Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 609/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.609
Ședinta publica din data de 07 martie 2008
Instanta constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de MINISTERUL MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 2312 pronunțată în data de 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, -, A, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN S, MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal, făcut în cauză, se prezintă intimatul, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că la data de 20.02.2008, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Saî nregistrat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Intimatul solicită respingerea recursului promovat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2322 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamanților, -oan, și A, împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL DE POLITIE JUDEȚEAN S și a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S care au fost obligați să plătească reclamanților prima de vacanță aferentă perioadei 2004-2006 actualizată cu coeficientul de inflație de la data efectuării plății, după cum urmează: - 3125 lei, - 2024 lei, -oan - 3020, - 594 lei, - 2381 lei, - 3781 lei, - 2852 lei, - 3335 lei, - 3585 lei, - 2845 lei, - 3302 lei, - 1385 lei și A - 2485 lei. Au fost respinse excepțiile invocate de pârâtul J S și chemata în garanție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că eclamanții sunt angajați al LP. Intre aceștia au fost stabilite raporturi de muncă guvernate de principiile cuprinse în Codul muncii iar potrivit art.40(2) lit."c" angajatorul este obligat să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Calitatea procesuală presupune îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a reclama în justiție încălcarea unui drept sau interes, precum și obligația celui care a generat starea conflictuală de a răspunde față de încălcarea sau nerespectarea dreptului sau interesului litigios.
Din această perspectivă, drepturilor solicitate de reclamant prin acțiune, le corespund obligațiile corelative ale pârâtului I de a i le recunoaște și acorda.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție:
Excepția este susținută prin aceea că, în cadrul litigiilor de muncă nu sunt admisibile cererile de chemare în garanție, întrucât raportul dintre pârâtul de rândul I și chematul în garanție nu este un raport de dreptul muncii care să justifice o astfel de cerere. In același sens, se mai precizează faptul că nu are obligația de a garanta pârâtul de rândul I pentru sumele la care eventual acesta ar urma să fie obligat în baza raportului de muncă generat de contractul de muncă.
Pârâtul de rândul I este singurul obligat să precizeze mijloacele și sursele necesare pentru creșterea cheltuielilor de genul celor solicitate de reclamanți.
Susținerile chematului în garanție formulate în vederea precizării poziției sale fată de acțiunea reclamanților sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:
În temeiul art. 60 din Codul d e procedură civilă pârâtul de rândul Iac hemat în garanție pentru ca în situația în care ar urma să fie obligat să plătească reclamanților drepturile bănești solicitate prin acțiune, să poată cere acestuia să-i vireze sumele necesare. Potrivit art.57 din nr.OG 38/2003 activitatea reclamanților este finanțată de la bugetul de stat, iar în temeiul art. 19 din Legea nr.500/2002 coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetelor prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și a legilor privind aprobarea contului anual de execuție.
Prin urmare, prin funcția de coordonare stabilită de legiuitor în sarcina acesta are obligația de armonizare a deciziilor și măsurilor necesare și eficiente în elaborarea bugetului de stat pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor de credite.
Această funcție este cea care acordă pârâtului de rândul II dreptul procesual de a chema în garanție chiar în condiția în care obligația de plată incumbă pârâtului de rândul I și chiar în condiția în care această obligație este generată de un raport de muncă.
, potrivit art. 4 (4) din Legea nr. 500/2002 angajarea cheltuielilor din bugetul aprobat, se face numai în limita creditelor bugetare aprobate. Este un argument în plus care concură la netemeinicia excepției invocate de chematul în garanție.
Așa fiind, excepția lipsei calității procesuale a chematului în garanție este neîntemeiată și a fost respinsă.
Asupra fondului cauzei.
Reclamanții au calitatea de funcționar public, angajat al pârâtului de rândul I iar potrivit art. 37 pct.2 din nr.OG 38/2003 sunt îndreptățit la plata unei prime de vacanță.
In cauză nu se contestă susținerea reclamanților ci se argumentează faptul că
prin legile bugetare acest drept a fost suspendat.
Suspendarea dreptului nu echivalează cu desființarea sau anularea acestuia. În sensul celor de mai sus s-a pronunțat și prin decizia XXIII/2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii.
Rezultă deci din cele ce preced că acțiunea reclamanților așa cum a fost promovată, este întemeiată, instanța a admis acțiunea conform celor de mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în numele Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivare se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor arătând că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamanților, a admis cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și reformei administrative și a obligat chematul în garanție să avanseze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare reprezentând prima de vacanță pe perioada 2004-2006 actualizată cu indicele de inflație până la data plății.
Prin recursul formulat pârâta Direcția Generală Finanțelor Publice a Județului S critică sentința prin aceea că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este și prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental care nu ar mai putea fi modificat sau anulat, astfel că legiuitorul este în drept să acorde aceste drepturi, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum și să stabilească perioada în care le acordă.
Recurenta arată totodată că art.33 din Legea nr.188/1999 nu a produs efecte din momentul intrării în vigoare a art.3 din OUG nr.33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici, iar pentru perioada martie 2001 - 31.12.2006, aceste dispoziții nu au produs efecte iar reclamanții nu pot beneficia de prima de concediu.
Prin întâmpinarea formulată de Inspectoratul de Poliție Județean S se solicită respingerea recursului ca nefondat.
În motivare se arată că procedura de soluționare a litigiilor izvorâte din raporturi juridice de muncă este reglementată de Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. Conform prevederilor art.82 din acest act normativ "dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor de drepturi se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului d e procedură civilă.
Faptul că raporturile dintre Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt raporturi de dreptul muncii nu poate, de asemenea, să determine inadmisibilitatea formulării unei cereri de chemare în garanție, deoarece, odată investită cu judecarea cererii principale, instanța își prorogă competența și asupra cererilor incidente conform art.17 pr.civ.
Se mai arată că în mod corect instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, reținând faptul că potrivit art.57 din OG nr.38/2003 activitatea polițiștilor este finanțată de la bugetul de stat acordarea drepturilor bănești reglementate prin acest act normativ realizându-se în limita fondurilor bugetare aprobate anual. Totodată arată că în bugetul aprobat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative pe anii 2004 - 2006 nu au fost prevăzute sume cu acest scop.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, reclamanții sunt funcționari publici fiind salarizați potrivit OUG nr.92/2004.
Aplicarea acestui drept a fost suspendată prin art.3 alin.1 din OUG nr.33/26.02.2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcționarilor publici și a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum și a personalului din organele autorității judecătorești, aprobată prin Legea nr.386/2001, până la data de 1 ianuarie 2002, însă potrivit art.III alin.3 din același act normativ pe perioada suspendării redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii nr.188/1999.
Chiar dacă prin legi bugetare succesive, Legea nr.743/2001, Legea nr.631/2002, Legea nr.507/2003, Legea nr.511/2004, a fost prelungit de fiecare dată termenul de suspendare, nu se poate considera că dreptul în discuție nu există deoarece nici un text legal nu îl înlătură, suspendând doar exercițiul său, împrejurare care nu poate fi considerată o desființare. Prin urmare temeiul juridic al dreptului există și în prezent.
Pe de altă parte, invocarea în prezent a suspendării prin legile bugetare, apare a fi o încălcare a principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituție și art.1 din Codul civil.
Cu privire la critica adusă sentinței în privința obligării la plata daunelor interese se constată că și aceasta este nefondată întrucât plata primei de vacanță se asimilează drepturilor salariale de care au beneficiat reclamanții până la intrarea în vigoare a OUG nr.77/2002, iar în principiu salariul și celelalte drepturi se plătesc la data convenită, orice întârziere atrăgând răspunderea angajatorului pentru daune interese (art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor publici coroborate cu art.161 din alin.4 Codul muncii ) în scopul acoperirii prejudiciului suferit, ori este de notorietate ca prejudiciul pe care îl încearcă orice persoană îndreptățită la încasarea salariului constă în deprecierea leului, salariul real scăzând proporțional cu indicele de inflație.
Așa fiind, recursul pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că acesta nu este fondat deoarece așa cum s-a reținut, chiar dacă prin legi bugetare succesive s-a suspendat exercițiul dreptului în discuție, acesta nu a fost desființat în esență el subzistând și în prezent, ca atare, subzistă obligația de a plăti reclamanților prima de concediu prevăzută de art.34 alin.2 din Legea nr.188/1999 în sarcina ordonatorilor de credite, indiferent de rangul lor, considerent pentru care în mod temeinic s-a respins de către prima instanță excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul IPJ S și chemata în garanție.
În mod similar a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005 pronunțată într-un recurs în interesul legii vizând o problemă de drept analogă,fiind aplicabilă regula de interpretare logică "ubi eadem est rațio, eadem lex esse debet", tocmai pentru ca un drept prevăzut să nu devină o obligație lipsită de conținut.
Curtea Constituțională prin decizia nr.38/25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din legile bugetului de stat pe 2004 și 2005, însă aceasta nu poate fi adusă ca un argument care să conducă la respingerea acțiunii întrucât suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la această primă.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge recursul în conformitate cu prevederile art.312 alin.1 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2312/23.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./17.03.2008
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus, Rodica
