Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 61/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 61
Ședința publică din22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela- - -
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamantul, cu domiciliul în B,-,.3,.16, jud. B, împotriva sentințeinr. 1132 din 29.10.2009 a Tribunalului Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtul Județul B prin Președintele Consiliului Județean.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul intimat, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, trece la soluționarea acestuia.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 19.08.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Județul B prin Președintele Consiliului Județean, obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă ce trebuiau acordate în temeiul Legii nr. 142/1998, pentru perioada 01.08.2005 - 10.02.2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii reclamantul a invocat următoarele:
Anterior introducerii acțiunii a solicitat pârâtei acordarea tichetelor de masă, cerere care i-a fost respinsă, în scris, justificat de faptul că bugetele instituțiilor publice nu au prevăzute sume cu această destinație.
Faptul că Legea nr. 142/1998 nu prevede obligativitatea acordării tichetelor de masă nu înseamnă în mod automat că salariații nu au acest drept, iar stabilirea acestui drept doar pentru anumite categorii de salariați, determină o gravă și inexplicabilă discriminare din punct de vedere al dreptului de protecție socială între salariații din sectorul bugetar.
În drept, reclamantul a invocat Legea nr. 142/1998, art. 41 și 51 din Constituție, Codul Muncii și art. 41 din CEDO.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1132 din 29.10.2008 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.
În motivarea soluției, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, dreptul la acțiune este recunoscut persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri.
Prin drept vătămat se înțelege (așa cum prevede art. 2 lit. o din lege) orice drept prevăzut de Constituție, lege sau orice alt act normativ, iar dreptul este definit de literatura juridică ca fiind ansamblul regulilor de conduită obligatorii, susceptibile de a fi la îndeplinire prin exercitarea puterii de stat, inclusiv cea judecătorească.
Ori, temeiul juridic al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998, care prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar.
Prin urmare, prin acest act normativ, legiuitorul nu a stabilit o regulă de conduită obligatorie în sarcina angajatorului și nici nu a constituit în favoarea salariaților un drept absolut, necondiționat și actual care să confere acestora posibilitatea de a pretinde angajatorilor o anumită conduită, cu sprijinul forței de constrângere a statului, reprezentantă de contenciosul administrativ.
În realitate, Legea nr. 142/1998 nu a creat un drept, ci o facultate pentru angajator de a acorda salariaților tichete de masă, doar în limita bugetului aprobat.
În acest sens s-a pronunțat și B prin decizia nr. 14/10.03.2008, dată pentru soluționarea recursului în interesul legii care a avut ca obiect interpretarea dispozițiile art.1 alin. 1 și 2 din legea nr. 142/1998, care este obligatorie pentru instanță.
Ori, în situația de față, instituția publică în cadrul căreia funcționează reclamanții nu are prevăzute în buget sumele necesare în acest sens și, prin urmare, nu poate fi obligată prin hotărâre judecătorească să acorde salariaților tichete de masă.
Totodată, nici unul dintre angajații acesteia nu primește tichete de masă, astfel încât instanța nu poate reține motivația reclamanților referitoare la aplicarea unui tratament discriminatoriu, întrucât acesta trebuie raportat doar la instituția în cadrul căreia reclamanții își desfășoară activitatea și nu ansamblul salariaților bugetari din celelalte instituții publice.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii. În motivare a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că Legea nr. 142/1998 instituie doar categoriile de personal care au vocație la acordarea tichetelor de masă și nu stabilește imperativ în sarcina angajatorului obligația de a le acorda.
Recurentul mai arată că atâta timp cât tichetele de masă reprezintă o măsură de protecție socială, automat angajatorul este obligat să acorde acest drept, de la data intrării în vigoare a legii nr. 142/1998.
Atâta timp cât alți salariați din sectorul bugetar au beneficiat și beneficiază în continuare de aceste tichete, se creează o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Județul B prin Președintele Consiliului Județean, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 1 al. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli.
Rezultă din cuprinsul dispozițiilor legale învederate că acordarea tichetelor de masă constituie doar o facultate pentru angajator și în plus de aceasta, se acordă doar sub condiția cuprinderii lor în buget.
Prin legea tichetelor de masă nu s-a stabilit în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept.
Potrivit prevederilor legilor bugetului de stat pentru perioada 2004 - 2007, respectiv Legea nr. 507/2003 - art. 46 alin. 4; Legea nr. 511/2004- art. 40; Legea nr. 379/2005- art. 24; Legea nr. 487/2006 - art. 18, în bugetele instituțiilor publice nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
importanța egalității în drepturi ca garanție constituțională art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, iar în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariați, care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic. Or, nu există nici o dispoziție legală care să acorde tichete de masă unor salariați ce își desfășoară activitatea în condiții identice cu reclamanții; dimpotrivă toți sunt tratați în mod identic, neprevăzându-se în bugete sume cu această destinație, așa cum s-a arătat mai sus.
Nu există astfel o încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care se referă la interdicția oricărei discriminări cu privire la exercitarea vreunuia din drepturile fundamentale reglementate prin convenții ori protocoale adiționale.
Nu orice diferență de tratament constituie o discriminare.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, cu domiciliul în B,-,.3,.16, jud. B, împotriva sentințeinr. 1132 din 29.10.2009 a Tribunalului Botoșani- secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu pârâtul Județul B prin Președintele Consiliului Județean.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/28.01.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
