parchetului de pe lânga ICCJ sunt salarizați conform anexei I la OUG 82/2004, în timp ce ceilalți functionari ce la celelalte parchete sunt salarizați la un nivel inferior potrivit anexei III de la actul normativ, acest mod de salarizare încălcând disp. art. 6 al. 2 din Codul Muncii, art. 14 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului și art. 20 din Constitutie.
In acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotarârea nr 262/21.06.2007, astfel încât greșit susține recurentul că nu există discriminare și că greșit a fost admisă acțiunea, și greșit s-a susținut că acordarea drepturilor salarizare din sentință înseamnă o adăugare la lege, atât timp cât îndisp. art 6 alin. 2 din Codul Muncii se stipuleaza că pentru toți salariații se garantează retribuție egală pentru muncă și pregătire profesională egală, aceste dispoziții fiind în concordanță cu normele comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale și a dispozițiilor din Constituția Romaniei.
C de-al patrulea motiv de recurs, că în mod nelegal s-a acordat plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plata fără bază legală pentru respectiva cheltuială, este nefondat.
Recurentul este ordonantor principal de credite și în aceasta calitate poate și are obligația să prevadă în proiectul bugetului fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale, astfel încât greșit se susține că acordarea drepturilor salariale reprezintă stabilirea în sarcina recurentei și a celorlalte instituții pârâte a unei obligații imposibile.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca nefondat, și în temeiul disp. art 312 al. 1 civ. va fi respins ca atare, în cauza neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevazute de art. 304 civ.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr. 166, județ D, cod poștal - împotriva sentinței nr. 28 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatele reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -, intimați pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-.A, județ P, cod poștal -, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, P-a, nr. 1-3,.2, Sector 1, cod poștal - și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respinge acțiunea față de aceasta parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ INALTA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, Sector 5, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 28 din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.04.2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. EC/DD
2 ex/5.05.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
