Alte cereri. Decizia 605/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALĂ contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 605
Ședința publică din data de 30 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în T,-, bloc.45.D, județ T, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 143 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALĂ, " -, cu sediul în comuna Poșta, județ B, cod poștal -, intimat pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, Sector 1, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă -, " - Poșta, reprezentată de consilier juridic, lipsă fiind recurenta pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, intimata pârâtă Autoritatea Națională a Vămilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus de intimata reclamantă -, " - Poșta, o întâmpinare.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata reclamantă -, " - Poșta, precizează că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere declarația intimatei reclamante -, " - Poșta, prin consilier juridic, că nu mai are alte cereri de formulat, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata reclamantă -, " - Poșta, solicită respingerea recursului declarat de recurenta pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, menținerea sentinței pronunțată ca legală și temeinică, întrucât instanța de fond, pe baza probelor administrate și a textelor de lege incidente în cauză, în mod corect a apreciat că măsura de revocare a autorizației de antrepozit vamal -, dispusă de T, este lipsită de suport legal.
Susține că fapta reținută în sarcina societății, nedepunerea în termenul stabilit a unor documente la dispoziția organelor de control vamal nu poate constitui faptă pentru revocarea autorizației de antrepozit vamal.
Motivarea în recurs de către recurentă, privind neprezentarea rolelor martor aferente caselor de marcaj emitente de bonuri fiscale întrucât nu s-a putut verifica modul de derulare a regimului autorizat, consideră că este lipsită de temei,deoarece magazinele duty-free sunt amplasate numai pe partea dreaptă a sensului de ieșire din țară, în punctele de trecere a frontierei de stat a României - anexa I punctul 1 lit. a din 1397/2002. Mai mult, arată că din această dispoziție a legii rezultă indubitabil că mărfurile din acte magazine se vând numai persoanelor care ies din România.
La cererea instanței, reprezentanta societății intimate reclamante -, " - Poșta, învederează faptul că rolele aferente caselor de marcaj nu au putut fi prezentate organelor de control la data efectuării controlului deoarece au fost pierdute, dar au fost refăcute bonurile pe baza memoriei computerului, și au fost prezentate ulterior. Mai mult, arată că în afară de rolele aferente caselor de marcaj, agentul economic, trebuia să depună și situațiile contabile, situație ce a fost realizată.
De asemenea, solicită a se aprecia că hotărârea instanței de fond, reflectă în mod corect situația de fapt dedusă judecății, iar în raport de aprecierea probelor și de interpretarea și aplicarea textelor de lege incidente în cauză, nu este afectată de nici un motiv de casare sau modificare, drept pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin acțiunea de contencios fiscal înregistrată la ribunalul Buzău sub nr- reclamanta - - a solicitat în contradictor cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze dispozițiile nr.131/19.09.2007 și 140 din 15.10.2007 emise de pârâtă, considerate nelegale.
Astfel a arătat reclamanta că prin Dispoziția nr.131/2007 pârâta a dispus revocarea Autorizației de vamal nr.-, deoarece nu a depus în termenul acordat de organele vamale de control rolele martor pentru casele de marcat emitente de bonuri fiscale, deși pentru aceeași faptă funcționara a fost sancționată contravențional, împrejurarea invocată de pârâtă neconstituind motiv de retragere a autorizației de antrepozit vamal, această măsură neputându-se lua decât în situația nerespectării dispozițiilor avute în vedere la emiterea ei.
S-a mai învederat de către petiționară că prin cea de-a doua dispoziție nr.140/15.10.2007 pârâta i-a respins contestația administrativă formulată în legătură cu această măsură, folosindu-se aceleași argumente, astfel că reclamanta a înțeles să solicite anularea și pentru această dispoziție.
În temeiul art.115 pr.civ. pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că în urma unui control efectuat la societatea reclamantă, aceasta nu s-a conformat solicitărilor pârâtei și nu a pus la dispoziția personalului vamal de control, rolele martor aferente caselor de marcaj ale bonurilor fiscale, în vederea verificării modului de rulare a regimului de antrepozit vamal și care s-ă ateste destinația finală a mărfurilor aflate în antrepozit, conform legislației în vigoare care vizează regimul de antrepozit și comercializarea mărfurilor în regim de duty-free.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr.143/11.02.2008 tribunalul Buzăua admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea dispozițiilor nr.131/19.09.2007 și 149/15.10.2007 emise de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la controlul efectuat de pârâtă asupra activității reclamantei de comercializare a mărfurilor în regim de duty-free, în baza autorizației de antrepozit vamal nr.-, s-a constat că reclamanta nu a depus, la solicitarea organelor de control rolele martor aferente caselor de marcaj emitente ale bonurilor fiscale, în vederea verificării modului de verificare a regimului autorizat, astfel că pârâta a dispus revocarea autorizației de antrepozit vamal menționat anterior prin dispoziția nr.131/2007 și a respins contestația administrativă formulată de reclamant împotriva acestei măsuri prin dispoziția nr.141/2007.
Tribunalul Buzăua constat că potrivit art.652 lit.c din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, neprezentarea documentelor de orice natură și pe orice fel de suport, solicitată în cadrul controlului vamal, precum și nerespectarea termenului de autoritatea vamală pentru prezentarea documentelor, fapte săvârșite în cauză de reclamantă, constituie contravenție și se sancționează în consecință, reclamantei fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională corespunzătoare pentru săvârșirea acestor contravenții.
A apreciat însă instanța de fond că pentru emiterea autorizației de regim vamal este necesară o anumită procedură și îndeplinirea anumitor condiții, iar revocarea autorizației ca act administrativ nu se poate face decât după verificarea condițiilor avute în vedere la emiterea ei, astfel încât săvârșirea unei contravenții în derularea activității de vânzare a mărfurilor în regim duty-free nu este de natură să atragă în plus o altă sancțiune decât cea contravențională, respectiv anularea autorizației de antrepozit vamal emisă în beneficiul reclamantei.
În sprijinul acestei opinii instanța a invocat și art.9 din Regulamentul CEE 2913/1992, citat și de către pârâtă, care prevede că "o decizie favorabilă persoanelor interesate este revocată sau modificată atunci când, în alte cazuri decât cele menționate la art.8, nu au fost sau nu au fost îndeplinite una sau mai multe condiții prevăzute pentru emiterea acesteia. O decizie favorabilă persoanei interesate poate fi revocată atunci când persoana căreia i se adresează nu îndeplinește o obligație care i-a fost impusă prin această decizie", motiv pentru care acțiunea a fost admisă cum s-a arătat anterior.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale T, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reluând prezentarea situației de fapt și arătând că în mod greșit prima instanță a concluzionat că revocarea autorizației de antrepozit vamal eliberată intimatei-reclamante nu se putea dispune decât după verificarea condițiilor pentru care aceasta s-a acordat, cu referire la art.122 din Legea 186/2006, deoarece nu acesta reprezintă temeiul de drept al măsurii dispuse și contestate de intimata reclamantă, neexistând posibilitatea verificării condițiilor de derulare a regimului, prin neconformarea la o obligație prevăzută de lege.
A învederat recurenta că în mod greșit prima instanță a pus semnul de egalitate între condițiile avute în vedere la data emiterii autorizației și neîndeplinirea unei obligații impuse, aceasta din urmă constând în lipsa înscrisurilor - în speță a rolelor martor - care coroborate cu alte date: situația intrărilor-ieșirilor comunicate de către organele poliției de frontieră sau/și datele obținute de la autoritățile vamale din statul vecin, Serbia, ar fi putut conduce la verificarea condițiilor de autorizare.
S-a arătat că potrivit art.13 din Normele de organizare, funcționare și control al activității de comercializare a mărfurilor în regim duty-free aprobate prin nr.1397/2002, printre elementele obligatorii care se înscriu pe bonul de comercializare sunt și cele privind identitatea cumpărătorului: numele și prenumele, felul și numărul documentului de trecere a frontierei de stat, iar autorizația de antrepozit vamal revocată, menționează obligația titularului de a respecta normele legale în domeniului antrepozitului vamal și cel al comercializării mărfurilor în regim duty-free, art.14 din Norme precizând că "toate documentele care atestă aprovizionarea, vânzarea sau distrugerea mărfurilor se vor păstra timp de 5 ani la dispoziția Biroului Vamal".
Recurenta a susținut că potrivit art.13 din nr.1397/2002 bonurile fiscale, respectiv rolele martor ale acestora sau facturile reprezintă documentele care justifică vânzarea mărfurilor și trebuie păstrate la dispoziția Birourilor vamale de supraveghere (control) menționate în autorizație, în speță biroul vamal, respectiv, timp de 5 ani de la emitere, ceea ce intimata -reclamantă nu a făcut, nereușind să prezinte aceste documente nici în termenul acordat de autoritățile vamale, astfel încât nu s-a putut verifica modul în care aceasta respectă și îndeplinește responsabilitățile ce decurg din aplicarea art.122 a Legii nr.86/2006, autoritățile vamale neputând verifica condițiile de derulare și de încheiere ale regimului vamal de antrepozitare, potrivit atribuțiilor ce le revin art.10 din OUG nr.104/2002 și art.14 din Legea nr.86/2002.
S-a precizat ce către recurentă că intimata reclamantă a fost sancționată contravențional înainte de a se lua măsura revocării autorizației de antrepozit vamal, plângerea formând obiectul unui dosar aflat în curs de soluționare la udecătoria Deta, în timp ce temeiul de drept ce a stat la baza măsurii revocării este menționat în considerentele dispoziției nr.131/2007, respectiv art.9 pct.2 și 4 din Regulamentul Consiliului CEE nr.2913/1992, art.4 și art.529 din Regulamentul Comisiei CEE nr.2454/1993, art.10. din OUG 104/1992 și art.14 din Codul Vamal al României aprobat prin Legea 86/2006, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente Curtea constată următoarele:
Critica adusă sentinței de recurentă că instanța nu a analizat probatoriul administrat în cauza și nu a motivat soluția pronunțată, este nefondată, în sentința recurată instanța a analizat probele administrate în cauză în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, motivând sentința atât în fapt cât și în drept.
Prin decizia nr. 131/19.09.2007, a cărei anulare a solicitat-o intimata reclamantă prin acțiune, s-a dispus revocarea autorizației de funcționare a antrepozitului vamal și autorizației de regim vamal economic, emise de recurentă intimatei, pe motiv că intimata nu a prezentat organului de control documentele prev. de disp. art.13 și 14 din Ordinul nr.1397/2002.
În speță erau aplicabile disp.art 652, lit. c din legea 86/2006, privind codul vamal al României, potrivit cărora neprezentarea documentelor de orice natura solicitate în cadrul controlului vamal, precum și nerespectarea termenului stabilit, constituie contravenție și se sancționează ca atare.
Prin urmare fapta ce a fost reținută în sarcina intimatei constituia contravenție și trebuia sancționată ca atare, în nici un caz însă nu putea să dispună revocarea autorizației de funcționare a antrepozitului vamal și a autorizației de regim vamal economic pentru neprezentarea documentelor prev. de art.13 și 14 din Ordinul MF nr 1397/2002.
Pentru emiterea unei autorizații de regim vamal este necesar îndeplinirea anumitor condiții și o anumită procedura, revocarea autorizației neputându-se face decât cu verificarea acelorași condiții ce s-au avut în vedere la emiterea ei, neîndeplinirea condițiilor sau unora dintre condiții avute în vedere la emiterea autorizației, poate atrage revocarea autorizației.
Ceea ce a reținut organul de control în decizia atacată cu acțiune de intimată și anume, neprezentarea documentelor prev. de art.13 și 14 din Ordinul MF nr.1397/2002 cu privire la vânzarea mărfurilor în magazinul duty-free aparținând intimatei reclamante, respectiv neprezentarea datelor specifice rolelor fiscale, nu reprezenta o condiție sau una din condițiile avute în vedere la emiterea autorizației, astfel încât pentru aceasta nu se putea dispune revocarea autorizației, datele specifice rolelor fiscale fiind reconstituite de intimată și prezentate recurentei pârâte.
Potrivit disp. art.36 din codul vamal al României și art.9 din Regulamentul CEE 2913 de Instituire a codului vamal comunitar, se menționează situațiile in care poate fi dispusă revocarea unei decizii favorabile, deci și a autorizației și anume: numai sunt îndeplinite una sau mai multe condiții prevăzute pentru emiterea acestuia și când persoana căreia i se adresează nu îndeplinește o condiție ce i-a fost impusă prin acea decizie.
Motivul invocat de către organul de control în decizia atacată cu acțiune de către intimată și anume nepunerea la dispoziția organului de control a documentelor prev. la art. 13 și 14 din nr. 1397/2002, nu reprezintă o condiție impusă și necesară pentru emiterea unei autorizații de antrepozit fiscal, astfel încât greșit prin decizia atacată s-a dispus revocarea autorizației de funcționare a antrepozitului vamal și autorizației de regim vamal economic, considerente pentru care corect și legal prin sentința recurată instanța de fond a admis acțiunea intimatei și a dispus anularea deciziei nr.131/19.09.2007.
Așa fiind, recursul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în T,-, bloc.45.D, județ T, împotriva sentinței nr. 143 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă SOCIETATEA COMERCIALĂ, " -, cu sediul în comuna Poșta, județ B, intimat pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, cu sediul în B,-, Sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier
Red./ tehnored.
2 ex./ 9 mai 2008
ds.f- Tribunal
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
